Sfârșitul politic al lui Gheorghe Tătărăscu
Cu o lună înainte de instaurarea dictaturii lui Carol al II-lea, în ianuarie 1938, Gheorghe Tătărăscu a devenit președintele PNL (Gh. Tătărăscu), apărut prin fuzionarea fracțiunii pe care o conducea cu aceea condusă de Gh. Brătianu.
În această calitate a condus guvernul în perioada 24 noiembrie 1939 – 4 iulie 1940 urmărind o raliere a feluritelor forțe politice; liberalii adepți ai primului ministru și foștii liberali adepți ai lui Gh. Brătianu, grupul național-țărănesc al lui Armand Călinescu, reprezentanții direcției palatului precum și alte facțiuni din opoziție, conduse de Iuliu Maniu și C.I.C. Brătianu, care nu-l sprijineau pe Carol al II-lea. Acest guvern, a fost ultimul care mai spera într-o alianță cu Franța și Anglia, în condițiile declanșării la 1 septembrie 1939 a celui de-al doilea război mondial.
Demiterea sa și înlocuirea cu un guvern condus de I. Gigurtu la 4 iulie 1940, a însemnat intrarea țării în sfera de dominație a Germaniei. Gheorghe Tătărăscu, a acționat pentru ieșirea din război, purtat alături de Germania și pentru înfăptuirea actului de la 23 august 1944, aliindu-se cu toate forțele care doreau înlăturarea lui Ion Antonescu.
Congresul de la sala ARO
După sfârșitul războiului, a avut loc, primul congres din această perioadă atât de agitată a istoriei contemporane, a partidului său, congres care a trasat liniile directoare ale acestuia, în condițiile staționării trupelor sovietice pe teritoriul țării și a sprijinirii de către acestea a partidului comunist. Congresul și-a început lucrările pe 1 iulie 1945 în sala ARO (Patria). La momentul respectiv, Gheorghe Tătărăscu deținea și funcția de vice-președinte al Consiliului de Miniștri, fiind adjunctul lui Petru Groza, ce conducea guvernul instaurat pe 6 martie 1945.
Gheorghe Tătărăscu a intrat în sală la orele 9.30 fiind primit cu îndelungi ovații de participanți. La început, l-a propus ca președinte al congresului pe Aurelian Bentoiu, fost ministru, președinte al organizației Capitalei. Acesta, în discursul său l-a angajat pe Gh. Tătărăscu, deschizând lucrările congresului.
Pe urma a remarcat că: „reluarea vieții noastre democratice o datorăm în primul rând marelui nostru Rege. Să ne îndreptăm cu dragoste, gîndul către El și să strigăm din toată inima Trăiască Regele!”.
Asistența, a intonat imnul regal. Gheorghe Tătărăscu a ținut ulterior o cuvântare în care s-a referit la recent încheiatul război, la 23 august 1944, la Regele Mihai I și la activitatea neîntreruptă a P.N.L. chiar și după suspendarea acestuia prin Constituția din anul 1938 de către regele Carol al II-lea.
Tătărăscu alături de Dinu Brătianu la o întrunire a PNL
A evidențiat activitatea sa anterioară lui 23 august 1944, de scoatere a României din războiul hitlerist, eforturile sale făcute pe lângă Iuliu Maniu și Gh. Brătianu. În acest sens a făcut largi referiri la actul de la 23 august 1944. Trecând la politică, a subliniat faptul că în prezent deviza este politica cu fața la răsărit: „aceasta este noua politica a statului român în ciclul istoric în care am intrat”.
În continuare a remarcat: „eu, domnilor, o reamintesc pentru cine a uitat-o, eu nu sunt comunist prin concepțiile ce am despre om, despre societate, despre proprietate prin concepțiile mele generale asupra lumii eu nu sunt comunist”. Sunt de remarcat curajul și patetismul omului politic, în acest admirabil discurs!
La sfârșitul congresului, Gh. Tătărăscu a fost ales președintele partidului. Într-o altă cuvântare programatică președintele a definit principalele coordonate ale programului acestui partid, atașamentul față de monarhia constituțională, ca formă de stat a României.
Șeful delegației române la Conferința de Pace
Anul următor în perioada 29 iulie-15 octombrie 1946 liderul liberal, care deținea și portofoliul ministerului de Externe, a condus delegația României la Conferința de pace de la Paris, avându-l ca adjunct pe Gheorghe Gheorghiu Dej, secretarul general al Partidului Comunist.
Cu acest prilej, a susținut interesele majore ale României: revenirea nord-vestului Transilvaniei la România, recunoașterea independenței, cu toate consecințele care decurgeau din aceasta, a aportului României la înfrângerea Germaniei inclusiv pentru recunoașterea statutului de țara cobeligerantă. Cu excepția acesteia din urmă, toate cererile au fost consfințite în tratatul de pace încheiat cu România de puterile învingătoare în cel de-al doilea război mondial: SUA, Marea Britanie, URSS și Franța.
În pofida meritelor de necontestat ale lui Gh. Tătărăscu, la semnarea în bune condiții a păcii pe 10 februarie 1947, care-i puteau aduce o imunitate politică, până la sfârșitul vieții, tocmai această perioadă, când s-a aflat în fruntea delegației României a constituit pretextul comuniștilor și a aliaților săi, pentru eliminarea de pe scena politică a acestuia.
Acuzat de complicitate cu dușmanii țării
Acțiunea a început pe 6 noiembrie 1947, după scoaterea în afara legii a P.N.Ț. și începerea procesului liderilor acestuia. În această zi, Tătărăscu a fost demis din guvern. La puțin timp după terminarea procesului intentat conducătorilor P.N.Ț, ultimul eșantion al partidelor istorice, reprezentat de P.N.L (Gh. Tătărăscu) a fost înlăturat de la putere.
Mihail Dragomirescu, secretarul general al P.N.P, a citit o declarație, în numele unui „grup regulamentar” de deputați exprimându-și mirarea că titularul ministerului de Externe „n-a găsit cu cale să lămurească Parlamentul și țara asupra celor ce s-au petrecut la departamentul său unde funcționarii superiori au intrat în complotul nazist, predând documentele de stat dușmanilor țării”.
Declarația citită cu glas ferm s-a încheiat cu solicitarea convocării de urgență a Comisiei de Afaceri Străine a Camerei, fiind puternic aplaudată de asistență. Între cei acuzați de complicitate se număra și Oprișan, fost funcționar superior al Ministerului de Externe, fost secretar general, care a tratat pacea la Paris.
„În această calitate, el a participat la complot, ce furniza documente secrete trădătorilor Gafencu- Cretzeanu-Buzești. Direcția cifrului de sub supravegherea directă a titularului care furniza aproape fățiș, acte de stat, puterilor străine prin intermediul lui Pogoneanu și a bandei. Funcționarii, compromiși astfel au fost menținuți în serviciu și li s-au plătit salariile până la ultimul moment. S-a înlesnit, ca foștii diplomați deveniți trădători de țară , să își poată însuși sume imense din fondurile publice pentru ca grație lor sa ducă o acțiune împotriva intereselor naționale. Situația care s-a creat nu mai putea dăinui și toleranța arătată de titularul departamentului trebuia curmată”.
Camera Deputaților a votat moțiunea adoptată de plen.
Moțiunea de neîncredere
În moțiunea de neîncredere în Gh. Tătărăscu se arăta:
1. În Conferința de Pace, secretarul delegației române, Oprișan a participat la acțiunea trădătoare a grupului Gafencu-Cretzeanu și a întreprins o acțiune dăunătoare țării la Conferința de pace;
2. Servicii din cele mai importante ale Ministerului de Externe legate direct de titularul departamentului au predat documente spionilor din serviciul de spionaj al unor țări străine și îndeosebi imperialismului american;
3. Titularul Ministerului de Externe a menținut luni de zile în serviciu și salarizare funcționari arestați de organele de stat pentru spionaj.
„Pentru aceste fapte grave, este direct răspunzător în fața Parlamentului și țării titularul departamentului Afacerilor Externe... Față de cele mai sus constatate Comisiunea de Politică Externă a Adunării Deputaților își afirmă neîncrederea în titularul Ministerului Afacerilor Externe și în consecință cere Camerei un vot de neîncredere”.
Moțiunea a fost aprobată cu 187 de voturi pentru și 5 împotriva. În locul miniștrilor liberali au intrat în guvern: Ana Pauker, la Afacerile Straine, Vasile Luca - Finanțe, Theodor Iordăchescu - Lucrarile Publice și Stanciu Stoian - Culte. Comuniștii dețineau de acum întreaga putere legislativa și executivă în stat.
Gh. Tătărăscu, a fost condamnat ulterior la 8 ani de închisoare. În acest fel, s-a încheiat cariera politică a unuia dintre cei mai importanți oameni politici români, democrat și patriot deopotrivă.
