Proiectul CANOPY WING, exploatarea vulnerabilității sistemelor de comunicații sovietice

În anii ’80, guvernele SUA și URSS încercau să răspundă la întrebarea cum ar putea să „câștige” un război nuclear global sau să supraviețuiască unor lovituri preventive sau unui conflict nuclear. În secret, ambele blocuri militare desfășurau programe și acțiuni menite să descopere și să exploateze potențialele vulnerabilități ale adversarului. Unul dintre aceste programe extrem de sensibile dezvoltat de SUA era CANOPY WING, care a fost transmis est-germanilor și sovieticilor de către James Hall.

Strategiile utilizate pentru această capabilitate remarcabilă a SUA au rămas clasificate, deși au fost compromise de agenți sovietici și est-germani. O serie de materiale sugerează că, în linii generale, proiectul CANOPY WING ar fi fost implementat atunci când exista riscul real al executării unei lovituri prin surprindere de către sovietici.

CANOPY WING era un program „destinat să exploateze o vulnerabilitate în sistemele de comunicații sovietice descoperită spre sfârșitul anilor ’70”. Capabilitatea secretă dezvoltată de americani prin CANOPY WING a permis transformarea unor vulnerabilități ale unui sistem izolat într-o armă cu influențe strategice care ar fi schimbat echilibrul de forțe.

Printr-o serie de tactici, care în zilele noastre s-ar încadra în domeniul operațiunilor informaționale, CANOPY WING putea întrerupe/perturba fluxul de ordine primite prin mijloacele de comunicații de unele unități de rachete. Astfel, forțele NATO erau în măsură atât să blocheze ordinele reale transmise de conducerea sovietică pentru lansarea armelor nucleare proprii, cât și să genereze ordine false către unitățile forțelor terestre și aeriene sovietice, care ar fi permis „scoaterea acestora din luptă pentru 10-15 minute” (evident, până se lămureau sovieticii despre ce este vorba).

Capabilitățile programului CANOPY WING permiteau în primul rând identificarea precisă a dispunerii centrelor de comandă și control, a cazărmilor, instalațiilor militare și a punctelor de transmisiuni sovietice sau ale Pactului de la Varșovia. Totodată, se puteau identifica metodele de scurtcircuitare a centrelor de comunicații și a sistemelor de armament întrebuințând particule microscopice de fibre de carbon (care este fabricată din polimeri organici).

Mai mult, se puteau bloca comunicațiile prin mijloace electronice imediat înainte de lansarea unui atac, făcând imposibilă lansarea unei riposte. După identificarea locațiilor obiectivelor majore, arme cu precizie ridicată urmau să distrugă centrele de comandă și control adverse, în timp ce comunicațiile erau blocate/bruiate. Nu în ultimul rând, trebuie menționată cea mai remarcabilă capabilitate a programului, și anume generarea unor ordine/comenzi către avioane și submarine, utilizând voci simulate cu ajutorul calculatoarelor.

Unitățile sovietice nu au avut niciun mijloc de a descoperi că au fost monitorizate și sondate în vederea detectării vulnerabilităților pe linie de comunicații. Ani la rând, din interiorul facilităților NATO și ale SUA s-au executat o serie de interogări neautorizate ale sistemelor de comunicații adverse, nedescoperite de sovietici. S-a concluzionat deci că vulnerabilitatea permitea accesul surselor neautorizate, la care se adăuga lipsa unor proceduri de autentificare complete care să verifice și să stabilească, fără echivoc, cine comunică ordinele.

Markus Wolf menționează în memoriile sale că proiectul „detalia măsurile și procedurile de război electronic ce urmau a fi utilizate pentru neutralizarea comunicațiilor centrelor de comandă ale URSS și forțelor Tratatului de la Varșovia în situație de război. Programul detalia metodele și procedurile precise de bruiere a comunicațiilor de înaltă frecvență utilizate de sovietici pentru transmiterea ordinelor la comandamentele și unitățile din subordine”.

HVA a transmis aceste informații valoroase KGB, permițând Armatei Roșii să instaleze dispozitive de bruiaj și să implementeze contramăsuri pentru eliminarea vulnerabilității descoperite și exploatate de americani. Totuși, sovieticii au realizat că propriile facilități militare și sisteme de armament sunt vulnerabile la atacuri electronice și că adversarul dezvolta în secret anumite avantaje, în eventualitatea unui război nuclear.

Însă americanii au mers mai departe cu ideea de exploatare a vulnerabilităților mijloacelor de comunicații, căutând o metodă care ar fi putut fi implementată împotriva lansatoarelor mobile de rachete nucleare sovietice. Acest efort ambițios necesita dezvoltarea unui vehicul aerian fără echipaj (UAV – Unmanned Aerial Vehicle), cu amprentă foarte redusă de radiolocație și care să acționeze la mare altitudine. Acest UAV trebuia să penetreze spațiul aerian sovietic și să monitorizeze continuu lansatoarele mobile de rachete nucleare, transmițând locația precisă a acestora în vederea bruierii comunicațiilor și/sau lovirii cu armament cu rază lungă de acțiune.

Cazurile de spionaj Hall și Carney reprezintă unele dintre eșecurile cele mai grave pe linie de securitate și contraspionaj din istoria NSA sau US Army. Timp de șase ani, Hall și Carney au furnizat KGB și HVA documente și informații SIGINT strict secrete care au compromis majoritatea programelor de interceptare electronică ale SUA și au creat vulnerabilități majore în sistemul de apărare al NATO.

Descoperirea acestui program de către spionajul est-german, spunea un analist SIGINT american staționat în Berlin, „ne-a trimis fiori reci ca gheața pe șira spinării”, iar un analist est-german remarca că „nu am văzut niciodată astfel de materiale oficiale referitoare la pregătiri active pentru război, în cazul unei agresiuni împotriva Pactului de la Varșovia”.

Din nefericire pentru americani și NATO, hemoragia de secrete SIGINT nu a fost oprită odată cu arestarea celor doi spioni; din contră, a continuat aproape fără întrerupere!

Află cum a ajuns omenirea la un pas de conflict nuclear în numărul 52 al revistei Historia Special (revista:special/52), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 27 iunie - 25 septembrie 2025, și în format digital pe paydemic.com.