Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial

La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit, pretinzând că sunt reprezentanți ai guvernului german.

John Bingham, mai cunoscut și sub numele de Jack King, – agentul britanic care controla șase simpatizanți cu vederi pro-germane – cinci dintre aceștia cetățeni britanici – care furnizau cu regularitate documente clasificate crezând că le transmit Gestapoului. Arhivele arată că între 1942 și 1945, King a ajutat MI-5 în a identifica zeci și probabil sute de simpatizanți pro-germani din Marea Britanie.

SIGINT și operațiunile de contraspionaj

Ca și în cazul operațiunilor militare, SIGINT (SIGnal INTelligence - n.r.) a jucat un rol major în cadrul activităților de contraspionaj. Serviciul britanic de securitate radio (mai cunoscut și sub denumirea de MI-8, care controla și Serviciul Y) a decriptat pregătirile pripite ale Abwehr-ului de a introduce agenți în Marea Britanie.

Datorită interceptărilor SIGINT au fost capturați, cu o singură excepție, toți cei 25 de agenți trimiși în Anglia în perioada septembrie-noiembrie 1940. Din cei 24 de agenți capturați, unul s-a sinucis, cinci au fost executați, 15 trimiși în închisoare și patru au devenit agenți dubli, transmițând informații false.

Îngrijorător era faptul că, la începutul anului 1940, GC&CS ( (Government Communications and Codes School) - n.r.) a aflat din interceptarea comunicațiilor radio că ambasadorul german din Italia primea documente din cadrul ambasadei americane din Londra, inclusiv corespondența dintre Churchill și Roosevelt. Pe 18 mai 1940, MI-5 l-a arestat pe Tyler Kent, un funcționar în cadrul biroului de cifru al ambasadei și în același timp un simpatizant pro-german și un izolaționist virulent.

Prin decembrie 1940, GC&CS a spart codurile utilizate de centrala Abwehr și stațiile din subordine. Grație acestei reușite, în jumătatea a doua a anului 1941, britanicii cunoșteau organizarea completă și operațiunile derulate de Abwehr din Europa, America Latină și Orientul Mijlociu, astfel că serviciul german nu mai reprezenta o amenințare reală.

Prin folosirea agenților Abwehr capturați (și dublarea acestora) sau a celor recrutați, britanicii au început să furnizeze informații false și să intoxice serviciul german. Un obiectiv original era să demonstreze că agenții trimiși deja erau productivi și nu mai era necesar trimiterea altora. Cu toate acestea, prin decriptarea traficului Enigma al Abwehr, britanicii au început să sesizeze valoarea operativă a agenților deturnați la nivel strategic.

În ianuarie 1941, britanicii au înființat Comitetul XX, în scopul coordonării agenților dubli la nivel global. Aproape toți agenții Axei din Orientul Mijlociu sau din India care furnizau informații către stația din Kabul erau de fapt controlați de britanici. Înainte de război au fost infiltrați 70 de agenți în Marea Britanie, la care s-au adăugat alți 220 în timpul războiului, ascunși printre cei 7.000-9.000 de refugiați care intrau în această țară în fiecare an. Doar trei agenți germani au scăpat de capturare.

Unul dintre cei mai interesanți agenți dubli a fost Juan Pujol care a ajuns în Anglia în vara anului 1942. A fost recrutat de MI-5 ca Agent Garbo prin 1943 și a stabilit o rețea imaginară de 27 de sub-agenți și surse informative pentru Abwehr.

Pujol avea un talent remarcabil pentru duplicitate și a convins serviciul german să plătească pentru informațiile oferite de sub-agenții săi imaginari. A reușit chiar să autofinanțeze Comitetul XX. Mai târziu, Garbo va deveni un vehicul major de dezinformare și înșelare militară în folosul Aliaților.

Contraspionajul german

În schimb, acțiunile contraspionajului german au reușit să afecteze grav operațiunile Serviciului secret de informații – SIS (MI-6). Primele încercări de introducere a unor spioni în Franța au eșuat lamentabil. Majoritatea spionilor aliați din cadrul Serviciului de Operațiuni Speciale (SOE) au fost descoperiți de unitățile germane de monitorizare a traficului radio și dotate cu echipamente de goniometrare.

Mai mult, toți agenții parașutați în Olanda au fost capturați. În ciuda numeroaselor deficiențe, structurile de contraspionaj din cadrul Abwehr-ului au repurtat succese împotriva agenților aliați la începutul războiului.

Leopold Trepper, „dirijorul Orchestrei roșii”

În cooperare cu Gestapo a reușit să dezmembreze cercul de spionaj sovietic „Orchestra roșie” (Rote kapelle), a penetrat principalele rețele ale rezistenței franceze, a neutralizat operațiunile clandestine britanice din Belgia și a reușit controlarea sau dublarea agenților capturați în Olanda. „Muzicienii” orchestrei roșii erau operatorii radio care transmiteau mesajele codificate către Moscova.

„Dirijorul” era Leopold Trepper, alias Jean Gilbert, cunoscut în cadrul rețelei ca „le grand chef”. „Orchestra roșie” dispunea de 117 agenți: 48 în Germania, 35 în Franța, 17 în Belgia și 17 în Elveția. Rețeaua a fost neutralizată către sfârșitul anului 1942, cu ajutorul echipamentului de goniometrare din dotarea trupelor germane, care a localizat și capturat „muzicienii”.

Chiar și Trepper a fost capturat într-un cabinet stomatologic în data de 5 decembrie 1942. Conform celor declarate de ofițerul Abwehr care l-a arestat: „Pentru o secundă s-a arătat neliniștit, apoi într-o germană perfectă a declarat: «Domnilor ați făcut o treabă excelentă!»”. În 1943, Trepper reușea o evadare spectaculoasă, pentru ca după război să primească 10 ani în închisorile sovietice sub acuzația de a fi colaborat cu serviciile de informații germane.

FBI-ul neutralizează spionii germani

În SUA, președintele Roosevelt a desemnat FBI ca principală autoritate cu responsabilități pe linie de contraspionaj la nivel național, urmând ca forțele terestre și navale să se ocupe de activitățile de contraspionaj în interiorul categoriilor de forțe respective, dar și al companiilor producătoare de armament și tehnică de luptă.

În 1937, Abwehr reușește să achiziționeze un aparat de ochire revoluționar Norden pentru executarea unui bombardament precis de la un imigrant german. Totodată, reușește să procure detaliile de fabricare pentru cauciucul sintetic. La sfârșitul lunii iuie 1941, într-o operațiune de contraspionaj unică și folosind informațiile comunicate de un agent dublu – cazul Sebold – FBI reușește să aresteze 33 de agenți germani într-o singură noapte.

FBI a fost deosebit de activ și în America Latină. Cercul de spionaj din Brazilia a fost neutralizat rapid după ce Brazilia a declarat război Germaniei, în august 1942. În schimb, agenții germani din Argentina au prosperat pe toată durata războiului, dar nu au reușit să sprijine efortul de război al Germaniei.

În iunie 1942, Abwehr a debarcat o echipă de sabotaj pe Long Island, New York și alți patru lângă Vero Beach, Florida. Toți agenții debarcați au fost capturați. Ultima încercare s-a desfășurat în noiembrie 1944, când un submarin a debarcat doi sabotori în Maine. Britanicii au torpilat submarinul și au alertat FBI, care a capturat echipa de agenți germani. Cei doi sabotori au fost trimiși de serviciul de securitate – SD (Sicherheitsdienst), componenta de informații și securitate militară a SS și NSDAP (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei/Partidul Național-Socialist al Muncitorilor Germani) și nu de Abwehr.

Acest text este un fragment din articolul „Bătălia codurilor”, publicat în numărul 46 al revistei „Historia Special” (revista:special/46), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 29 martie - 28 iunie 2024, și în format digital pe paydemic.com.