Când a fost reglementată circulația pe partea dreaptă a străzii în România?

Data de 11 octombrie a fost declarată ca „Ziua permisului de conducere românesc”, în baza ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 176/2012. Alegerea datei este legată de intrarea în vigoare la 11 octombrie 1913 a „Regulamentului pentru circulaţiunea autovehicolelor”.

Publicat în „Monitorul Oficial”, documentul stabilea, între altele, viteza maximă cu care se putea circula pe drumurile publice sau vârsta minimă la care aveai dreptul de obține permisul de conducere, notează Arhivele Naționale ale României, pe pagina de Facebook a isntituției.

În privința vitezei maxime cu care posesorii de automobile puteau să circule prin orașe, aceasta era stabilită la 15 km pe oră, „adică iuțeala unui cal în trap” – după cum se explică în text: „Iuțeala mersului automobilelor, tricarelor și motocicletelor nu va putea fi reglementată mai mare de 15 km pe oră în aglomerațiuni, orașe și la trecerile prin sate. […] În câmp liber, iuțeala automobilului poate fi mărită dacă drumurile sunt bune și dacă conducătorul este în pozițiune să corespundă obligațiunilor sale din toate punctele de vedere. […] Luptele de viteză pe șosele publice, ca și întrecerile pe străzile orașului, sunt cu desăvârșire interzise.”

În secțiunea „Condițiuni cerute automobilelor pentru a fi admise să circule în comune și pe șosele publice”, era foarte clar hotărât că „organele automobilului vor avea o funcționare sigură și vor fi așezate ca să înlăture, în măsura putinței, orice primejdie de incendiu sau de explozie; ca să nu se sperie, din pricina zgomotului, animalele călărite sau înhămate; ca să nu constituie nicio altă cauză de primejdie pentru circulațiune și ca să nu supere în chip serios pe trecători cu fumul sau aburul său”.

Circulația pe partea dreaptă a străzii a fost și ea reglementată în documentul din 11 octombrie 1913: „Pentru a încrucișa un alt vehicul sau pentru a opri la o răspântie sau la un colț de stradă, automobilele vor ține totdeauna pe dreapta. [...] Întrecerile unui alt vehicul se vor face pe partea stângă”.

De asemenea, mașinile urmau să fie dotate cu felinare, claxon și plăcuțe de înmatriculare: „Orice automobil autorizat să circule va purta dinainte și dinapoi o tablă distinctivă, cu un număr de ordine, ce se va libera de prefectura respectivă. Numărul liberat astfel aparține pentru totdeauna numai proprietarului automobilului, iar nu al mașinei și nu poate fi dat altuia în cazul când proprietarul ar declara în scris că renunță la acest număr. […] Toate automobilele vor fi înzestrate în mod obligatoriu cu trompă cu sunet grav. În aglomerațiuni, automobilele își vor semnala apropierea dela distanță numai cu ajutorul acestei trompe. […] Automobilele vor fi luminate, dela căderea nopții, cu trei felinare, din care două în partea dinainte, iar cel de-al treilea în partea dinapoi, astfel așezat și destul de luminos pentru a îngădui citirea semnelor înscrise pe tablă, la aceeași distanță ca în timpul zilei.”

În capitolul al VII-lea al legii este stabilită vârsta de 18 ani ani, drept vârstă minimă la care o persoană are dreptul de a conduce un automobil: „Nimeni nu va putea conduce un automobil dacă nu va avea vârsta de cel puțin 18 ani, dacă nu se va bucura de bună purtare și dacă nu va poseda permis de conducere, liberat de una din următoarele autorități: prefectura poliției Capitalei, prefectura poliției Iași, prefecturile polițiilor Galați și Craiova”.

Pentru obținerea permisului de conducere trebuia susținut un examen în fața unei comisii formate din „prefectul poliției sau înlocuitorul său, un inginer funcționar, de preferință mecanic, și un membru al clubului automobilistic român”.

În anexele regulamentului erau prezentate modele de permis de conducere, de foaie de circulațiune (precursorul talonului de astăzi) și de table cu numere de identitate (plăcuțele de înmatriculare).

Vezi „Regulamentului pentru circulaţiunea autovehicolelor” din 11 octombrie 1913 pe pagina de Facebook a Arhivelor Naționale ale României!

_{Foto
sus: Calea Victoriei în perioada interbelică (© Arhivele
Naționale ale României, Colecția Documente fotografice, F I
10987-2)}