Ce relație a avut Samuel von Brukenthal cu francmasoneria după revenirea în Transilvania?

Pentru informații categorice legate de activitatea francmasonică a lui Samuel von Brukenthal în loja St. Andreas zu den drei Seeblättern din Sibiu este necesar să răspundem la întrebarea: Ce relație a avut Samuel von Brukenthal cu francmasoneria după revenirea în Transilvania și, mai ales, după numirea sa ca guvernator al acesteia? Este o întrebare la care s-a căutat un răspuns cât mai aproape de realitate, însă biografii și istoricii francmasoneriei nu au fost în măsură să ofere explicații exacte pentru această perioadă din viața guvernatorului, probabil cea mai importantă. În consecință, au făcut doar presupuneri.

În primăvara anului 1745, Brukenthal a plecat din Jena, întorcându-se în Transilvania. Apartenența sa la francmasonerie încă din tinerețe a influențat în mod decisiv acțiunile sale ulterioare și poate fi apreciată drept premisă a spectaculoasei sale cariere. Baronul a fost singurul om politic de religie protestantă din imperiul austriac ajuns în demnitatea atât de înaltă de guvernator al unui Mare Principat.

Motivul pentru care Brukenthal nu a mai fost un francmason activ nici în loja sibiană ar fi fost încrederea pe care i-a acordat-o Maria Tereza, care, după cum se cunoaște, a respins cu fermitate francmasoneria. Helmut Reinalter argumentează că această respingere a avut la bază motive religioase şi politice: opoziţia clerului catolic și activitatea lui Friedrich al II-lea în loja Aux Trois Canons / Zu den drei Kanonen, fondată în anul 1742, precum și atitudinea și prezența în rândul francmasonilor a lui Francisc Stephan von Lotharingen, soțul împărătesei.

Sibiu, vedere de pe dealul Gușteriței. Gravură de secol XVIII

Cert este că von Brukenthal s-a bucurat de aprecierile Mariei Tereza, care treptat și-a schimbat atitudinea față de lojile masonice și care l-a înălţat la rangul de baron (1762), apoi l-a numit şef al Cancelariei Provinciale (1777).

Liliana Popa și Cornel Lungu au dezvăluit un interesant amănunt cu privire la această numire, cu prilejul editării în 2015 a cărții dedicate calendarului tipărit pentru anul 1790 de către Martin Hochmeister, Hermannstadt im Jahre 1790 / Sibiul în anul 1790. Iată un bilet al împărătesei, scris de mână: „Îl numesc ca Provinzial-Canzler pe Brukenthal. Maria Tereza”. Brukenthal este învestit apoi guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, funcție pe care a deținut-o în perioada 1777-1787.

Răscoala din 1784

Brukenthal a ordonat „insurecția nobililor” în timpul răscoalei din Transilvania de la 1784, condusă de Horia, Cloșca și Crișan, atrăgându-și mustrări severe din partea lui Iosif al II-lea. Împăratul a calificat ordinul drept „obrăznicia cea mai mare”. Aceasta poate fi o explicație pentru atitudinea ulterioară a împăratului, care, în anul 1787, cu ocazia celei de-a treia călătorii în Transilvania, l-a „trimis în pensiune” pe von Brukenthal, numind în locul acestuia ca guvernator pe György Bánffy, care deținuse funcții înalte în francmasoneria transilvăneană.

Vasile Ursu Nicola (Horea) și Ion Oargă (Cloșca), doi dintre conducătorii răscoalei de la 1784

Cu toate acestea, amintim episodul din timpul răscoalei, când francmasonul Ioan Piuariu Molnar a primit un „primejdios mandat” din partea baronului Samuel von Brukenthal: mediator între guberniu şi răsculați. Cu toate că Piuariu nu era de acord cu „metoda revoluționară”, la 14 noiembrie 1784 a ajuns la răsculații din Zarand, prin mijlocirea fratelui francmason Michael Brukenthal, comisar regesc și administrator al comitatului Hunedoarei, ulterior comite al Universității Săsești.

Cu toate că prin acțiunea sa a contribuit la protejarea țăranilor, raportul lui Molnar nu a fost favorabil românilor răsculaţi. Istoricul Nicolae Iorga a criticat atitudinea sa şi a făcut împotriva lui un adevărat rechizitoriu. În mod contrar, Nicolae Densuşianu a încercat să argumenteze că Piuariu Molnar a fost, cu siguranţă, influenţat în sentimentele sale de „anumiţi oameni” alături de care se găsea deja din anul 1781, făcând referire la calitatea sa de francmason în loja St. Andreas zu den drei Seeblättern din Sibiu. Ioan Piuariu Molnar a susținut permanent problemele românilor, ale căror nemulțumiri vor lua forma cunoscutului memoriu Supplex Libellus Valachorum, editat în 1791 și tipărit de fratele francmason Martin Hochmeister „cel Bătrân”, în Sibiu.

Baronul și loja St. Andreas zu den drei Seeblättern din Sibiu

Făcea parte Samuel von Brukenthal dintr-o lojă masonică din nordul Germaniei ? Opiniile nu sunt unanime în acest sens. Ceea ce se poate dovedi este că el a păstrat bune relații cu francmasonii din Viena, mergând în vizită la foștii săi frați din loja Aux Trois Canons, aflată în adormire, în anii 1749 și 1753 (deși nu există suficiente dovezi despre vizite). Relații similare au existat și în 1765, când Brukenthal a lucrat câtva timp la Viena. Francmasoneria „nu i-a întors spatele”, iar relația cu loja lui mamă încă funcționa. Într-o scrisoare către episcopul de mai târziu Wilhelm Staedel, Schuller a spus că „probabil Brukenthal a fost atras în masonerie, dar nu a fost captivat de ea” și că nu ar mai fi continuat activitatea în ordinul masonic. Opinie falsă, după cum atestă chiar documentele vremii.

O altă opinie despre absența lui von Brukenthal din francmasonerie și, în special, din loja St. Andreas zu den drei Seeblättern din Sibiu este argumentată prin prezența în conducerea lojii a lui Simon von Baußnern, a cărui fiică a fost refuzată de Brukenthal ca soţie. După revenirea în Transilvania, scopul baronului a fost să se căsătorească cu o tânără din Sibiu, pentru a primi dreptul de şedere şi cetăţenia. Întrucât ofertele nu au întârziat să apară, Brukenthal trebuia să aleagă între fiica familiei von Klocknern și cea a familiei von Baußnern. A ales-o pe cea dintâi, Sophia Katharina von Klocknern, fiica primarului provincial Daniel von Klocknern, cu care s-a căsătorit la 26 octombrie 1745.

Sufragerie din Palatul Brukenthal, cu mobilă și candelabru originale (© Getty Images)

Schaser, biograful lui Samuel von Brukenthal, nota cu privire la activitatea masonică a baronului: „El a fost, de asemenea, membru al Ordinului Masonic din Sibiu, care numără 117 persoane.” Maennel insistă pe ceea ce era deja de notorietate (Br. Samuel von Brukenthal, guvernatorul Transilvaniei, a fost primul Maestru în Scaun al celei mai vechi loji din Orientul Halle) și crede, la rândul său, că baronul a fost activ și în loja sibiană, dar numai după anul 1786, atunci când, după reorganizare, aceasta va fi integrată Marii Loji Provinciale vieneze (chiar dacă numele von Brukenthal nu se află în lista membrilor lojei St. Andreas zu den drei Seeblättern). Krivanec are aceeași opinie, afirmând că în 1767, loja sibiană „s-a bucurat de protecția și sprijinul lui Samuel v. Brukenthal, fondată de el” (sic !), fără a lua în considerare că baronul fondase loja din Halle.

Cea mai veche mențiune cu privire la „fratele” von Brukenthal după revenirea în Transilvania se află într-o importantă scrisoare pe care Simon Friedrich von Baußnern i-a trimis-o la 13 septembrie 1777 contelui György Bánffy, în care folosește formula „Hochgebohrner Graf, S.E. HErr Bruder!”. Expresia „B. Br. Excell.” este reprodusă integral, când notează că „Excelența sa baronul Brukenthal”, prin Rescriptul din 30 iulie 1777, a fost proclamat de Maria Tereza guvernator al Transilvaniei.

Faptul că von Baußnern nu a folosit permanent apelativul „frate” nu înseamnă că a ignorat apartenența francmasonică a lui Brukenthal. Tot el notează că „Excelența sa baronul Brukenthal” a venit în Sibiu la 3 octombrie 1777, însoțit de Christian Friedrich Samuel Hahnemann, pe care l-a descris ca medic personal și bibliotecar al său.

Mai târziu, într-o serie de documente ale lojii St. Andreas zu den drei Seeblättern care datează din anii 1789 și 1790, guvernatorul este numit „respectabil Frate. Samuel von Brukenthal” și „Excelența sa”: Ho[ch]würdigsten Br. Baron Samuel Brukenthal Excell. Anterior, Brukenthal fusese în mod repetat menționat în actele lojii, dar întotdeauna în mod profan.

Acest text este un fragment din articolul , publicat în numărul 274 al revistei „Historia” (revista:274), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 noiembrie - 14 decembrie, și în format digital pe platforma paydemic.