Înfloritoarele afaceri sovieto-americane, după moartea lui Iosif Vissarionovici Stalin

Se tot spune prin paginile cărților de istorie că a fost un conflict de durată între blocul sovietic și cel american și ostilitățile au căpătat forma Războiului rece, o confruntare de la distanță și din spatele armelor nucleare. Ambele tabere au acționat și direct în timpul unor conflicte precum Războiul din Coreea și Războiul din Vietnam. Se pare că ambele tabere erau pe poziții ireconciliabile și numai prin vărsarea de sânge se putea rezolva marea tensiune ideologică. Au fost pierderi cumplite de vieți omenești în cele două conflicte, dar era loc de înțelegeri pentru politicieni și oameni de afaceri în spatele militarilor de rând.

Istoricul rus Dmitri Volkogonov a scris o carte despre viața lui Lenin pe baza unor documente secrete ce se aflau în cele mai tainice locuri ale fostului lagăr comunist și s-a putut afla astfel că liderii celor două imperii militarizate au avut multe interese ascunse de ochii lumii. Nu contau viețile soldaților ce piereau pe front în numele ideilor cercurilor de la putere. Importante erau afacerile ce aduceau venituri deosebite și chiar era o plăcere pentru partea americană să servească un client care cumpăra în cantități enorme. Marile afaceri implică un uriaș partener bun platnic.

Uniunea Sovietică avea mult teren fertil, dar nu reușea să acopere necesarul de alimente al populației și o sursă importantă de cereale și carne era formată din fermierii americani. Cum statul sovietic nu avea suficientă valută pentru acoperirea cheltuielilor, au fost transferate băncilor occidentale aproximativ 9.000 t de aur. Stocurile de aur ale României n-au depășit vreodată 150 de tone și astăzi abia trec de pragul de o sută de tone.

Conducerea de la Moscova nu avea metal prețios suficient și disponibil în orice moment pentru a satisface poftele capitalismului internațional și trebuia să găsească noi și noi soluții pentru hrănirea unei populații urbane numeroase și mult mai pretențioasă în raport cu cea din mediul rural. Au început să curgă spre vest petrol și titan, metalul fiind utilizat chiar la producerea de avioane militare precum F-16. Superioritatea aviației americane a fost obținută parțial și cu minereuri de calitate provenite din lagărul socialist. Uniunea Sovietică murea efectiv de foame din cauza politicilor comuniste. Exportatorul de cereale a ajuns să fie la mila capitaliștilor care ar fi fost condamnați la dispariție de mersul evenimentelor istorice.

Este absolut normal să se dorească realizarea de afaceri cu Rusia, cea care pare că are rezerve nelimitate și plătește bine când are interese. Orice politician american își vinde sufletul pentru o înțelegere cu Kremlinul și nu contează soarta a milioane de oameni.

Conducerea de la Kremlin n-a reușit să rezolve problema agriculturii după ce timp de decenii a dus o luptă crâncenă împotriva țărănimii. Moscova a fost cel mai mare pericol pentru popoarele care au fost prinse în lagărul comunist. Interesant este că Mihail Gorbaciov, cel mult lăudat drept reformator genial, a fost specialist în problemele agricole, dar nu s-au văzut rezultate concrete dincolo de vorbele mieroase de propagandist.

Rusia comunistă a dezvoltat o uriașă industrie cu destinație specială, producătoare de armament costisitor, și întreținerea unor efective militare numeroase a dus în mod normal la o prăbușire a nivelului de trai la nivelul colosului ideologic. Stalin rezolvase problema prin trimiterea a milioane de oameni în lagăre de concentrare și prin execuții, dar noile autorități de după 1953 n-au mai avut fanatismul și cruzimea celui dispărut.

_{Foto sus: Secretarul General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Nikita Hruşciov, discută cu vicepreședintele american Richard Nixon, la Moscova, în 1959 (© Library of Congress)}