Che Guevara: istoria unui portret / FOTO

Argentinianul Ernesto Guevara de la Serna, supranumit și “Che”, a intrat definitiv în mitologia celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea. Acest fapt se datorează, în mare măsură, unui portret, devenit o adevărată “icoană” pentru revoluționarii de ieri, de astăzi și, cu siguranță, de mâine. Puțină lume știe, însă, că respectiva imagine are istoria sa.

Cuba revoluționară și un marș de protest

Abia trecuse un an de la victoria revoluției cubaneze și Statele Unite își manifestau nemulțumirea față de regimul castrist. În mare grabă, administrația Eisenhower a elaborat planuri ce vizau destabilizarea Cubei. Aceste planuri (printre care faimoasa invazie, eșuată, de la Playa Giron, din 1961) au fost preluate de administrația Kennedy și apoi de toți “locatarii” de la Casa Albă (în lunga sa “domnie”, Castro a “schimbat” nu mai puțin de zece președinți americani).

În 50 de ani de aprehensiune reciprocă, s-au înregistrat peste 600 de acte ostile la adresa Cubei și a lui Fidel Castro (inclusiv tentative de asasinat dintre cele mai fanteziste). Americanii au pus în mișcare o vastă rețea conspirativă (agenți CIA, emigrația cubaneză de la Miami, capii mafiei americane), ce a trecut la fapte din primele zile ale anului 1960. Atunci, s-au declanșat operațiuni precum: sabotarea producției de zahăr, dinamitarea marilor magazine, plasarea de bombe în localuri publice (inclusiv școli) etc.

Lovitura cea mare s-a produs la 4 martie 1960, când agenții CIA au distrus, în rada portului Havana, vasul francez “La Coubre” , încărcat cu arme cumpărate de statul cubanez din Belgia. Puternica explozie, urmată de un incendiu gigantic, s-a soldat cu “75 de morți și peste 200 de răniți - docheri cubanezi și marinari francezi”¹. În consecință, pe 5 martie, conducerea cubaneză a organizat un marș de protest urmat de un miting în memoria victimelor. Comemorarea a fost onorată de doi oaspeți de seamă, veniți special din Franța: filosoful existențialist Jean-Paul Sartre și, soția sa, scriitoarea Simone de Beauvoir.

Un fotograf cu talent

La mitingul din centrul Havanei începe și istoria faimosului portret al lui Che Guevara. Această istorie datorează totul inspirației de moment a lui Alberto Diaz Gutiérez, fotograf la ziarul Revolucíon (pasionat de meseria sa, Diaz Gutiérez își luase pseudonimul “Korda”, ca o similitudine cu numele celebrei firme “Kodak”). Cu obiectivul ațintit pe tribuna oficială, el a realizat mai multe instantanee cu Fidel Castro, încadrat de Sartre și Simone de Beauvoir.

Filmul din aparatul lui Korda, din ziua de 5 martie 1960, inclusiv celebra fotografie cu Che Guevara

Toți liderii revoluției erau vizibili cu o singură excepție: Che Guevara. Korda știa că Che este prezent și stătea cu ochiul fixat pe vizorul “bătrânului” său aparat, Leica. Iată cum redă el ceea ce a urmat:

“Brusc,din spatele tribunei, a țâșnit într-un spațiu liber, Che. Avea o figură cumplită. Când a apărut la capătul obiectivului meu de 90 mm, aproape că m-am speriat văzând furia pe care o exprima. Am apăsat, din reflex, pe declanșator. Apoi, am «dublat» dar, ca de obicei, prima poziție a fost cea mai bună. După câteva secunde s-a retras și am rămas doar cu cele două instantanee, luate pe nepregătite” ² .

Fizionomia lui Che, imortalizată pe peliculă, era puternic reliefată și de vestimentația specifică personajului: el purta o geacă din piele, de culoare verde închis, iar pe cap avea o beretă, prevăzută cu o stea. Fața severă, încadrată de plete lungi și zbârlite, punea și mai bine în evidență privirea sumbră ce scruta orizontul. Puternica impresie vizuală, provocată de clișeu, face insesizabil paradoxul că “tocmai această imagine de o furie rece va deveni icoana revoluționarului cu o înfățișare de arhanghel, o imagine dulce, cvasimistică, pe care presa, posterele, tricourile, șepcile și alte obiecte comune o vor răspândi în toată lumea”³.

Fotografia originală realizată de Korda

Întruchiparea revoluției după moartea revoluționarului

Korda nu s-a gândit nici un moment la celebritate. După publicarea în ziarul Revolucíon , pozele au fost sortite uitării, într-un colț de sertar. Totuși, periodic, presa oficială cubaneză reproducea, de o manieră cvasibanală, instantaneul respectiv. Imaginea s-a metamorfozat într-un veritabil “best-seller” odată cu asasinarea lui Che în “maquis”-ul bolivian. Și de această dată, întâmplarea a avut rolul său: ea poartă numele editorului italian Giangiacomo Feltrinelli, care a publicat, primul, “Jurnalul din Bolivia”, al lui Che Guevara.

Pentru ilustrarea supracopertei, Feltrinelli s-a adresat lui Castro, solicitându-i o fotografie cu Che. Liderul cubanez l-a prezentat pe italian lui Korda, care i-a oferit cele două poze, de dimensiunea 30 x 40. Și astfel, din momentul ieșirii pe piață a faimosului jurnal, instantaneul surprins de Korda a devenit legendă, fiind “imaginea cea mai răspândită de pe planetă”⁴.