Capitaliștii adorau România comunistă

Conducătorii din centrele de putere ale lagărului socialist spuneau înainte de 1989 că forțe ostile din Occident doreau să distrugă mărețele cuceriri staliniste și că trebuie permanent să se depună eforturi pentru apărarea frontierelor și pentru capturarea elementelor ostile, cele ce promovau o campanie furibundă de subminare a sistemului economic și de denigrare a autorităților ce conduceau după cele mai științifice idei ale ideologiei comuniste. Mulți oameni cred și astăzi astfel de povești și liderii de la Moscova insistă pe teza eliminării teoriilor vestice. Oare să fie ceva adevărat?

Datele publicate de către statul român înainte și după 1989 vin să demonstreze că autoritățile inventau minciuni cât mai incredibile pentru a se menține la putere. Frica este un bun instrument pentru a ține masele în ascultare. Realitatea era că tocmai Occidentul era interesat de colaborarea cu lagărul roșu pentru că se desfășura un comerț deosebit de interesant și banii n-au miros.

România socialistă supraviețuia numai și numai prin relațiile comerciale cu lumea capitalistă, principalul partener fiind Germania occidentală. Dacă nu se ia în calcul Uniunea Sovietică, stat care impunea regulile jocului în lumea roșie, Bonn-ul era principalul client pentru mărfurile exportate. Numai ceea ce luau germanii era mai mult decât schimburile comerciale cu Marea Britanie, Franța, China sau SUA. Conducerea de la București adora mărfurile din statul imperialist, urmaș al sistemului nazist, și tehnologiile aduse treceau de 2.096 milioane de lei valută, adică mai mult decât se lua din Cehoslovacia, Polonia și Iugoslavia la un loc în 1973.

Patronii preferau să facă afaceri cu întreprinderile românești și la fel procedau și în relația cu celelalte componente ale lagărului comunist. De ce? Liderii autoritari nu se încurcau cu cantități mici și, în plus, comandau instalații industriale costisitoare. Era și puțină birocrație atunci când doreau cei pentru care lumea era deja prea mică. Economia României a funcționat cât timp au fost schimburi normale cu Vestul dezvoltat. Reducerea importurilor pentru plata datoriei externe a dus la dispariția unui izvor de mașini industriale noi și fabricile au devenit o oază a trecutului.

România a decăzut în mod cumplit după 1944 pentru că liderii de la Kremlin au interzis legăturile tehnice și științifice cu lumea germană. S-a ajuns astfel în imposibilitatea să se producă avioane de calitate după cum se reușise la fabrica I.A.R. Brașov în perioada interbelică. A fost o condamnare la primitivism fără precedent în istorie și nici măcar automobilele nu mai erau permise. S-a ajuns într-o situație fără ieșire până când chiar Moscova a dat ordin să se restabilească relații cât de cât normale cu lagărul capitalist pentru a se face rost de tehnologii superioare.

Așa au apărut uzine întregi sau au fost cumpărate licențe pentru produsele de top ale comunismului. Mașinile Lada ale sovieticilor erau italiene și renumitele Dacia erau proiectate și chiar produse în Franța. Renumitele camioane ROMAN erau căutate pe piața internă și la export pentru că aveau motoare Diesel fiabile de origine germană. Din păcate, calitatea execuției lăsa de dorit și chiar un partener uriaș precum China limita importurile la cel mult 2.000 de camioane pe an.

S-ar fi putut face mai mult pentru creșterea nivelului de trai al populației dacă autoritățile comuniste ar fi luat măsuri corecte din punct de vedere economic, dar au preferat să limiteze în mod artificial creșterea economică pentru ca nu cumva locuitorii să acumuleze proprietate privată, avere personală, și să înceapă să spună că este mai bine dincolo. Toți cei care au deținut funcții de conducere în lumea comunistă au luat sau au aplicat măsuri împotriva fericirii poporului român și au comis practic un genocid pentru că n-au permis aducerea de medicamente și instrumentar sanitar de calitate. A fost un permanent război împotriva locuitorilor de pe meleagurile carpatino –danubiano – pontice.

_{Foto sus: Nicolae Ceauşescu la volanul primului autoturism Dacia 1100 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 169/1968)}