Cenzura presei, o prioritate a premierului Octavian Goga

Miercuri, 29 decembrie 1937. Proaspăt premier prin înaltele sforării regale, Octavian Goga se adresează presei. Automăguliri, recunoştinţă veşnică Majestăţii Sale, angajamente că va face şi va drege. Nu lipsesc, fireşte, referirile la presă. Brav politician, bardul de la Ciucea găseşte loc pentru cîteva cuvinte de răzgîiere. El începe în forţă:

„Mă bucur să iau contactul cu reprezentanţii presei, fiindcă totdeauna am văzut în ziaristică un plămîn prin care respiră conştiinţa publică şi în acelaşi timp un mijloc de îndrumare a maselor”. (Universul, 31 decembrie 1937)

Presa e aşezată pe doi piloni: plămîn şi riglă de dat peste deşte. Spre finele discursului, plămînul se micşorează şi creşte rigla:

„(…) termin astăzi cuvintele mele, cerînd presei româneşti idei constructive şi elan în formularea lor pentru o ţară nouă de mari reforme constituţionale”.

Sintagma „idei constructive” are de ce să neliniştească. E temelia pe care se ridică de regulă măsurile împotriva presei libere. Domnul prim – ministru continuă în aceeaşi direcţie. Răsar „marile adevăruri ale ideii de stat” şi, inevitabil, „tendinţele subversive”:

„Domnilor ziarişti, presa mă ştie. Sunt tot cel vechiu. Respect cerebralitatea cînd se pune de acord cu marile adevăruri ale ideii de stat. În faţa tendinţelor subversive însă, voi şti totdeauna să găsesc atitudinea promptă pe care mi-o indică gestul reflex al unei porniri de apărare naţională”.

„Gestul reflex” nu întîrzie. Tot miercuri, 29 decembrie 1937, între orele 6 şi 7 seara, are loc primul Consiliu de miniştri. Mîndrii demnitari se adună o oră, sacrificîndu-şi din timpul de sărbători, pentru a lua măsuri vizînd presa. Se decide suspendarea ziarelor „Adevărul”, „Dimineaţa” şi „Lupta”. Mai important, cenzura presei trece de la Ministerul de Interne la Preşedinţia Consiliului de Miniştri. O. Goga vrea să aibă el în mînă presa şi nu proaspătul carlist Armand Călinescu.

Ce face presa? Se revoltă? Purcede la grevă? Nici vorbă. Presa înţelege aluzia. Ne-o mărturiseşte C. Argetoianu în Însemnări zilnice pe 30 decembrie 1937:

„Lichelismul ziarelor noastre e neîntrecut. Toate, chiar cele care pînă ieri înjurau pe Goga şi pe Cuza, îi laudă azi sau declară că noul Guvern trebuie aşteptat la treabă, spre a fi judecat – şi această atitudine nu e dictată decît de frica să nu fie suspendate sau suprimate.”

_{Foto sus: Octavian Goga (© Wikimedia Commons)}