Pagini din istoria orașului Constanța (partea a II-a, 1840 – 1846)

Capitolul 1. În martie 1829 a luat ființă la Viena compania de navigație pe Dunăre DDSG; în scurt timp Dunărea a devenit și o cale de navigat spre Marea Neagră; DDSG (Donau-Dampfschifffahrts-Gesellschaft) a deschis curse regulate de la Viena via Galați/Kustendje la Smyrna și Constantinopol - și de asemenea spre Levant și Egipt. 

Notă: Orașul Constanța s-a numit până la 1878 Kustendje, nume dat de turci, și care apare în diverse variante în sursele vremii. În acest material se folosește numai numele sau turcesc.

În Capitolul 1 este o hartă anterioară (din 1837) celei de mai jos (care este din 1843); varianta [1] din 1837 este prezentă în articolul despre ”Canalul Dunăre Marea Neagră”. În aceasta prima variantă este listat doar vasul ”Ferdinand I” (lansat 1836) din cele trei nave maritime DDSG existente la acea dată....

Acest ”Ferdinand I” este de exemplu vasul cu care Andersen [5] și Ainsworth [6] au venit de la Constantinopol la Kustendje.

Capitolul 2. Alăturat harta modificată față de cea din 1837. Harta prezintă acum situația DDSG în 1843; se văd pentru prima data detalii despre cele șapte vase DDSG folosite pentru linia maritimă până la Constantinopol.

Detaliu - lista vaselor care navigau numai pe Dunăre și a celor maritime. Sunt menționate aici (1843) următoarele vase maritime - care navigau până la Constantinopol - cu escala la Kustendjeh:

- ”Maria-Dorothea”: 1834 70 CP
- ”Ferdinand I”: 1836 100 CP
- ”Metternich”: 1837 140 CP
- ”Crescent”: 1838 120 CP
- ”Stambol”: 1838 160 CP (menționat de Andersen ca fiind naufragiat la / lângă Kustendje )
- ”Levant”: 1839 44 CP
- ”Seri-Pervas”: 1839 140 CP (menționat de Andersen ca fiind naufragiat la / lângă Kustendje )

Vasul din imagine este ”Franz I” - primul vas al DDSG (mașina de 60 CP), lansat în 1830

Cele doua vase naufragiate în drum spre / lângă Kustendjeh sunt în textul original 'aufgelaufen' (probabil împotmolite / înțepenite în stânci, spre mal).

În 1838 vasele DDSG au circulat pentru prima data intre gurile Dunării și Constantinopol; atunci trebuiau schimbate trei vapoare pe porțiunea Budapesta (Pesth) și Constantinopol. Pentru ca în zona cataractelor de la Portile de fier (intre Moldova și Kladovo) nu circula nici un vapor, ci numai un ”Ruderboot” (o barca mai mare / vas cu vâsle; în 1839 este menționat ca are și acoperiș).

Vasele dunărene ale DDSG, care au deservit ruta Kladova - Sulina - au avut problema de a trece de cataractele de la Porțile de Fier. În 1837 erau doar două menționate: „Argo“ și „Panonia“. De ex., „Argo” a reușit să treacă în 1834 de cataracte; a ajuns la Kladova - unde a și rămas.

Vasele maritime ale DDSG au fost construite la Triest și au ajuns direct la Marea Neagră.

În 1837, este menționat ca vas maritim doar „Ferdinand I“ - care a început să deservească traseul Galați - Constantinopol în 1838; ritmul era la început de două săptămâni (însă fără escală la Kustendje).

În 1843, sunt menționate șapte vase maritime cu escale la Kustendje. De ex., „Seri-Pervas“, care în aprilie 1839 va fi terminat la Trieste și va începe apoi cursele Galați - Constantinopol.

Detaliu pentru partea dobrogeana în care este Kustendsche:

Capitolul 3. Ziarul german ”Allgemeine Zeitung” publica regulat orarul DDSG spre Dunărea de Jos și Constantinopol - via Kustendjeh; aici un extras din 1840 - pentru luna iunie.

Curse săptămânale; o săptămână prin Galați, cealaltă prin Cernavodă - cu transbordare la Kustendjeh; Dobrogea era traversata cu care.

Durata cursei Budapesta - Constantinopol: 10 zile (prin Galați) sau 11 zile (prin Kustendjeh). Durata în sens invers: 28 zile (în care este și carantina obligatorie).

Capitolul 4. 1843: Karl Koch: ”Reise längst der Donau nach Konstantinopel und nach Trebisond”. A fost un botanist german și unul din întemeietorii dendrologiei.

În 1843 a făcut o călătorie de la Viena spre Constantinopol; a plecat la 12 iunie 1843. A călătorit pe Dunăre; descrie escalele făcute în diverse localități.

Descrie în detaliu cum decurgea o călătorie pe Dunăre / prin Dobrogea / de la Kustendje la Constantinopol. Detalii despre felul în care se călătorea, prețul biletelor.

Citat din textul sau:

”Pentru călătorul spre Constantinopol este util ca la orice localitate de pe drum sa [poarta sa] se dea jos și să stea acolo cât timp dorește, pentru ca apoi să-și continue călătoria cu orice alt vas. Biletele de mers au cupoane speciale pentru fiecare etapa importanta - care sunt tăiate în momentul când etapa este folosită.
Prețul pentru fiecare călătoria Viena - Constantinopol era în 1843 pentru cl. I: 125, cl. II: 85 și cl. III (pe punte) 56 ‘ Guldeni conv .’. Întoarcerea Constantinopol-Viena costa cl. I: 100, cl. II: 70 și cl. III: 50 Guldeni.
Durata călătoriei este de 11 zile (prin Kustendjeh ) sau 13 zile (prin Galați); la întoarcere Constantinopol - Viena este de 18-20 zile (fără carantină); este mult mai lungă pentru că se naviga din aval spre amontele Dunării.
DDSG pune la dispoziție de la Linz până la ieșirea în Marea Neagră 20 de vase; de acolo până la Constantinopol sunt încă șapte vase [n.n. DDSG a vândut toate aceste vase maritime în 1845 către Österreichisches Lloyd].”

Pasajul în care descrie Kustendje:

”Kustendje, după distrugerile făcute de rusi, nu mai poate fi numită o ‘fortificație’, pentru că zidurile de apărare căzute nu pot apară nici măcar în fața unui inamic slab.
Se afla mai sus de 100 picioare deasupra țărmului și coboară parțial până la mare. Ruinele - care nu lipsesc în aproape nici o localitate turcă, ocupă o mare parte din oraș. Printre ruine ne-am plimbat spre seară și ne-am bucurat de priveliștea frumoasa a marii negru-verde cu spuma fina la mal”.

În Cernavodă a văzut căruțe germane, lângă care erau bărbați îmbrăcați în jachete din pânză (”Leinwand”) și cu pantaloni albaștri. Erau șvabi, care au locuit de multi ani în Basarabia, și care după ani de prigoană s-au văzut nevoiți să plece din nou în altă parte. Și au ales Turcia ca noua lor patrie.

Circa 300 familii (bărbații i-au povestit lui) s-au adresat guvernului turc cu rugămintea să primească pământ; au propus să se stabilească în stepa dobrogeană - care era nelocuită. Turcii – neținând cont de avantajul lor, au refuzat.

Astfel încât șvabii își caută peste tot unde găsesc munci manuale să-și poată găsi o pâine săracă. Cea mai mare parte a lor este în Valahia; numai 11 familii au reușit să-și găsească un domiciliu în Silistra [n.n. Bulgaria].

[N.n.: este vorba de germanii stabiliți în Dobrogea; primii au fost cei din Tulcea (1842), urmați de Malcoci (1843), Atmagea (1848), Sulina(1849), șamd. Care au plecat cu toții (15.000 persoane) din Dobrogea în 1940. Dar asta este o alta tema; poate altă dată]

Capitolul 5. 1841: ”A Poet's Bazaar. Pictures of Travel în ... Orient”. Hans Christian Andersen, ediție apărută în 1871.Poet și scriitor danez; cunoscut în toată lumea pentru scrierile sale pentru copii.

În primăvara lui 1841 H.C. Andersen a făcut un voiaj în sudul Europei - Italia, Malta, Grecia și a ajuns la Constantinopol. De acolo pleacă înapoi spre Viena, prin Kustendje - călătorind cu diverse vase ale DDSG.

Itinerarul lui HC Andersen (Constantinopol-Viena, mai - iunie 1841):

- 5 mai: plecare de la Constantinopol la bordul lui ” Ferdinand I ”. Navigat prin Bosfor / Marea Neagră până la Küstendje.
- 7 mai: plecat de la Kustendje spre Hârșova (în căruță) și apoi spre Cernavodă, îmbarcat pe ” Argo ”; a călătorit via Silistra, Tartariet (Bulgaria)
- 8 mai: Rustchuk (Ruse, Bulgaria)
- 11-12 mai: traversează Porțile de Fier către Orșova
- 24 mai: pleacă de la Orșova spre Drenkova (cu un poștalion)
- de la Drenkova se îmbarca pe ” Galathea ” spre Budapesta (via Moldova Nouă, Belgrad, Semlin)
- 31 mai - 2 iunie: Budapesta
- 2 iunie: de la Budapesta la Viena cu ” Maria Anna ”, via Presburg (Bratislava) (3 iunie)
- 4 iunie: sosit la Viena

H.C. Andersen: fotografie din 1851 (avea 50 ani în acest moment).

Andersen descrie [5a] riscurile unei călătorii pe mare intre Constantinopol și Odessa; în iarna trecută au naufragiat trei nave în fata localității Kustendje:

”Donnerstag, 6. Mai. În der Nacht einmal und dann den ganzen Morgen wegen des Nebels stillgelegen, dies wiederholte sich noch dreimal; ganz oben war der Himmel fast klar, doch rundherum Nebel, feucht und kalt; als er sich hob, waren wir an Küstendje längst vorbei, hätten wir diesen Kurs noch eine halbe Stunde fortgesetzt, dann wäre unser Dampfschiff aufgelaufen und das vierte gewesen, dem das hier passierte.
Die » Seri Pervas « war ein österreichisches, die »Neva« ein russisches und die » Stambul « ein österreichisches.”

Tradus:

”Joi, 6 mai. În timpul nopții din cauza ceții ne-am oprit odată și toată dimineața de asemenea, aceasta s-a repetat de trei ori. Sus de tot cerul era limpede - de jur împrejur ceața, umed și rece. Când s-a ridicat ceața eram de mult la Kustendje ; dacă ne-am fi continuat drumul încă o jumătate de oră s-ar fi întâmplat ce s-a întâmplat cu alte trei vase înaintea noastră aici [n.n.: s-a întâmplat în 1840] deja: împotmolit / înțepenit intre stânci.
Cele trei vase: ‘ Servi Pervas’  austriac, ‘ Neva’  rusesc și ‘ Stambul’  din nou austriac.”

Pasajul în care descrie Kustendje:

”La ora 10 am acostat la Kustendje ; un țărm pustiu, mohorât, câteva case erau la marginea mării. Taverna curata și confortabilă. Ne-am plimbat prin oraș, care a fost distrus de ruși în 1809; arată ca și cum s-ar fi întâmplat ieri; o cafenea abjectă, în care zăceau tolăniți turci.
Aici am văzut prima barză în acest an. În câteva locuri grinzile care poarta tavanul sau balconul casei sunt sprijinite cu capitole din marmura; am văzut parți din coloane.
Se văd urmele zidului lui Traian, care se întinde de aici până la Dunăre. Pentru ca în zona nu se găsește lemn de foc, se arde aici bălegar de vacă.
Carele din lemn, mai multe, trase de boi; la ora 4 după-amiază a sosit bagajul nostru, țărani valahi conduceau carele. Un prânz excelent. O ceață umedă, rece, marea complet ascunsă.... Noi trei, englezul [n.n. Francis Ainsworth , vezi cap. [6], mai jos], eu și Trattner [n.n. maior în armata austriaca] am dormit pe sofale lungi, după ce înainte am băut Punsch... ”

La Cernavodă, Andersen se îmbarcă pe vasul DDSG ”Argo”, cu care călătorește prin Silistria - până la Orșova. Acolo s-a dat jos din vapor și și-a continuat călătoria pe uscat, cu un poștalion, până la Drenkova, etc.

”Argo” în fata Silistriei. Vasul a fost construit în 1833; avea o mașina de 50 CP. În 1834 a reușit sa traverseze cataractele de la Porțile de Fier (între Moldova și Kladovo) - unde a și rămas. ”Argo” a fost folosit în primul rând pentru porțiunea din Dunăre intre Kladovo și Galați (780 km). A ajuns și la Sulina.

Capitolul 6. 1841: ”The Communication between the Danube and the Black Sea”, by W. Francis Ainsworth, Esq.

William Francis Ainsworth [1807-1896] a fost un chirurg englez; geograf, geolog, scriitor și editor. [Wiki] A participat drept chirurg și geolog la o expediție trimisă de Royal Geographical Society la creștinii din Chaldaea, Mesopotamia, Syria, Mosul în primăvara lui 1840. La sfârșitul lui 1840 a ajuns la Constantinopol.

În acel moment expediția avea probleme financiare - și Ainsworth a trebuit să se întoarcă acasă pe cheltuiala lui. Întâmplator (?) a călătorit împreună cu Christian Andersen cu același vas ”Ferdinand I” al DDSG, plecat de la Constantinopol la 5 mai 1841; a ajuns la Kustendjeh la 6 mai 1841.

El descrie Kustendjeh în detaliu:

”Kustendjeh este azi un sătuc turcesc, cu aproximativ 200 colibe, și cu resturile unui chei de piatră care intra în golf; care este mic și cu apa adâncă și aparat de vânturile din N și NE. În dimineața în care am ajuns ceața a fost atât de deasă încât deși căpitanul vasului a spus că suntem la câteva mile de destinație nu se putea vedea coasta; așa ca ne-am oprit, așteptând ca ceața să se risipească - ceea ce s-a și întâmplat după câteva ore, când am văzut că suntem la puțin mai mult de o milă de coastă.
Compania [n.n. DDSG] are o casă mică pentru pasagerii săi; care este împărțită în trei parți la primul etaj; o parte pentru pasagerii de cl. I, o alta pentru cei de cl. II și o parte centrala pentru table d'hôte [n.n. înseamna ‘menu fix’; se servea masa pentru pasageri]. Bucătăriile sunt dedesubt, în față este un balcon pentru fumători. Este prevazut și un spațiu pentru doamne, dacă sunt prezente. Agentul companiei a ocupat una din cele mai mari case din sat; carele folosite pentru transport erau împrăștiate în curte”.

O imagine a Kustendjeh, casa DDSG descrisa de Ainsworth este probabil cea din dreapta, cu etaj și balcon. În stingă: moscheea ”Sultan Mahmud”, ridicata în 1823.

El continua:

”Aspectul celor câteva case europene contrasta ciudat cu felul în care arăta un sat otoman. Capetele de la fronton vopsite în alb, balconul vopsit, cotețele de porci curate, femeile care nu sunt acoperite [n.n. în stil musulman] felul rapid în care se mișcă bărbații și femeile și aspectul general aerisit și al resurselor sunt, chiar într-o comunitate atât de mică, suprapuse într-o apropiere imediată cu case stau să cadă, magazine închise, femei învelite [n.n. stil musulman] care sunt nefolosite, și bărbați prea mândri pentru ca sa muncească.
Ce nu este european are o imobilitate de putrefacție și moarte; ce este european are vioiciunea tinereții și vieții.”

Un car turcesc: Araba(h)

”Deși dimineața devreme, bagajele grele trebuind să fie transportate în care (‘arabahs’) trase de boi, nu am putut pleca mai departe în aceeași zi, ceea ce a fost pentru mine o ocazie plăcută de a vedea împrejurimile”.

Francis Ainsworth continua:

”Alaturez o schița, făcută în timpul călătoriei [n.n. de la Kustendjeh la Cernavodă], care este mai detaliată decât orice am văzut până acum; se poate vedea din ea ca inițiativa și cheltuieli moderate sunt necesare pentru a se îmbunătăți navigația pe Dunăre, prin construcția unui canal de comunicare cu marea.”

Capitolul 7. 1841: ”Journal of a Steam Voyage down the Danube to Constantinople”, by Robert Snow, Royal Astronomical Society. Printed London, Moyes and Barclay, 1842.

Pe Dunăre a călătorit de la Ratisbon (azi Regensburg) până la Cernavodă. De acolo a traversat Dobrogea până la Kustenje și apoi cu vaporul până la Constantinopol.

Pasajele interesante pentru noi sunt:

”Cernavodă este un sat bulgăresc care arată mizerabil și care nu oferă nici o posibilitate de a găzdui călători.
...
La Cernavodă ne-am despărțit de Dunăre, după un voiaj spre aval de aproximativ 1200 de mile, realizat pe ‘aripi de aburi’ (se refera aici la vapoarele cu aburi DDSG) în 26 zile, inclusiv șapte zile petrecute la Pesth, patru la Orșova, astfel încât am fost zece zile și nopți la bord.
......................
... la ora șase dimineața am plecat de la Cernavodă spre Kustenje în care ușoare, fiecare tras de patru cai, conduse de un căruțaș (‘postillon’). Bagajele au fost trimise în timpul nopții deja cu care trase de boi (‘bullockwains’).
Cernavodă este la mai mult de 40 mile distanta de Kustenje , și am călătorit toată distanta cu aceiași cai, oprindu-ne de trei ori ... întreaga călătorie a durat mai puțin de șapte ore.
... nu a fost o sosea [n.n. făcuta pentru acest traseu] ... La aproape 10 mile de Kustenje am depășit carele cu bagaje care au plecat de la Cernavodă în noaptea trecuta, unde am ajuns la începutul după-amiezii.”

Robert Snow mai departe descrie Kustenje:

” Kustenje este situat pe un promontoriu mic deasupra Marii Negre; a fost o data un oraș înfloritor, însa este acum ruinat, fiind aproape complet distrus de ruși. Se poate lauda cu antichități; fragmente de coloane din marmură, și se pot întâlni printre ruine rămășite multe ale structurilor romane; sunetul numelui sau Constantina este încă în denumirea sa oficială.
Casa la care am fost a fost mult mai confortabilă decât ne-am așteptat. Ea aparține ‘ Danube Steam Company ’ [n.n. DDSG], care a refăcut-o și a dotat-o într-un mod simplu pentru cazarea pasagerilor săi. Erau două paturi normale, însă noi toți am preferat - de frica insectelor - să dormim pe divanuri simple sau pe sofa care aparțineau de camere. Am petrecut noaptea într-un confort foarte tolerabil. Dl. Marenovitch, agentul companiei, care a venit cu noi de la Cernavodă, s-a ocupat de toate detaliile cu cea mai mare atenție și curtoazie.”

Urmează plecarea de la Kustenje:

”Vaporul ‘ Ferdinand I ’ a sosit de la Constantinopol în noaptea aceasta, noi ne-am pregătit să plecam cât mai repede de la Kustenje. Am fost totuși alarmați de știrea primită că a fost un caz de ciuma la Constantinopol - de unde vasul nostru tocmai ajunsese.
Autoritățile de la Kustenje nu au dat voie ca noi sa ne îmbarcăm - așa cum a rezultat din discuțiile cu cei de la țărm. Mr. Marenovitch a reușit totuși să depășească aceasta problemă astfel încât noi ne-am îmbarcat încă o data - pentru ultima data înainte de a ajunge la Constantinopol.
Dacă nu am fi reușit să ne îmbarcam la Kustenje ar fi trebuit ca noi sa ne reîntoarcem la Cernavodă și să ne reîmbarcam în vaporul pe care l-am lăsat acolo. Să mergem spre Galați și să așteptam acolo într-un mare disconfort, până când ‘ Ferdinand ’ ar fi putut ajunge înapoi astfel încât să ne întâlnim cu el la gura Dunării.”

Capitolul 8. 1842: ”Une annee dans le Levant : Voyage en Sicile, en Grece et en Turquie ”. Charles Marie Ferdinand Alexis, viconte de Valon. Paris, Dauvin et Fontaine, Libraires, 1846 (prima ediție) / 1850 (a doua ediție).

A fost un arheolog, călător și scriitor francez (1818 - 1851). În 1842, la vârsta de 24 ani, a plecat sa viziteze Orientul; prin Italia, Sicilia, Grecia, Smyrna - și a trecut și prin Kustendjé. Volumul sau în care relatează călătoria din 1842 prin Kustendje a apărut în într-o primă ediție în 1846.

De Valon, la plecarea sa de la Constantinopol:

”... și [care este] cel mai bun mod [n.n. de a călători] decât printr-o trecere pe la principalelor orașe ale Turciei Europene, o oprire în Ungaria, Pest, cea mai voluptoasă dintre orașe, o ședere la Viena, cea mai fericită capitală, un ochi pe Germania verde?
Acest itinerar, care tocmai a fost deschis de recenta organizare a vaselor cu aburi pentru Dunăre [n.n. DDSG], completa de minune, mi s-a părut, călătoria mea în Orient.
Așa că m-am îmbarcat într-o zi pe ‘ Maria-Dorotia ’ [n.n. ‘ Maria-Dorothea ’], un pachebot austriac de 70 de cai [n.n. cai putere], care a pornit spre Kustendje , un mic port din Marea Neagră.
Navigația prin Kustendje are, pe lângă Galacz, situată, după cum știm, lângă gura Dunării, avantajul de a fi patru zile mai rapidă.
‘ Maria-Dorotia ’ a ridicat ancora la prânz, și pentru ultima oară am văzut țărmurile încântătoare ale Bosforului.”

Vasul cu care a călătorit De Valon de la Constantinopol la Kustendje: ”Maria-Dorothea”; el a fost primul vas maritim al DDSG - mașina de 70 CP; aici se vede lansarea lui festivă în 1834.

De Valon descrie acum Kustendjé:

”Kustendje, unde am debarcat a doua zi, nu avea nici un port - un pârâu, râu în cel mai bun caz. Este un sat sărac, alcătuit din colibe foarte asemănătoare cu locuințele castorilor; câteva femei în zdrențe, niște țigani murdari, se plimbau singuri pe plajă.
Întreaga populație este de aproximativ o sută cincizeci de locuitori, care au murit de foame, până când un inginer și-a desemnat satul drept punctul de transbordare a vaselor de pe Dunăre.
Debarcarea a avut loc cu o ordine remarcabilă. Un agent al companiei era acolo să ne primească; căruțele trase de boi ne-au așteptat bagajele; ne-au recomandat să nu ne amestecăm, să ne îngrijorăm de nimic și am fost conduși într-o baracă, al cărei aspect exterior a concis cu curățenia extremă a interiorului.
Un mic dejun excelent a fost pregătit: în această țară sterilă, în acest sat lipsit de tot, confortul a fost împins până la punctul de a răci apa de băut.
Aceste investigații se datorează agentului companiei austriece, M. Marinowicht, care este cu siguranță cel mai activ, cel mai atent, cel mai politicos bărbat pe care îl poate folosi o companie.
Fără să ne ocupam de acest lucru, am găsit la terminarea mesei, la ușa, cinci sau șase care trase de patru cai, și conduse de căruțași, care erau îmbrăcați ciudat.
Erau din toate națiile: bulgari, jumătate goi, ruși îmbrăcați în piele de oaie, valahi cu căciuli din blană cu aspect sălbatic, sârbi cu pălării mari, polonezi și moldoveni.
Dl. Marinowitch vorbea în fiecare dintre limbile lor și se descurca atât de bine în lumea lui, încât, după cinci minute, totul se afla la locul său, iar carele au mers în prin galop, în mijlocul unui nor de praf.”

Capitolul 9. ”Voyage en Turquie et en Perse exécuté par ordre du gouvernement français”. Ignace Xavier Morand Hommaire de Hell, Jules Laurens. Paris, P. Bertrand, 1854. ”Sou-titre: Cet ouvr. est accompagné de cartes, d'inscriptions, etc., et d'un album de 100 planches dessinées d'après nature par Jules Laurens”. A fost un geograf francez (născut în Alsacia, la Altkirch), inginer și călător care a făcut cercetări în Turcia, Rusia de Sud și Persia. A publicat 6 volume; aici sunt folosite:

volumul nr. 1 (are doua părți)
Tome quatrième                   volumul nr. 4.

Hommaire de Hell facuse deja un prim voiaj în sudul Rusiei (intre 1838-1841); de data asta a dorit sa studieze parțile aflate la sud de prima lui vizită. În iulie 1846 era la Constantinopol; a plecat de la Terapia cu un barcaz mic (”une petit barque”) la sfârșitul lui august 1846, trecând prin la Varna și a ajuns apoi la Kustendje. De aici a călătorit apoi spre Iași, întorcându-se de la Galați la Constantinopol cu vaporul.

Hommaire de Hell și-a continuat călătoria în Orient; în februarie 1848 a ajuns la Teheran - după ca a suferit de holera și oftalmie. A ajuns la Isfahan, bolnav; a decedat acolo la 29 august 1848. Din acest motiv relatările sale de călătorie au început să apară abia în 1854 - se pare ca incomplete. Urmează relatarea lui din primul volum - despre Custendjeh, în capitolul VII:

”Iată unul din locurile cele mai interesante din itinerarul nostru: Custendjeh , anticul Tomi, locul exilului lui Ovide, care a scris ‘Tristele’ sale; pe lângă aceste amintiri mari Custendjeh se recomandă prin importanța istoriei sale proprii, atestată de o cantitate inumerabilă de ruine antice, pe cât de diverse pe atât de bogate, care fac din aceasta localitate un adevărat muzeu în aer liber. În jur de cincizeci de case în ruină împrăștiate în jurul uneia sau două mori de vânt, iată orașul actual!”

Detaliu construcții în jurul moscheii:

O alta variantă a acestei imagini a lui Jules Laurens:

În imaginea de mai sus se poate vedea:

- moscheea ”Sultan Mahmud”, construita în 1823
- în fata ei este (probabil) casa companiei DDSG (pe care am văzut-o în capitolul anterior, Ainsworth)
- o moara de vint; alături un (posibil) hambar de grâne, rotund
- diverse construcții spre mare

Detaliu - resturi ale zidului antic:

Și în ziua noastră: zidul din N-E [10]

Descrierea continuă:

”Peninsula nu se ridică mai mult de 25 de metri deasupra nivelului marii, avansând cu vârful sau spre est cu doua brațe spre sud și nord.
Pacheboturile austriece au dorit, la început, sa facă acest loc stația lor principala de la Dunăre la Marea Neagră. Și cu siguranța ideea nu a fost rea, pentru ca acest port ar putea avea o importanță mare.
Dar sa revenim la ziua de azi, la istoricul Tomi, în fata mărturiilor în marmora, piatra, etc. care merita atât de multa atenție din partea vizitatorilor rari, care riscă sa dispară, dintr-un abandon complet.
Totul demonstrează importanța pe care au dat-o grecii, și mai presus romanii, acestei colonii situată pe drumurile barbarilor care ieșeau din Asia pentru a amenința Occidentul. Se pare ca aici au fost întotdeauna fortificații importante”.

Urmează descrierea drumului sau spre Cernavodă. Pe drum întâlnește sate tătare (spune ca sunt cam 15 asemenea sate, unde locuiesc cam 2.000 familii). Scrie despre fizionomia lor (tip mongol amestecat cu cel turc).

Un sat tătăresc:

Laurens a desenat fizionomia locuitorilor din Dobrogea:

Urmează Hommaire de Hell, volumul 4. El conține următoarele capitole:

Danube

- Observations astronomiques, voyage de Constantinople au Danube

- Inscriptions greques et latines, requeillies par M. Hommaire de Hell et expliquées par M. Philippe Le Bas (de l'Institute) / în care sunt descrise inscripțiile grecești și latine găsite pe drumul sau (nu numai dela Custendjeh)

Pentru noi acum sunt interesante inscripțiile latine găsite la Custendjeh de Hommaire de Hell. Ele sunt:

Planșa II / I:

Textul tradus este:

”Această inscripție găsită la Custendjeh (vechiul Tomi) a fost deja publicată sub nr. 5287 de către M. Guill. Henzen, în volumul III al Selecției de inscripții latine , primele două volume se datorează lui Orelli, iar după o copie și o restituție foarte inexactă datorita lui M. Arneth (Buletinul sesiunilor Acad. Viena , IX, 5, 1852, p. 885).
Copia lui M. Hommaire de Hell, în ciuda numeroaselor deficiențe pe care le prezintă, face posibilă restaurarea acestui monument cu certitudine. Se citește după cum urmează:
Conform datelor furnizate de acest document, acesta trebuie să aparțină anului 122 sau 123. Orașul care i-a ridicat lui Hadrian o statuie care a avut un piedestal pe care era gravată această inscripție, a fost orașul Tomi, încă liber în acea epocă, după cum a fost demonstrat nr. 5280 din Selecția de inscripții latine menționată mai sus, publicată pentru prima dată în Buletinul Institutului de Corespondență Arheologică, 1848, p. 157.
Conform liniilor 14 și 15 din această ultimă inscripție, putem restabili cu certitudine linia 6 a noastră.”

Similare sunt și celelalte inscripții latine văzute de Hommaire și desenate de Jules Laurens:

Planșa II / II:

Textul se poate pune la dispoziție.

Planșa II / III:

Textul se poate pune la dispoziție, pentru cine dorește.

Capitolul 10. Completând prima localizare (1854, imaginea dublă), putem localiza mai bine acum această imagine (1846, Hommaire).

Câteva argumente:

- poziția reciproca a moscheii fata de casa DDSG - golful - văzut de de pe colina, sus  
- similar cu cel din imaginea lui Allard (1854); care a fost desenat privind de jos, de la poarta #3 de azi (imaginile lui ”Allard” vor fi descrise în ”Istoria Constanței, Partea III (1846-1856)”
- în dreapta jos este, cred eu, viitoarea poarta #1, de azi

Cele doua imagini (1846 - care arata același loc, văzut dinspre nord-est / și cea din 1854) sunt cele mai vechi care arata zona viitoarei Piețe Ovidiu.

”Prima imagine în care se vede clar că trama stradală a cetății turcești este aceeași cu cea pe care o cunoaștem după 1878. Același loc la 50 de ani diferența:

Sus, Piața Ovidiu în 1854
Jos, Piața Ovidiu în 1905.

Prima strada din stânga: Strada Mahomedană; (fosta Muzeelor, azi, Episcopiei).  Următoarea spre dreapta: Strada Elenă (adică grecească); azi, Titulescu.  Următoarea spre dreapta: Strada Ovidiu, nume păstrat pana azi."

Autor al localizării: arhitect Dorin Paul Bucur, Constanța.

Bibliografie:

[1] ”Donau-Schiffahrt”. Arbeitskreis Schiffahrtsmuseum Regensburg e.V., Druckerei Marquardt, Regensburg, 2004
[2] ”Carte Du Cours Du Danube depuis Ulm jusqu'à son embouchure dans la Mer noire ou Guide De Voyage A Constantinople sur le Danube : avec indication de tout ce qui a rapport à la Navigation des Pyroscaphes sur cette route” Scara: [ca. 1:2.300.000] Artaria & Compagnie, 1843, Viena
[3] ”Allgemeine Zeitung”. Johann Friedrich von Cotta, Verlag München, 1840
[4] ”Reise längst der Donau nach Konstantinopel und nach Trebisond”, von Professor Dr. Karl Koch. Weimar, Druck und Verlag des Landes=Industrie=Comptoires, 1846
[5] ”A Poet's Bazaar. Pictures of Travel în Germany, Italy, Greece and the Orient”. By Hans Christian Andersen, New York, 1871 [5a] ”Ja, ich bin ein seltsames Wesen...”, Tagebücher 1825-1875, Hans Christian Andersen
[6] ”The Communication between the Danube and the Black Sea”, by W. Francis Ainsworth, Esq. În ”The Mirror of Literature, ... Discoveries în the Arts and Sciences”. Vol II, London, 1842
[7] ”Journal of a Steam Voyage down the Danube to Constantinople”, by Robert Snow, Royal Astronomical Society. Printed London, Moyes and Barclay, 1842.
[8] ”Une année dans le Levant. Tome 2: La Turquie sous Abdul-Medjid”. Charles Marie Ferdinand Alexis vicomte de Valon. Paris, Dauvin et Fontaine, Libraries, Passage des Panoramas. 1846.
[9] ”Voyage en Turquie et en Perse; exécuté par ordre du gouvernemnt français pendant les années 1846, 1847 et 1848. Cet ouvrage est accompagn. de cartes, d'inscriptions, etc., et d'un album de 100 planches par Jules Laurens”. ”Note: Inscriptions grecques et latines recueiilies par M. Hommaire de Hell, et expliquées par M. Philippe Le Bas”. Hommaire de Hell, Ignaz Xavier Morand; Jules Laurens. Paris, Bertrand, 1854.
[10] ”Zidul de aparare al Tomisului de epoca tirzie”. Adrian Radulescu, Pontica 28, 1995