Câți oameni au murit în accidentul de la Ciurea, cea mai mare catastrofă feroviară din istoria României

În dimineața zilei de 31 ianuarie 1916, dar și în primele zile ale anului 1917, cei trei membri ai comisiei militare au început dificila și dureroasa muncă de identificare a celor morți în accidentul de la Ciurea, dar și a răniților care, din cauza numărului foarte mare, au fost duși la spitale diferite din Iași și din jurul acestuia.

Au fost întocmite câteva procese-verbale, care au înregistrat călătorii care și-au pierdut viața, datele de identitate, ocupația etc. Au fost inventariate și bunurile găsite asupra lor și depozitate pentru a fi trimise familiilor, însă, înainte de a vedea conținutul documentelor, să consultăm spațiul generos al unor martori diverși.

Literatura memorialistică ne-a oferit o paletă largă de cifre ale numărului morților și răniților, cifre pe care le redăm aici așa cum au fost publicate în studiul nostru din 2014: I.G. Duca, ministru în guvernul Brătianu, vorbește de 800 de morţi^¹; Constantin Argetoianu – peste 500 de morţi^², generalul Berthelot consemnează că au fost 200 de morţi şi 300 de răniţi, printre aceștia un înalt oficial francez mort şi doi ofițeri răniți^³; Pia Alimăneştianu, 300 de morţi şi 300 de răniți^⁴, Rusu Abrudeanu – 300 de morţi^⁵, Alexandru Daia afirmă că au fost 2.500 de morţi şi răniți^⁶.

După cum reiese din dosarele din arhive, Comisia militară a constatat în prima zi a anchetei că în incidentul de la Ciurea au murit: opt ofițeri, printre victime erau și oameni provenind din familii ale elitei vechii Românii – Crețulescu, Cantacuzino, Radovici, Cătuneanu, apoi 92 de soldați români, 42 de militari străini: un pilot francez din Misiunea Militară Franceză în România, un colonel și un căpitan rus, dar și 39 de soldați ruși, dintre care 11 nu au putut fi identificați. Perchezițiile militarilor ruși s-au făcut în prezența unui delegat al armatei imperiale căruia i s-au înmânat și bunurile victimelor. Au mai fost înregistrați alți 80 de morți civili (57 bărbați, 18 femei, cinci copii), iar listele au mai cuprins și câteva zeci de militari care nu au fost identificați.

Procesul-verbal încheiat în ziua de 1 ianuarie 1917, ora 12 a.m, consemna că au fost verificate 297 de cadavre⁷. Pe 2 ianuarie, alte victime au fost înregistrate: 14 identificate și 18 neidentificate, dar alte liste nu mai există în dosarele serviciului juridic al CFR. La scurt timp, în ziarul ieșean „Mișcarea” a fost publicată și știrea transmisă de autorități și potrivit căreia comisia a identificat 374 de morți și 756 de răniți⁸.

Informațiile despre accident au ajuns curând și în presa aliată, iar mari ziare precum „The Times”, „Le Temps”, „Le Gaulois”, „Le Rappel, „Journal des débats politiques et littéraires” din 15-24 ianuarie au relatat despre eveniment și au dat și cifrele provizorii oferite public de autoritățile române: 374 de morți și 756 de răniți.

Câți oameni au murit în accident?

Medicul militar Vasile Bianu a fost cel care, în memoriile sale, aparent a oferit cifrele cele mai veridice: 568 de morţi şi 756 de răniți^⁹. Tot el mai consemnează şi numărul celor aflați în tren: 5.000 de călători, deși niciun document oficial nu conține o cifră a călătorilor aflați în tren, experții CFR considerând că era dificil de estimat. Doctorul Bianu mai relatează, dar fără să avanseze o cifră, că în zilele următoare, numărul morților a crescut prin decesul unora dintre răniți. Aceleași informații au fost publicate și în ziarul „Mișcarea”^¹⁰, fapt care ne-a condus la concluzia că Bianu, fie le-a luat direct din ziar, fie a avut acces la datele colegilor săi din sistemul sanitar. Ceea ce e însă sigur este că bilanțul dezastrului nu a fost acela de 800-1.000 de morți, cum s-a vehiculat în istoriografia noastră.

O mențiune care confirmă cifrele doctorului Bianu este cea a șefului stației Ciurea, care a afirmat într-o declarație în fața Tribunalului Iași despre numărul victimelor următoarele: „după cadavrele care s-au găsit afară de cei cari au ars, 560 s-au îngropat, se vedeau că majoritatea erau formați din militari mai mult ruși”¹¹. La aceste cifre se mai pot adăuga și cele ale unor răniți care au murit în spitalele din Iași la câteva zile după accident, fapt care ne conduce spre afirmația că bilanțul accidentului s-a apropiat la 600-650 de morți.

În ceea ce privește numărul răniților, cifrele completează și ele imaginea dezastrului: în 14 spitale militare din zona Iași, imediat după producerea dezastrului, au ajuns câteva sute de oameni. Cei mai mulți dintre răniți au ajuns în spitalele cu numerele 264, 266, 272. Numărul răniților care au fost internați imediat și recenzați de comisia militară a ajuns la 649 de persoane, din care: 560 erau militari români și 70 de civili români, iar restul erau militari ruși și francezi¹². Cel puțin acestea sunt datele din raportul inițial pe care comisia l-a întocmit. În același timp, este posibil ca în zilele următoare, alte persoane să fi avut nevoie de ajutor medical, întrucât, după șocul inițial, mulți dintre supraviețuitori au pornit pe jos spre Iași și nu au mai primit ajutorul de care aveau nevoie. Așa s-a ajuns la cifra de 756 de răniți pe care ziarul „Mișcarea” a indicat-o în paginile sale.

În ziua de 3 ianuarie 1917, în spatele stației Ciurea a avut loc ceremonialul religios și înhumarea morților care au putut fi identificați. Slujba religioasă a fost oficiată de un sobor de preoți în frunte cu arhiereul Antim, vicar al Mitropoliei, iar din asistență au făcut parte și doi membri ai guvernului, reprezentanți ai armatei, oficialități locale, reprezentanți ai Misiunilor Militare franceză și rusă¹³.

Acest text este un fragment din articolul „Cea mai mare catastrofă feroviară din istoria României Ciurea, 31 decembrie 1916/13 ianuarie 1917. Documentele comisiei de anchetă”, publicat în numărul 278 al revistei „Historia” (revista:278), disponibil în format digital pe platforma paydemic.