Cealaltă faţă a Revoluţiei şi optimismul imens al românilor: E suficient să se schimbe regimul şi ne umplem de bani
Au trecut 24 de ani şi încă nu s-a aflat totul despre Revoluţie. Andrei Iliescu, la vremea aceea angajat al Institutului de Chimie Alimentară, a filmat şi fotografiat Revoluţia, dar a uitat de videoclipul acelor zile. L-a găsit acum şi l-a făcut cunoscut tuturor.Andrei Iliescu (este pe Facebook şi pe propriul site) a devenit, în zilele Revoluţiei, fotograf. El lucra la Institutul de Chimie Alimentară, dar, mărturiseşte pentru „Casa Jurnalistului“, era pregătit să fie fotograf şi, eventual, videograf. El îşi cumpărase o cameră video şi câştiga bani filmând la nunţi, dar revoluţia i-a dat ocazia să fie fotojurnalist şi să câştige bani din fotografiile sale vândute agenţiilor de presă străine.
Proiectul în care sunt adunate amintirile, fotografiile şi videoclipurile lui Iliescu se numeşte „Un Crăciun Revoluţionar“, iar autori sunt Sorina Vasile, Vlad Ursulean, George Popescu şi Ion Valentin. „În zilele acelea îmi luasem concediu medical ca să vând felicitări. Eram cu taraba la Universitate pe 21, când vorbea Ceauşescu la tribună. Când am văzut că s-a spart gaşca, şi-au început oamenii să fugă prin pasaj, am luat repede felicitările şi m-am dus la un atelier de pictură pe Academiei unde un prieten avea un Nikon FM“, descrie Iliescu acele momente în care Revoluţia a început. Până să ajungă să realizeze imaginile memorabile din acele zile, el a fost luat în dubă de alţi cetăţeni şi duşi la penitenciarul Jilava. I-au fost confiscate actele şi aparatul foto, iar pe drum şi la Jilava a fost bătut. Ei voiau să-l dovedească drept securist.
N-a fost să fie, dar a doua zi a fost eliberat, a ajuns acasă, şi-a luat camera video şi a plecat pe străzi. „Camera o foloseam la nunţi, era luată din banii de mărţişoare. Fusesem la Satu Mare să o cumpăr, am dat pe ea 150.000 de lei, cât două dacii“.Andrei Iliescu îşi aminteşte şi că în holul hotelului Intercontinental a început să colaboreze cu agenţiile de presă străine, dar la începutul anului 1990. „Francezii m-au învăţat capitalismul pe hol la Inter. În 22 ianuarie 1990, la prima manifestaţie de comemorare a revoluţiei eram în faţă la Inter. Aveam totul la mine:aparatul, camera video, filme şi casete. Pascal Parrot, fotograf la Sigma, a alunecat pe gheaţă în faţa mea. L-am ajutat să se ridice şi aşa a început totul pentru mine“, spune acesta.
Fotograful mai spune că oamenii erau optimişti, credeau că România va ajunge o ţară capitalistă de un succes la fel de mare ca cele din Vest, cum ar fi Germania. „Nu era român care să nu creadă că lucrurile astea s-au sfârşit şi că o să fim o ţară ca Germania – la industria pe care o avea, nu aveam datorii... e suficient să se schimbe regimul, lumea se apucă de muncă şi ne umplem de bani, o să fim liberi şi nu ştiu ce“, afirmă acesta.
Lucrurile n-au stat însă chiar aşa, asta se vede acum. „În ţara asta lucrurile nu se pot duce în altă parte niciodată, aşa a fost istoria noastră întotdeauna“, mai spune Iliescu.Citeste mai mult:adev.ro/myghnf
