Armenii, primul genocid al secolului XX jpeg

Armenii, primul genocid al secolului XX

Se ├«mplinesc anul acesta 100 de ani de c├ónd guvernul Junilor Turci a comis primul genocid al secolului XX, decim├ónd comunitatea armean─â care p─ârea a fi bine integrat─â Imperiului otoman. Descenden╚Ťii supravie╚Ťuitorilor, care de atunci tr─âiesc ├«n diaspora, au p─âstrat vie memoria acestei tragedii ce a f─âcut cel pu╚Ťin 1.3 milioane de victime. Istoria genocidului s-a scris ├«ns─â mai greu. ├Än ultimii ani, cercet─ârile au progresat ╚Öi am putut ├«n╚Ťelege mai bine ideologia care i-a motivat pe responsabilii genocidului ╚Öi mecanismul crimelor. ╚śi de╚Öi autorit─â╚Ťile turce persist─â ├«n nega╚Ťionismul lor, au ap─ârut oameni ├«n s├ónul elitei turce care militeaz─â pentru recunoa╚Öterea faptelor comise de ├«nainta╚Öi.

├Äncep├ónd cu prim─âvara anului 1915, popula╚Ťia de origine armean─â a Imperiului otoman a fost victima unor arest─âri ├«n mas─â, deport─âri ╚Öi masacre. Bilan╚Ťul:aproape 1.3 milioane de mor╚Ťi. Acesta a fost primul genocid al secolului XX, orchestrat conform unei logici necru╚Ť─âtoare de cei mai radicali dintre Junii Turci afla╚Ťi la putere.

├Än iulie 1908, venirea la putere a Comitetului Unit─â╚Ťii ╚Öi Progresului (numele oficial al mi╚Öc─ârii Junilor Turci) a trezit numeroase speran╚Ťe ├«n r├óndul grupurilor persecutate sub vechiul regim al sultanatului otoman. Noul regim al Junilor Turci, aprecia╚Ťi ├«n Europa pentru dorin╚Ťa lor de reform─â ╚Öi modernizare, favoriza c─âutarea unui nou model de stat pentru Imperiul otoman:Statul-Na╚Ťiune. ├Äns─â aceast─â aspira╚Ťie con╚Ťinea ╚Öi ideea, latent─â, a excluderii grupurilor non-turce, ├«n special grecii ╚Öi armenii.

├Än plus, pierderile teritoriale succesive pe care Imperiul otoman le-a ├«nregistrat de la venirea regimului la putere, mai ales umilitoarea ├«nfr├óngere ├«n r─âzboaiele balcanice, c├ónd sunt pierdute aproape toate teritoriile europene, au modificat echilibrul din s├ónul Comitetului central al CUP. ├Än 1913, cei care vin la putere sunt cei mai radicali dintre membrii partidului. Ultimele iluzii ale grecilor ╚Öi armenilor fuseser─â deja distruse de campania de boicot ├«ncurajat─â de autorit─â╚Ťi ├«nc─â din 1912, pentru a favoriza afacerile ╚Öi comer╚Ťul turc. Acest proces de stigmatizare ├«╚Öi avea originile ├«n mo╚Ötenirea vechiului regim, ├«n special masacrele din timpul sultanului Abdulhamid II ÔÇô 1894-1896, care au contribuit la ├«nr─âd─âcinarea ├«n opinia public─â musulman─â a imaginii ÔÇ×tr─âd─âtoruluIÔÇŁ grec sau armean, care trebuia pedepsit.

Foto:harta etnică a Asiei Mici și regiunii Caucaz în 1914

Ethnic map of Asia Minor and Caucasus in 1914 0 jpg jpeg

Decizia

Decizia Imperiului otoman de a intra ├«n r─âzboi la 1 noiembrie 1914, al─âturi de Puterile Centrale, a fost luat─â de membrii cei mai radicali ai Comitetului central al CUP. Ea a creat contextul propice pentru distrugerea elementelor non-turce din Imperiu, iar comunitatea armean─â ÔÇô acuzat─â colectiv de a fi apropiat─â de Rusia ÔÇô a fost, mai r─âu ca niciodat─â, suspectat─â de tr─âdare.

Intrarea ├«n r─âzboi a permis mobilizarea tuturor b─ârba╚Ťilor armeni cu v├órste cuprinse ├«ntre 20 ╚Öi 40 de ani. De asemenea, comunitatea armean─â a fost ╚Öi victima rechizi╚Ťiilor militare, transformate de fapt ├«ntr-un jaf de stat:├«n numele necesit─â╚Ťii militare, stocurile firmelor ╚Öi ale magazinilor, cerealele ╚Öi chiar animalele oamenilor au fost confiscate de armat─â.

Proiectul de turcizare a spa╚Ťiului anatolian ╚Öi de omogenizare etnic─â a Asiei Mici, ini╚Ťiat de liderii CUP odat─â ce au ajuns la putere ├«n 1908, va lua forma unei ac╚Ťiuni de exterminare sistematic─â a armenilor ╚Öi sirienilor. ├Än cadrul mai general al unei vaste mi╚Öc─âri de popula╚Ťii, clasate potrivit unui criteriu semi-etnic ÔÇô capacitatea de asimilare la modelul turc, se dorea umplerea golurilor l─âsate de deportarea popula╚Ťiilor non-musulmane prin instalarea imigran╚Ťilor musulmani originari din Balcani. Aceast─â vast─â manipulare intern─â a grupurilor istorice din s├ónul imperiului nu doar c─â r─âspundea unei ideologii na╚Ťionaliste, dar se ├«nscria ├«ntr-un plan ├«nc─â ╚Öi mai ambi╚Ťios, acela de a crea o continuitate geografic─â ╚Öi demografic─â turc─â al─âtri de popula╚Ťiile turcofone din Caucaz.

De la ├«nceputul lunii aprilie 1915, se observ─â o schimbare de discurs ├«n presa unionist─â din Istanbul cu privire la armeni. Ace╚Ötia sunt prezenta╚Ťi drept ÔÇ×du╚Ömanul din interiorÔÇŁ, tr─âd─âtori de ╚Ťar─â care erau de partea Antantei. Apar ╚Öi acuza╚Ťii de comploturi contra securit─â╚Ťii Statului, care preg─âtesc opinia public─â pentru m─âsurile radicale ce urmau s─â fie luate ├«mpotriva popula╚Ťiei armene.

├Än centrul politic, decizia de exterminare a armenilor a fost luat─â ├«ntre 20 ╚Öi 25 martie 1915, ├«n cadrul mai multor ├«nt├ólniri ale Comitetului central al CUP, convocat dup─â ├«ntoarcerea din Erzurum a doctorului Behaeddin Chakir, pre╚Öedintele Organiza╚Ťiei speciale, grup militar ata╚Öat conducerii CUP ÔÇô format din criminali amnistia╚Ťi ╚Öi mili╚Ťii tribale kurde ╚Öi cercheze, ├«nfiin╚Ťat ├«n iulie-august 1914 ├«n vederea lichid─ârii fizice a deporta╚Ťilor armeni din toate ierarhiile oficiale. Logica extermin─ârii ce permitea realizarea efectiv─â a vastelor ambi╚Ťii de inginerie demografic─â s-a conturat ├«n acea perioad─â;putea ├«ncepe astfel prima etap─â a genocidului (martie 1915-aprilie 1916). Aceast─â faz─â a prespus oficial deportarea poten╚Ťialilor ÔÇ×tr─âd─âtoriÔÇŁ ├«n locuri departe de c├ómpurile de b─ât─âlie, ╚Öi ├«n eliminarea, ├«n prim─â faz─â, a b─ârba╚Ťilor adul╚Ťi.

1280px Armenian Genocide Map en svg png png

Februarie 1915:eliminarea solda╚Ťilor

├Än contextul r─âzboiului ╚Öi al obliga╚Ťiei de a r─âspunde la apelul pentru mobilizarea b─ârba╚Ťilor cu v├órste ├«ntre 20 ╚Öi 40 de ani, lansat pe 3 august 1914, provinciile armene╚Öti s-au golit ├«n mare m─âsur─â. Pu╚Ťine au fost comunit─â╚Ťile care puteau pl─âti bedel, taxa impus─â de autorit─â╚Ťilor localit─â╚Ťilor care doreau s─â fie exceptate provizoriu de la mobilizare.

Mobilizarea s-a dovedit a fi un instrument eficace pentru punerea ├«n practic─â a politicii de persecu╚Ťii ├«mpotriva armenilor. Neutraliz├ónd grupurile active, regimul unionist se asigura c─â nu se va confrunta cu o resisten╚Ť─â. La ordinul Ministrului de r─âzboi, din data de 25 februarie 1915, solda╚Ťii armeni din Armata a 3-a au fost dezarma╚Ťi ╚Öi trimi╚Öi ├«n a╚Öa-zise batalioane de munc─â, pentru a fi apoi elimina╚Ťi. Cei mai noroco╚Öi au fost cei c─âzu╚Ťi prizonieri la ru╚Öi ├«n urma b─ât─âliei de la Sarikamich, care au fost interna╚Ťi ├«n lag─ârele siberiene al─âturi de solda╚Ťii turci.

24 aprilie:arestarea elitelor

├Äncep├ónd cu data de 24 aprilie a fost pus─â ├«n aplicare cea de-a doua m─âsur─â din planul de eliminare a armenilor. Aceasta viza elitele politice, economice, intelectuale ╚Öi religioase (inclusiv avoca╚Ťi, doctori, profesori, jurnali╚Öti, scriitori etc.), guvernul alc─âtuind ├«n prealabil liste cu cei care trebuiau elimina╚Ťi. Sute de oameni au fost aresta╚Ťi la Constantinopol precum ╚Öi provincii ├«n noaptea de 24-25 aprilie. Ei au fost fie executa╚Ťi imediat, fie ├«nchi╚Öi temporar ├«n lag─ârele din apropiere de Ankara ╚Öi Kastamonu (doar pentru a fi la r├óndu-le asasina╚Ťi mai t├órziu).

Aceast─â opera╚Ťiune a fost pl─ânuit─â cu aten╚Ťie de c─âtre CUP. Ministrul de interne Talat pacha a format un comitet special ├«ns─ârcinat cu gestionarea administrativ─â ╚Öi poli╚Ťieneasc─â a opera╚Ťiunii, at├ót ├«n capital─â c├ót ╚Öi ├«n provincii, comitet aflat ├«n subordinea direct─â a CUP. Documentele arat─â c─â lideri importan╚Ťi ai partidului, ├«ncep├ónd cu Ismail Canbolat, directorul general al Securit─â╚Ťii, apoi guvernator al capitalei, au fost direct responsabili de deportarea armenilor din Constantinopol. Un altul, Ali Munif, subsecretar de stat la Ministerul de Interne, avea s─â m─ârturiseasc─â mai t├órziu c─â el a fost cel care a finalizat lista cu cei ce urmau s─â fie elimina╚Ťi.

800px AdanaChristianQuarter jpg jpeg

Neutralizarea b─ârba╚Ťilor

Odat─â ce solda╚Ťii ╚Öi elitele au fost neutralizate, urm─âtoarele faze ale planului de eliminare a armenilor se succed ├«ntr-un ritm sus╚Ťinut. Modul de operare difer─â ├«n func╚Ťie de provincie, dar rezultatul este peste tot acela╚Öi.

├Än pronvicie, autorit─â╚Ťile unioniste au recurs la un decret, datat 24 aprilie 1915:toate armele de╚Ťinute de persoane particulare trebuiau predate ├«n termen de cinci zile comandan╚Ťilor militari locali. Aceast─â dispozi╚Ťie ├«i viza cu prec─âdere pe armeni ╚Öi a permis perchezi╚Ťionarea locuin╚Ťelor acestora, precum ╚Öi a bisericilor ╚Öi stabilimentelor ╚Öcolare. Aceste m─âsuri au fost ├«nso╚Ťite ╚Öi de arestarea liderilor locali, supu╚Öi interogatoriilor violente, dar ╚Öi torturii.

Institu╚Ťiile armene╚Öti locale au fost puse ├«n situa╚Ťii dificile, de a nu putea refuza din principiu s─â coopereze cu autorit─â╚Ťile, pentru a nu fi acuzate de tr─âdare. S-au trezit astfel ├«n fa╚Ťa unei dileme dificile, c─âci au preluat ele ├«nsele responsabilitatea de a colecta armele ╚Öi de a-i denun╚Ťa pe cei care refuzau s─â le predea, ├«n timp ce ╚Ötiau c─â, dezarmat─â, popula╚Ťia va r─âm├óne la mila jefuitorilor sau a mili╚Ťiei. Multiple m─ârturii arat─â c─â cea mai mare parte a consiliilor armene╚Öti, ├«n care se adunau militan╚Ťii politici locali, preo╚Ťii ╚Öi personalit─â╚Ťile notabile, s-a supus acestor ordine.

├Än cele ╚Öase vilaiete orientale (diviziune administrativ-teritorial─â din Imperiul Otoman), aceste persoane au fost, la fel ca to╚Ťi b─ârba╚Ťii adul╚Ťi, executate ├«n locuri izolate sau ├«necate:apele Eufratului ╚Öi Tigrului le vor purta cadavrele p├ón─â ├«n de╚Öerturile siriene ╚Öi mesopotamiene.

Deja ├«nceput─â ├«n unele regiuni, deportarea restului popula╚Ťiei armene╚Öti ÔÇô femei, copii, b─âtr├óni ÔÇô din vilaietele orientale (Erzurum, Van ╚Öi Bitlis) a fost decisi─â oficial abia la 13 mai 1915, de c─âtre Consiliul de mini╚Ötri. La 23 mai, conducerea Directoratului pentru stabilirea triburilor ╚Öi imigran╚Ťilor (IAMM), organiza╚Ťia ├«ns─ârcinat─â cu punerea ├«n practic─â a politicii de omogenizare demografic─â, anun╚Ť─â c─â deporta╚Ťii se pot instala ├«n regiunile sudice, ├«n vilaietul Mossoul. C├óteva s─âpt─âm├óni mai t├órziu, pe 7 iulie, aceea╚Öi institu╚Ťie extinde zonele destinate a-i primi pe deporta╚Ťi, incluz├ónd ╚Öi p─âr╚Ťile la sud ╚Öi vest de Mossoul, de-a lungul Eufratului p├ón─â la Alep ╚Öi Deir ez-Zor ├«n Siria. Aceast─â extindere corespundea ├«ns─â unor regiuni de╚Öertice ├«n care popula╚Ťia armeneasc─â nu avea nicio ╚Öans─â s─â supravie╚Ťuiasc─â.

Armenii din cele ╚Öase provincii orientale (Bitlis, Sivas, Erzurum, Van, Diyarbakir, Mamuret ul-Azis,  considerate drept c─âminul lor istoric) au fost primii viza╚Ťi de planul de exterminare. Deportarea celor din coloniile armene╚Öti din Vestul Anatoliei, mai t├órzie, a fost o m─âsur─â complementar─â.

De la o regiune la alta, procesul de exterminare n-a urmat acelea╚Öi proceduri. La est, planul a prev─âzut exterminarea imediat─â a b─ârba╚Ťilor, militari sau nu, sau folosirea lor pentru munc─â for╚Ťat─â, ├«n condi╚Ťii at├ót de ÔÇ×buneÔÇŁ ├«nc├ót mul╚Ťi au murit;cei care au reu╚Öit s─â supravie╚Ťuiasc─â au fost apoi executa╚Ťi ├«n maniera tradi╚Ťional─â. ├Än schimb, ├«n provinciile occidentale, unde armenii tr─âiau ├«mpr─â╚Ötia╚Ťi ├«n regiuni turcofone ╚Öi nu reprezentau o prioritate, b─ârba╚Ťii au fost deporta╚Ťi al─âturi de familiile lor, uneori cu trenul, dar cel mai des trimi╚Öi pe jos, merg├ónd pe l├óng─â liniile de cale ferat─â.

├Äntre aprilie ╚Öi septembrie 1915, 306 de convoaie de deporta╚Ťi ÔÇô ├«nsum├ónd 1.040.782 de armeni, majoritatea femei ╚Öi copii ÔÇô au fost trimise c─âtre regiunile aride din Siria ╚Öi Mesopotamia. Aceste mar╚Öuri ale mor╚Ťii ce se ├«ntindeau pe sute de kilometri urmau rute neobi╚Önuite, dificile, iar membrii batalioanelor speciale guvernamentale care ├«nso╚Ťeau convoaiele ├«i ├«mpu╚Öcau pe b─ârba╚Ťi ╚Öi agresau fmeile. A avut loc o selec╚Ťie natural─â:cei mai slabi piereau pe drum, ╚Öi doar 15-20% dintre depora╚Ťii din provinciile orientale au ajuns la destina╚Ťii. Supravie╚Ťuitorii care reu╚Öeau s─â ajung─â ├«n zonele unde trebuiau reloca╚Ťi, ├«n de╚Öerturile Siriei ╚Öi Mesopotamiei, au fost interna╚Ťi ├«n lag─âre de concentrare, ├«n condi╚Ťii de igien─â ├«nfior─âtoare, unde epidemiile ╚Öi foametea f─âceau sute de victime ├«n fiecare zi.

├Än august 1915, bilan╚Ťul era deja ├«ngrozitor. Majoritatea celor 120.000 de solda╚Ťi armeni din Armata a 3-a pierise;al╚Ťi zeci de mii de armeni fuseser─â uci╚Öi pe loc sau ├«n apropierea comunit─â╚Ťilor din care proveneau:b─ârba╚Ťii adul╚Ťi din cele ╚Öase vilaiete orientale ╚Öi popula╚Ťiile din satele din regiunile nordice ale vilaietului Van, din zonele rurale de la nord ╚Öi est de Erzurum, precum ╚Öi cei din localit─â╚Ťile din Mouch, Bitlis, Siirt ╚Öi Sassoun. ├Än fine, al╚Ťi zeci de mii muriser─â pe drum ├«n timpul mar╚Öurilor.

O parte din popula╚Ťia armeneasc─â din Constantinopol ╚Öi Izmir, de unde avem mai multe m─ârturii, a r─âmas pe loc;armenii din frontierele nordice ale Imperiului s-au putut retrage ├«n Caucaz, iar locuitorii din Van ╚Öi cei din zonele montane au plecat al─âturi de armata rus─â aflat─â ├«n retragere, ├«n august 1915. ├Än fine, c├óteva mii de copii ╚Öi femei au fost r─âpi╚Ťi sau, uneori, ascun╚Öi de prietenii lor turci sau kurzi.

Februarie-decembrie 1916:supravie╚Ťuitorii trebuie elimina╚Ťi

Ultima etap─â a procesului de exterminare i-a vizat pe cei aproximativ 700.000 de armeni care sc─âpaser─â p├ón─â atunci de deport─âri. Aceste noi violen╚Ťe s-au desf─â╚Öurat ├«n principal ├«n cele c├óteva lag─âre de concentrare din Siria ╚Öi Mesopotamia. De la sf├ór╚Öitul lui august 1915, IAMM l-a trimis la Alep pe Muftizade Chukru Kaya bey pentru a ├«nfiin╚Ťa aici o institu╚Ťie pentru problema deporta╚Ťilor. Aceasta a fost ├«ns─ârcinat─â lui Abdulahad Nuri, c─âruia i s-a al─âturat, numit de Ministerul de Interne, Mustafa Abdulhalik, poreclit M─âcelarul din Bitlis. Acesta a fost ├«ns─ârcinat s─â ├«nfiin╚Ťeze o echip─â ├«n stare s─â organizeze eliminarea deporta╚Ťilor.

În vara lui 1915, lagărele în care se aflau 700.000 de armeni se aflau pe trei axe principale:una urma calea ferată Bagdadbahn;cealaltă urma linia Islahiye-Alep, iar cea de-a treia, numită axa Eufratului, de departe cea cu cele mai multe victime, urma cursul fluviului.

Dup─â eforturi ├«ndelungate, a fost organizat─â un subdirectorat al deporta╚Ťilor. Acestora li se interzicea accesul ├«n Alep, unde s-ar fi putut ascunde;s-au ├«nfiin╚Ťat lag─âre de tranzit la periferia ora╚Öului, la Sibil ├«n est ╚Öi la Karlik, de-a lungul c─âii ferate, precum ╚Öi la periferia nordic─â a ora╚Öului.

Din octombrie 1915 ╚Öi p├ón─â ├«n februarie 1916, ├«nfometat─â ╚Öi privat─â de toate cele neceesare, popula╚Ťia deporta╚Ťilor s-a redus semnificativ. ├Än unele perioade ale anului ÔÇô cu prec─âdere ├«n timpul caniculelor sau al iernii, se num─ârau ├«n fiecare diminea╚Ť─â c├óteva sute de mor╚Ťi. ├Äns─â gra╚Ťie unei re╚Ťele ├«nfiin╚Ťate de Patriarhul de Constantinopol ╚Öi misionarii americani, s-au adunat ajutoare financiare ce au putut fi distribuite ├«n secret p├ón─â ├«n prim─âvara lui 1916. ├Än luna februarie a acelui an, 500.000 de armeni erau ├«nc─â ├«n via╚Ť─â, dispersa╚Ťi ├«ntre Alep ╚Öi Damasc sau Eufrat ╚Öi Deir ez-Zor.

Conducerea Junilor Turci s-a confruntat atunci cu o problem─â:ce s─â fac─â cu acei neferici╚Ťi armeni care, contrar planului de exterminare, reu╚Öiser─â se supravie╚Ťuiasc─â. Ideea de a-i elimina pe armenii r─âma╚Öi ├«n Siria ╚Öi Mesopotamia a fost motivat─â probabil ╚Öi de nea╚Öteptata cucerire a regiunii Erzurum de c─âtre armata rus─â, ├«n februarie 1916. Evolu╚Ťia frontului a radicalizat deciziile criminale ale guvernului, iar pierderile teritoriale s-au tradus printr-o cre╚Ötere a violen╚Ťei ├«mpotriva ÔÇ×inamicilor interniÔÇŁ.

Astfel, la 22 februarie 1916, Ministrul de interne, Talat pacha, d─â ordin pentru lichidarea ultimilor armeni ├«nc─â prezen╚Ťi ├«n Anatolia sau ├«nchi╚Öi ├«n lag─ârele de l├óng─â Eufrat. Ultimele familii (protestante, catolici, familii de solda╚Ťi, artizani, doctori, farmaci╚Öti etc.) care r─âm─âseser─â p├ón─â atunci pe loc ├«n provinciile interioare din Asia Mic─â au fost deportate la sf├ór╚Öitul aceleia╚Öi luni.

Pe 17 martie 1916 este atacat lag─ârul de concentrare Ras ul-Ayn. ├Än termen de cinci zile sunt lichida╚Ťi 40.000 de oameni. Urmeaz─â apoi lag─ârele de pe cursul Eufratului. ├Än iulie 1916, prefectul din Deir ez-Zor este ├«nlocuit cu Salih Zeki;├«n cinci luni, acesta pune la punct exterminarea a 192.750 de deporta╚Ťi.

Supravie╚Ťuitorii

La sf├ór╚Öitul r─âzboiului, ├«n jur de 700.000 de armeni otomani erau ├«nc─â ├«n via╚Ť─â. Al╚Ťi c├ó╚Ťiva zeci de mii supravie╚Ťuiser─â ├«n exil ├«n Caucaz, Persia sau Bulgaria. ├Än ora╚Öele din vest, de unde nu fuseser─â to╚Ťi deporta╚Ťi mai r─âm├óneau 80.000 la Constantinopol si 1000 la Izmir. 100.000 de deporta╚Ťi de pe axa Alep-Homs-Damasc-Maan-Sinai, majoritatea proveni╚Ťi din Cicilia ╚Öi angaja╚Ťi ├«n fabrilicile militare, nu au fost uci╚Öi. ├Än fine, c├óteva mii de femei tinere ╚Öi copii, r─âpi╚Ťi de turci, kurzi sau beduini de pe rutele de deportare sau direct din lag─âre, salva╚Ťi de solda╚Ťii armeni din Armata a 4-a dup─â armisti╚Ťiul din 1918, completeaz─â tabloul supravie╚Ťuitorilor.

Este practic imposibil s─â d─âm o cifr─â exact─â ╚Öi definitiv─â pentru num─ârul victimelor acestui genocid. Se poate estima c─â din cei 2 milioane de armeni care tr─âiau ├«n Imperiul otoman ├«n 1914, mai bine de 2/3 au fost extermina╚Ťi ├«ntre ianuarie 1915 ╚Öi finele anului 1916 ÔÇô ├«n jur de 1.3 milioane de persoane. Acestui bilan╚Ť trebuie ad─âugate victimele opera╚Ťiunilor militare ╚Öi masacrelor comise de armata otoman─â ╚Öi trupele paramilitare ├«n Azerbaidjanul iranian ╚Öi rus, precum ╚Öi ├«n Caucaz, unde locuiau armeni. ├Än total, ne apropiem cu siguran╚Ť─â de un num─âr total de 1.5 milioane de victime.

Cei aproximativ 100.000 de armeni care au sc─âpat din lag─ârele din regiunile arabe dup─â ce acestea au fost ocupate de britanici sau francezi au fost ini╚Ťial concentra╚Ťi la Alep, apoi repatria╚Ťi treptat c─âtre Cicilia ╚Öi regiunile adiacente ocupate de ├«nving─âtori. Dup─â acordurile franco-turce din octombrie 1921, prin care Turciei ├«i era cedat─â Cicilia, cei mai mul╚Ťi armeni refugia╚Ťi aici au plecat ├«n Siai ╚Öi Liban, zone trecute sub mandat francez. Pentru ace╚Öti dezr─âd─âcina╚Ťi, era exclus s─â continue s─â tr─âiasc─â sub autoritatea turcilor;astfel, ace╚Ötia vor pune bazele comunit─â╚Ťilor armene╚Öti existente ╚Öi ast─âzi ├«n lumea arab─â, cu prec─âdere ├«n Iordania, Palestina, Egipt ╚Öi Irak.

Autor:Raymond K├ęvorkian, autorul lucr─ârii M├ęmorial du g├ęnocide des Arm├ęniens, 2014, material ap─ârut ├«n L'Histoire, februarie 2015