Asediul orașului austriac Wiener Neustadt de către regele Matia Corvin

Asediul orașului austriac Wiener Neustadt (13 ianuarie - 17 august 1487) a fost un episod desfășurat în timpul războiului austro-ungar, care i-a opus pe Frederic al III-lea, împăratul Sfântului Imperiu Roman și Matia Corvin, regele Ungariei.

Printre comandanții care l-au însoțit pe Matia îi putem enumera pe Peter Geréb de Vingard, Ștefan Zápolya, Ștefan Báthory sau Laurențiu de Ilok, cărora li se alătura celebrii cavaleri din Armata Neagră. De cealaltă parte a baricadei se găseau Hanns von Wulfestorff, Caspar von Lamberg, Bartholomeus von Starhemberg, Andreas Gall, Ladislaus Prager, Alexander Schiffer, Tiburtius von Linzendorf, Leonhard Fruhmann, Johann Karrer, scrie Muzeul Castelul Corvinilor, pe pagina de Facebook a instituției.

Orașul Wiener Neustadt era bine apărat de sistemul de fortificații, iar suburbiile sale erau protejate de șanțuri cu dimensiuni mai mici, suficiente însă pentru a respinge eventuale atacuri. În același timp, zona din jurul orașului fiind mlăștinoasă, încurca și mai mult asediatorii. Fortificațiile erau echipate cu archebuze capabile să tragă focuri la distanța de 2.000 de pași.

Matia i-a trimis pe Ștefan Zapolya, Laszlo Kanizsay, Jakob Székely, Wilhelm Tettauer și Ștefan Báthory pentru a iniția asediul în 1486. Aceștia au construit patru turnuri de asediu și la 13 ianuarie 1487 au început ostilitățile.

Matia a observat că încercuirea orașului nu era suficient de strânsă și din acest motiv, a ordonat construirea de turnuri de asediu suplimentare, introducând de asemenea rotația soldaților, astfel încât diferitele corpuri de oaste puteau lupta cu soldați mereu proaspeți.

Temuta și eficienta Armată Neagră a primit ordinul de a ataca suburbiile, pe care, după trecerea șanțurilor, le-a incendiat. În toiul conflictului, podul mobil s-a prăbușit, fapt ce a cauzat moartea multor oameni, care au căzut în șanț și s-au înecat, alții fiind uciși de soldații Armatei Negre. Treptat, aceștia au avansat spre porțile orașului.

Matia a ajuns la șanțul din fața „Porții vieneze”, unde a amplasat armele grele de foc, inclusiv șase tunuri uriașe capturate de la otomani, ordonând totodată umplerea șanțurilor, pentru a permite construirea de poduri mobile. De asemenea, el a dispus continuarea bombardării fortificațiilor, distrugând șase turnuri.

Fără aceste turnuri, garnizoana orașului Wiener Neustadt s-a găsit în situația de a nu mai avea clădiri cu înălțime suficientă pentru a instala arme de foc cu bătaie lungă. Rezolvarea acestei probleme a constituit-o decizia de a monta armele de foc pe clopotnițele bisericilor din oraș, de unde s-a continuat bombardarea taberei ungare. În această situație, deși era un creștin devotat, Matia, a permis bombardarea bisericilor.

Între timp, asediații au reușit să aducă provizii în oraș și să incendieze două turnuri de asediu.

După șapte luni de luptă, reprezentații orașului au mers la Matia Corvin pentru a cere încetarea ostilităților, armistițiul fiind încheiat însă abia la 17 august 1487.