Ce mâncau locuitorii Castelului Corvinilor în Evul Mediu?

Castelul Corvinilor rămâne, cel mai reprezentativ monument de arhitectură militară din estul Europei secolului al XV-lea, o capodoperă generată de una dintre cele mai marcante personalități ale Evului Mediu european, Ioan de Hunedoara.

Aspectele de ordin gastronomic, în ceea ce privește Castelul Corvinilor, rezultă din analiza informațiilor documentare și din studiul artefactelor cu destinație casnică, descoperite cu ocazia cercetărilor arheologice, scrie Muzeul Castelul Corvinilor, pe pagina de Facebook a instituției.

În primul sfert al secolului al XVI-lea, retribuțiile anuale ale castelanilor Hunedoarei erau formate din butoaie de vin (cca 1.600 l), grâu, ovăz, porci îngrășați și oi. De reținut este faptul că întreținerea cu hrană (victualia) a călăreților din castel, cădea în sarcina castelanilor.

În anul 1518, grădinarul, ce avea în grijă și via din vecinătatea castelului, care produce anual vreo 10-14 buți de vin, primea 4 florini ca retribuție anuală, în timp ce chelarul, pitarul și bucătarul primeau o sumă dublă.

Din documentele vremii, reiese faptul că în vecinătatea castelului existau livezi cu pomi fructiferi (meri, pruni, nuci), grădini de zarzavaturi (varză, ceapă, mazăre, linte, morcov) și plante oleaginoase (in, cânepă).

Ilustratii din cartea lui Bartolomeo Scappi (1500-1577), bucătarul Papei Pius al V-lea, tipărită la Veneția în anul 1570

În jurul anilor 1530, bucătăria castelului dispunea de angajați cu caracter permanent, dirijați de un econom (dispensator). Această bucătărie era alimentată cu mari cantități de caș și untură, provenite din cuprinsul domeniului. În același context documentar, sunt menționați mai mulți angajați și servitori (chelarul, pitarul, morarul, bucătarul, bucătăreasa, ultimii doi ajutați de mai multe persoane). Acești angajați primeau o parte din retribuțiile cuvenite în natură, respectiv în vin și alimente (grâne, slănină, carne, ulei). Documentele ne informează asupra faptului că oaspeții nobili erau hrăniți cu pâine albă iar câștigarea bunăvoinței unor nobili se putea face sub forma unor donații de ovăz.

Una dintre cele mai timpurii informații cu privire la alimentația din castelul Hunedoarei datează din anul 1531, când, în contextul unui viitor asediu organizat de Ioan Zápolya (mag. János Zápolya), castelul a fost aprovizionat cu alimente, în special cu carne și vin.

Exploatarea viei din vecinătatea Castelului Corvinilor

Pentru exploatarea viei din vecinătatea castelului, datele existente conduc la estimarea unui număr de cca 100 de persoane angajate în munci sezoniere. Specialiștii presupun că această vie a fost sădită în secolul al XV-lea, fiind pe rod și la finele secolului al XVII-lea. Producția estimată de vin a anului 1517 se situează în jurul cifrei de 5400 l, cantitate ce acoperea doar o parte a necesarului castelului. Restul era acoperit prin cumpărarea de vinuri produse la Buituri, Răcăștie, Bârcea, Hășdat sau de către sași (Sebeș, Vințu de Jos, Vingard, Câlnic), ultimele net superioare, din punct de vedere calitativ. Interesant este faptul că îmbunătățirea calității vinurilor vechi se obținerea cu ajutorului mustului de la Ocoliș și a strugurilor cumpărați de la Deva.

La finalul secolului al XVII-lea, în subsolul aripii nordice (așa numita pivniță de vinuri), a fost depozitată o însemnată cantitate de vin ce provenea de pe cuprinsul domeniului Hunedoarei, în special din partea sa sudică, unde grație reliefului și gradului de expunere al versanților la soare, se produceau constant cantități apreciabile de vin. Băutura era considerată, și în Castelul Corvinilor, o importantă și necesară componentă al alimentației medievale. Informația istorică consemnată în documentele din secolul al XVII-lea în special, este confirmată de descoperiri arheologice ce au constat din resturi de butoaie precum și suporturi realizate din cărămidă pentru acestea.

Curtea de la castel și personalul administrativ primeau din prestațiile iobagilor sau din alodiu: carne (spată de porc, cerb, batali), păsări (găini, gâscă), cereale, untură, lapte, caș, pâine, ouă, vin. Ocazional, erau consumate cantități reduse de pește (crap, știucă și somn, în special).

Dintre condimente sunt aminte ghimbirul, piperul, șofranul, în timp ce untdelemnul era rar utilizat, fiind scump.

Despre istoria bucătăriilor castelului, informația istorică este săracă. Încăperea de la parterul aripii nordice este atribuită bucătăriei mercenarilor. Din zestrea bucătăriei se păstrează, fixate pe boltă, două lanțuri metalice, de care puteau fi agățate obiecte metalice folosite pentru atârnarea produselor din carne sau lămpi cu seu pentru iluminatul încăperii.

Un inventar din anul 1681, ne descrie faptul că aici erau depozitate alimente (slănină, untură, brânză, caș, nuci) dar și alte obiecte (piei de animale, hamuri pentru caii de poștă, lăzi de lemn pentru carne și sare). La parterul aripii Bethlen, la finele secolului al XVII-lea, în camera casei de copt pâinea (în prezent expoziție), funcționau cuptoare din cărămidă, cu numeroase obiecte casnice: masă de lemn pentru frământat aluatul, lopată, frigare, site, covată, farfurii din lemn și lut și o râșniță pentru măcinat piperul.

_{Foto: Ilustrații din
cartea lui Bartolomeo Scappi (1500-1577), bucătarul Papei Pius al
V-lea, tipărită la Veneția în anul 1570}