Căminul Studentelor Române de la Paris
Începând din 1911, studentele românce cu posibilități materiale mai modeste, care doreau să urmeze cursuri în Franța într-o atmosferă ferită de tentațiile (poate primejdioase pentru tinerele fete) unui oraș prea animat precum Parisul, se puteau caza într-o casă închiriată, mobilată cu toate cele necesare prin donații ale Coloniei române de la Paris, prin grija Annei Lahovary, soția plenipotențiarului României la Paris și președintă a Căminului Studentelor Române.
Anna Lahovary, născută în familia Kretzulescu, a avut în adolescență, în perioada misiunii diplomatice a tatălui său în Germania, experiența unui astfel de așezământ, Kaiserin Augusta Stift, înființat în 1872 de către împărăteasa Augusta, soția lui Wilhelm I, și a avut la rândul său generozitatea și mulțumirea de a fonda și pentru fetele românce care doreau să studieze sau să lucreze în domeniul modei un astfel de așezământ la Paris, notează Arhivele Naționale ale României, pe pagina de Facebook a instituției.
Casa era bine situată în centrul Parisului, în strada Pierre Curie nr. 18, aflată destul de aproape de Sorbona, de liceul Louis le Grand și de biblioteca Sainte Geneviève. Tot colonia asigura și plata chiriei, iar costurile de întreținere erau suportate de către studente. Pentru o cameră individuală costul era de 90 franci pe lună de persoană, pentru camera de două sau mai multe persoane costurile erau între 110-130 franci/lună. Căminul a găzduit fete meritorii care studiau științe, litere, arte, comerț, dar și croitorie și broderie: în primul an de la deschidere 45 de studente, în al doilea an 50 de studente, iar în al treilea an 47 de studente. Numărul lor a scăzut considerabil, mai mult de jumătate, odată cu declanșarea Primului Război Mondial.
Din cauza dificultăților de comunicare dintre vestul și estul Europei din perioada războiului și din cauza scăderii valorii monedei românești, studentele nu au putut nici să plece, dar nici să plătească. Donațiile s-au împuținat, iar potențialii donatorii își direcționau de acum contribuțiile către eforturile de război și prim ajutor colectate prin Comitetul de Asistență al Crucii Roșii Române din Paris. Datoria căminului către proprietarul Henri Rivier, acumulată, ajunsese la 22.032,30 franci. Anna Lahovary a cerut arbitrajul Comisiei arbitrale a chiriilor din arondismentul V, care a decis reducerea cu 25% a sumei datorate după august 1914 și plata eșalonată a sumei restante până cel târziu în luna iulie 1919. Anna Lahovary a făcut plăți parțiale, împrumutându-se la Banca Lehideux, și a încercat, prin scrisori adresate Ministerului român al Instrucțiunii Publice, reginei Maria și multor alte personalități, să solicite sprijin pentru rezolvarea situației datoriilor. Rezoluția Ministerului nu fost una favorabilă, din lipsă de bani, dar nici complet negativă, solicitându-se informații suplimentare despre acest subiect Legației României la Paris. Datoria a fost probabil achitată (donații, folosirea unor sume rămase prin conturile Crucii Roșii după încheierea războiului), devreme ce activitatea căminului a continuat sub auspiciile special înființatei Asociații pentru Căminul Tinerelor Românce de la Paris (24 iulie 1919), cu același patronaj: Anna Lahovary și administrația Virginiei Nedelcovici.
În continuare, activitatea căminului de fete din strada Pierre Curie nr. 18 a mai putut fi documentată doar pentru câțiva ani, până în 1922, când, printr-un schimb de scrisori, inventarul material al căminului a fost donat Yvonnei de Coubertin (care avea atunci 29 de ani și deja o prodigioasă activitate filantropică dedicată sprijinirii orfanilor și tinerilor), care s-a angajat să mențină relațiile româno-franceze și primească în continuare, în măsura posibilităților, și studente românce recomandate de doamna Lahovary.
Foto sus: Anna Lahovary, soția diplomatului Alexandru Em. Lahovary, președintă a Căminului Studentelor Române (© Arhivele Naționale ale României, Colecția Documente Fotografice, FIII 514,1, Anna Kretzulescu Lahovary)
Mai multe pentru tine...
