Aselenizarea de la Colibaşi: cum a comparat Ceauşescu cucerirea Lunii şi Dacia 1100

La o zi de la momentul în care oamenii ajungeau pe Lună, Ceauşescu se mândrea cu o altă minune tehnologică: exemplarul 10.000 al Daciei 1100, primul autoturism românesc.

În 22 iulie 1969, în colţul din dreapta jos al primei pagini din „Scânteia“, scris cu litere de-o şchioapă, apărea următorul anunţ:„Un succes strălucit al gândirii ştiinţifice:Oameni pe lună!“. Dedesubt, pe aproape 20 de rânduri, se întindea, redactat în litere şi mai mici, un mesaj formal, intitulat „Telegramă Excelenţei Sale, Richard Nixon“ în care se preciza, printre altele:„Aselenizarea şi plecarea cu succes de pe satelitul Terrei a cabinei spaţiale «Vulturul» reprezină o victorie epocală a ştiinţei, o expresie strălucită a capacităţii creatoare a umanităţii, un moment memorabil în istoria cunoaşterii universale“. Semnat, în caractere miniscule:Nicolae Ceauşescu.

Acelaşi nume avea însă să-şi ia „revanşa“ pe tot restul paginii întâi a aceleiaşi publicaţii. Sub titlul „Vizita conducătorilor de partid şi de stat în judeţul Argeş. Entuziasta primire făcută tovarăşului Nicolae Ceauşescu“, ce se întindea pe jumătate din spaţiul destinat redactării, era descrisă, cu lux de amănunte, una dintre peregrinările prin ţară ce anunţau al X-lea Congres al PCR.

Se întâmplase cu o zi înainte, în 21 iulie 1969, la numai câteva ore după ce americanii revendicau marea victorie ştiinţifică a primei aselenizări, iar cuvintele „The Eagle has landed“ făceau înconjurul lumii. În acea dimineaţă, românii hipnotizaţi de imaginile ce se transmiteau în direct la televizor îl puteau vedea, la ora locală 4.56 (2.56, după standardul UTC), pe astronautul Neil Armstrong păşind pe Lună în ceea ce şi-a revendicat în istorie, deopotrivă, titlurile de „cea mai mare descoperire ştiinţifică“ şi „cea mai mare manipulare a maselor“.

La 44 de ani de la acele evenimente ce aveau să schimbe iremediabil istoria de după, „Adevărul” vă prezintă una dintre poveştile întâlnirii dintre două sisteme, două concepţii despre viaţă. O poveste despre propagandă şi confuzia unui popor fără repere. În fine, o istorisire despre cum s-a văzut aselenizarea de la uzinele Colibaşi şi de ce a găsit de cuviinţă Ceauşescu să compare mersul pe lună cu Dacia 1100.

De la comenzile modulului lunar

În 20 iulie, seara, două evenimente de o importanţă majoră pentru cei implicaţi aveau loc la o depărtarea considerabilă unul faţă de celălalt. „Vulturul“, avându-i la bord pe astronauţii Neil Armstrong şi Buzz Aldrin cobora lin pe solul lunar, după o serie de manevre extrem de dificile realizate pentru a găsi locul potrivit pentru alunizare. Primele cuvinte rostite de un pământean pe Lună, „The Eagle has landed“, făceau înconjurul lumii în numai câteva secunde, fiind primite în urale şi cu senzaţia a ceva ireal care, printr-o minune, prinsese viaţă. Era finalul celor 102 ore, 45 de minute şi 42 de secunde, cât durase călătoria Pământ-Lună, iar de la comenzile modulului lunar, Neil Armstrong lipea maşinăria de solul Lunii.

În acest timp, în micul oraş Colibaşi, din judeţul Argeş, România, era forfotă mare. Ziua următoare avea să pună aşezarea pe harta localităţilor vizitate de cuplul Ceauşescu în ceea devenise, în ultimii ani, obişnuita serie de „peregrinări înalte” de dinaintea Congresului PCR. Tensiune era mai cu seamă la Uzinele Dacia din localitate, principalul punct al vizitei de a doua zi. Fabricile erau mândria lui Ceauşescu, unul dintre pilonii pe care urmau să se clădească viitorul renume de mare putere economică mondială al României. “Comitetul Central al PCR anunţase Comitetul Judeţean care, la rândul său, informase Comitetul Municipal asupra importantului eveniment. Ne pregăteam cu toţii“, povesteşte Ion Frâncu, de 78 de ani, fost maistru la Uzinele Dacia în 1969. 

„Locul alunizării este foarte neted”, comunica Armstrong către bază, imediat după atingerea solului lunar. Descrierile peisajului din jur continua cu analiza stâncilor ce se vedeau în jurul navei, „unele dintre ele de peste trei metri“. În depărtare se vedea ceea ce putea fi comparat cu o colină pământească, însă griul predominant îi făcea pe Armstrong şi Aldrin să-şi ia multiple măsuri de precuaţie înaintea oricărei sentinţe. La 1.00, ora Bucureştiului, cei doi astronauţi cereau permisiunea să coboare pe Lună cu cinci ore mai devreme decât fusese iniţial prevăzut. Înainte de aprobarea centrului NASA de la Houston, Armstrong mai aruncă o privire înspre Pământ:„Vedem bine Terra. Este mare şi strălucitor de frumoasă“, spune acesta.

La aceeaşi oră, pictorul uzinei din Colibaşi se îndeletnicea cu nişte treburi cel puţin la fel de complexe. Cu câteva zile înaintea vizitei lui Ceauşescu, fuseseră scoase de la naftalină, toate pancartele existente din anii anteriori. „Erau aşezate pe categorii:vizite, 1 mai, 23 august, etc. Pictorul uzinei le alesese pe cele din anul precedent şi modifica cu pensula ultima cifră“, povesteşte acelaşi Ion Frâncu.

Bancurile despre aselenizare 

În dimineaţa zilei de 21 iulie 1969, inginerii de la Uzinele Dacia încercau să mai uite de tensiunea momentului. Ceauşescu urma să-şi facă apariţia peste numai câteva ore, iar cea mai bună metodă peste a trece peste emoţii părea să fie o rundă de bancuri pe tema aselenizării. „Mi-amintesc că se făceau glume despre căţeaua aia care a fost trimisă pe Lună, şi toţi încercau să răspundă, mai în glumă, mai în serios, la întrebarea care îi frământa:de ce n-au trimis şi acum un câine?“ îşi aminteşte bătrânul Frâncu.

Se întâmpla la puţin peste două ore de la momentul ce avea să rămână în istorie ca fiind „prima aselenizare“. În dimineaţa acelei zile, la ora 4.50, Buzz Aldrin număra descrescător paşii care-l despărţeau pe colegul său, Neil Armstrong, de solul lunar. „Sunt la capătul scării“, a mai apucat să zică Armstrong, după care, o lume întreagă a văzut piciorul stâng al acestuia păşind pe Lună. „Un pas mic pentru om, dar un salt gigantic pentru omenire“ s-a auzit atunci, de la centrul NASA din Houston, până în micul oraş adormit din judeţul Argeş.

„Tovarăşi, omul a pus piciorul pe Lună!“

Ziarele care au apărut la o zi după aselenizare s-au vândut ca pâinea caldă „Cu lumina dragostei în inimi şi în priviri“, caracteriza „Scânteia“ primirea cuplului Ceauşescu în judeţul Argeş. Era dimineaţa zilei de 21 iulie 1969, la numai câteva ore de la momentul istoric al primei aselenizări. După câteva scurte vizite la celelalte puncte industriale de interes, cei doi s-au oprit la Uzinele Dacia din Colibaşi, unde urma să le fie prezentată o minune tehnologică:exemplarul numărul 10.000 al modelului Dacia 1100.

“Tovarăşul, însoţit de tovarăşa, au făcut un tur al uzinei. Treceau prin secţii însoţiţi de directorul nostru care-i explica progresele pe care le-a făcut fabrica în ultimii ani. Nu l-am auzit zicând c-ar fi ceva în neregulă. În schimb, Elena Ceauşescu tot găsea câte ceva de comentat sau venea cu câte o sugestie de genul:«Turnaţi şi voi un ciment ca lumea, nu vedeţi că ăsta nu e bine făcut? »“, îşi aminteşte fostul maistru Ion Frâncu.

Ceremonia de inaugurare a Daciei cu numărul 10.000 a fost scurtă, dar plină de învăţăminte de tot felul. „Tovarăşul voia un autoturism 100% românesc, dându-ne, pentru motivare, exemplul «tovarăşilor sovietici care astăzi au ajuns pe lună».

Discursul planetar

După ce primeşte asigurări că la Colibaşi „s-a intrat în etapa a doua de producere a altor tipuri cu caracteristici superioare“, Ceauşescu ţine un discurs. Iar printre paragrafele interminabile despre oprirea „puterilor imperialiste“ şi „transformarea României într-o forţă universală“, conducătorul găseşte timpul să-şi cupleze admiratorii la mersul istoriei. „Tovarăşi, suntem martorii unor mari victorii ale omului în stăpânirea naturii. Omul, desprinzându-se de Pământ, a pus piciorul pe Lună. Ţin să felicit cosmonauţii care au deschis calea omului spre primul astru – dar nu şi ultimul“ (Aplauze furtunoase, se scamdează „Ceauşescu să trăiască, România să-nflorească“).

Câteva săptămâni mai târziu, la Congresul al X-lea de la mijlocul lunii august, Nicolae Ceauşescu era ales Secretar General al CC al PCR.

Trei personaje şi o maşină:destine 

Neil Armstrong.După retragerea din NASA, în 1971, a fost purtător de cuvânt al Chrysler, General Time Corporation şi The Bankers Association of America. De asemenea, a făcut parte din consiliul directoral a opt companii. Refuză şi astăzi să mai ofere vreun autograf, după ce a descoperit poze semnate la întoarcerea de pe Lună, care erau vândute ulterior pe eBay cu până la 5.000 de dolari. În 2005, şi-a dat în judecată frizerul după ce a descoperit că acesta îi luase o parte din părul tăiat şi-l vânduse unui colecţionar pentru 3.000 de dolari. A murit pe 25 august 2012.

Buzz Aldrin.S-a pensionat în 1972, revenind într-un post de conducere în cadrul „Air Force”. Cariera i-a fost umbrită de problemele personale:depresia cronică şi alcoolismul. De la retragerea din NASA, a continuat să promoveze explorarea spaţială. Aldrin este reprezentat de „Executive Speakers Bureau of Memphis” şi percepe o sumă cuprinsă între 30.000 şi 50.000 de dolari pe apariţie.

Nicolae Ceaușescu.Perioada de “deschidere” faţă de Occident, din anii 1960 (marcaţi de deschiderea unei fabrici “Pepsi-Cola“ la Constanţa, transmiterea aselenizării în direct la televizor şi condamnarea invaziei de la Praga) i-au asigurat încheierea mai multor împrumuturi externe cu puterile europene. După intrarea economiei româneşti în colaps financiar, Ceauşescu a impus transformarea ştiinţei într-o utilitate menită să contribuie decisiv la plata datoriilor externe. Cea mai mare parte a produselor autohtone erau trimise la export, România se transformase în “grânarul Europei“, iar societatea intra în epoca “raţionalizării“. Dările externe au fost achitate complet în vara lui 1989, câteva luni înainte de căderea comunismului şi execuţia cuplului Ceauşescu.

DACIA 1100.Datorită apetenţei românilor pentru acest model, constructorul a asamblat în total 37.546 de exemplare. Odată cu dotarea Daciei 1300 cu tracţiune pe faţă şi motor frontal, Dacia 1100 intră într-un con de umbră şi va fi scoasă din producţie la finalul lui 1971. Vechiul model se vinde astăzi pe internet, cu preţuri cuprinse între 250 şi 1.500 de euro.

Aselenizarea, în presa de partid

Deşi ticsit cu materiale de preamărire, scrise într-un ton în care se pot regăsi, deopotrivă, umorul involuntar şi propaganda obscenă, ziarul „Scânteia“ din luna iulie 1969 a acordat spaţii ample aselenizării. Desprinse parcă din o cu totul altă epocă şi redactate într-un stil ce ar fi pus pe gânduri chiar şi ziariştii de la marile cotidiene vestice, analizele prilejuite de expediţia spaţială ar putea fi şi astăzi considerate etaloane pentru oricine interesat în jurnalismul ştiinţific.

Practic, seria materialelor despre aselenizare a început cu o săptâmână înaintea decolării navei spaţiale, iar locul ocupat de acestea în „Scânteia“ a crescut de la o zi la alta. Pe ultima pagină din numărul din 21 iulie 1969 poate fi găsită o corespondenţă de excepţie, actualizată cu ultimele informaţii disponibile la acel moment, prezentând cu lux de amănunte activitatea astronauţilor.

În 22 iulie, ultima pagină a unei „Scântei“ umplută cu mesaje de proslăvire înaintea următorului Congres, prilejuia, sub titlul „Oameni pe Lună!“, o analiză remarcabilă, completată cu reacţii de la oameni de ştiinţă şi academicieni, precum şi o corespondenţă de la Washington, realizată de Constantin Alexandroaie. Seria materialelor de acest tip a continuat şi în zilele următoare, accentul fiind pus nu atât pe misiunea propriu-zisă, cât pe efectele pe care aceasta se prevedea că le va avea asupra explorării spaţiului şi dezvoltării ştiinţifice, în general.

Un moment-cheie:vizita lui de Gaulle la Bucureşti

În încercarea de a pune România pe lista marilor producători mondiali de automobile, conducerea PCR impusese constructorilor Dacia, ca sarcină de serviciu, reducerea intervalului de timp creat între fazele de proiectare şi lansare în producţie. În acest scop, s-a decis să se apeleze la ajutorul unui constructor străin pentru dezvoltarea primului model autohton. Modelul visat:un autoturism din clasa medie, cu o capacitate cilindrică cuprinsă între 1000 şi 1300 cmc, a cărui producţie anuală să fie de maxim 50.000 de unităţi.

Printre constructorii europeni ce s-au înghesuit să ofere licenţe românilor s-au numărat Fiat, Alfa Romeo, Peugeot, Renault şi Austin. Soarta viitorului constructor român a fost decisă însă de vizita la Bucureşti a generalului Charles de Gaulle, cel care a scos practic Renault din lupta competitorilor, transformându-l instantaneu în câştigător.

Locaţia aleasă pentru producţie a fost judeţul Argeş, localitatea Mioveni. Construcţia uzinei a început în 1966 şi s-a sfârşit în timp record, la numai un an şi jumătate. La 1 iulie 1968 se încep primele teste la staţiile de lucru din uzină, iar pe 3 august se testează primul propulsor. Pe 20 august 1968, pe poarta uzinei de la Mioveni ieşea primul automobil creat de Dacia:1100, o berlină cu motor posterior şi tracţiune spate.

Legenda spunea că acest prim exemplar ar fi ajuns, drept cadou, la Nicolae Ceauşescu, ipoteză infirmată, ulterior, de actualul vicepreşedinte al Consiliului de Administraţie Dacia, Constantin Stroe. Potrivit acestuia, riscul la care se expuneau constructorii dându-i lui Ceauşescu primul produs dintr-o serie insuficient testată era mult prea mare, aşa că în garajul conducătorului a ajuns, de fapt, modelul Dacia 1100 cu numărul 75.  

Sursa:www.adevarul.ro