Genocidul uitat din iarna anului 1947 în Basarabia

Anul 1947 putea să fie unul în care Al Doilea Război Mondial cu toate atrocitățile ar fi fost uitat în urma deciziilor înțelepte, luate pe baze științifice, luate de conducerea de la Moscova. Imperiul roșu avea resurse din belșug și procesul de refacere putea să fie accelerat. Ar fi apărut un fel de paradis terestru în conformitate cu cele promise de către politrucii regimului.

Noul an a debutat în forță, dar nu la aspecte pozitive. În Basarabia, au pierit 19.133 de persoane de toate vârstele și din toate cauzele. A fost un cumplit dezastru demografic deoarece s-a ajuns într-o singură lună la 29,45%. Autoritățile puteau să dea vina pe greaua moștenire antonesciană, pe secetă și pe iarna cumplită, dar era cumplit de mult în raport cu o lună obișnuită. Datele identificate de istoricul Valeriu Pasat pentru luna februarie sunt și mai cumplite. S-a ajuns la un procent șocant de 36,6%.

Ar fi fost normal ca autoritățile comuniste să intervină prin asigurarea aprovizionării cu alimente, medicamente și ceva combustibil pentru încălzire, minele de cărbune funcționând la capacitate. Nu s-a întâmplat și a urmat prăpădul din martie, atunci când au pierit 25.953 de persoane sau 39,8% din totalul negru al anului 1946. Statul comunist deținea monopolul absolut asupra comerțului intern și extern, ceea ce înseamnă că prăpădul demografic înregistrat în primele trei luni din 1947 s-a produs numai din vina celor de la putere.

Masacrul prin înfometare a fost provocat de confiscarea cerealelor în numele ideologiei comuniste și alimentele au fost trimise spre orașele industriale din restul statului controlat de Kremlin. Conta numai și numai menținerea în funcțiune a fabricilor ridicate la ordinul lui Iosif Stalin. Oamenii nu aveau valoare, mai ales că mulți gândeau în spirit naționalist și religios, ceea ce era păcat capital în gândirea liderului de la Kremlin.

Problema este că noile capacități de producție nu realizau ceva util pentru populație, ci erau adaptate pentru creșterea livrărilor de materii prime pentru uzinele ce asamblau diferite categorii de tehnică militară. Livrările de muniție erau în creștere deoarece s-a constatat din practica războiului proaspăt încheiat că orice mare unitate de infanterie, tancuri, artilerie sau aviație are un consum în creștere. Conducătorii de la Kremlin sunt mai periculoși pentru locuitori decât cei mai înverșunați dușmani.

S-a înregistrat între Prut și Nistru un alt Holodomor, dar acesta n-a fost înregistrat în paginile cărților de Istorie și poporul român a cam uitat măcelul generat de măsurile Moscovei.

_{Foto sus: Iosif Stalin, alături de mareșalul Boris Șapoșnikov (© mil.ru)}