Boxul a fost interzis de împăratul Teodosie cel Mare

Primele reprezentări ale unor tineri bătându-se cu pumnii apar încă din mileniul al III-lea înainte de Hristos, la vechii sumerieni. La egipteni chiar se organizau partide de box la care participa un public generos, iar la vechii mesopotamieni existau chiar premii destul de mari pentru campioni. În 1927 arheologul E.A. Speiser chiar a descoperit la Bagdat o tabelă care atesta acest fapt.

Şi în spaţiul elen s-au descoperit imagini care reprezentatu pe cei doi luptători, precum şi statui a celor care îl practicau. La Sartorini chiar apar imagini ale unor tineri care practicau acest sport precum statuia pugilistului din Quirinal (artefact sculptat în jurul anului 300 î.Hr.), ceea ce atestă că moştenirea greacă a fost preluată şi de noua superputere a vremii:Imperiul Roman.

Prima participare la o olimpiadă a acestui sport s-a petrecut în anul 688 î.Hr.

Boxul a fost interzis ca sport de împăratul Teodosie cel Mare în anul 400, după ce cu doar câţiva ani mai devreme  acesta interzisese Jocurile Olimpice.

Deşi a existat în ilegalitate timp de sute de ani începând cu modernizarea societăţii, acest sport a reapărut în scenă prin 1719.

Înainte de 1900, boxerii luptau fără mănuşi, iar meciurile se terminau doar prin knock-out. Astfel, luptele puteau dura până la 100 de runde şi puteau provoca leziuni care puteau să ţină un pugilist afară din ring pentru toată viaţa.

Abia pe la 1867 apare pentru prima oară mănuşile pentru luptători odată cu introducerea regulilor Marchizului de Queensberry. Tot în ultima perioada a secolului al XIX-lea apar tehnicile de apărare, arbitrajul şi multe din lucrurile pe care azi le putem admira în ring.