Administrarea ideală a unui stat

România interbelică a cunoscut o perioadă de dezvoltare economică fără precedent, creșterea fiind favorizată de existența unor resurse naturale din belșug și de obținerea fostelor fabrici austro – ungare. 

Regele Carol al II-lea considera că are prea puțină putere și că trebuie obligatoriu să rămână prin ceva deosebit în istorie. A făcut totul pentru creșterea rolului monarhului în stat și, din februarie 1938, a început să-și sporească prerogativele personale, dar a continuat să nu fie responsabil de faptele sale. Orice vină era pusă în spinarea miniștrilor.

Ziua de 1 septembrie 1939 a fost marcată de atacul german asupra Poloniei, dată considerată astăzi începutul unei conflagrații mondiale. Regele a început imediat să analizeze situația militară a țării, să viziteze trupele și stabilimentele producătoare de armament. S-a apucat să schițeze noi tipuri de arme și să se consulte cu experții în domeniu.

Jurnalul personal al monarhului rămâne extrem de interesant. Ziua de 2 septembrie a fost dedicată sărbătoririi Elenei Lupescu, amanta regelui și geniul rău al României. Duminicile, 10 și 17 septembrie au fost rezervate masacrelor cinegetice. Se trăgea contra păsărilor mai intens ca după avioanele germane în Polonia, dar precizia tirului lăsa mult de dorit. Seara se trecea la jocul de poker, regele având un noroc deosebit pe 17. Dacă nu erau jocurile de cărți, se găsea timp pentru filme din cinematografia universală.

Existau și probleme deosebite de rezolvat în unele seri. Duduia a avut o criză de nervi pe 13 și bietul monarh a trebuit să asculte istericalele unei femei extrem de versate în a induce dependența bărbatului slab. Scandalul a fost și mai intens pe 18 și Carol recunoaște că n-a mai zis nimic. Monarhul autoritar din timpul zilei era un pisic în propria casă. Filmul din acea zi se potrivea de minune cu situația din Europa și din palat: Miss Catastrofa.

Capul statului se ocupa cu nimicuri și cu distracția în timp ce lumea normală se prăbușea. Asasinarea lui Armand Călinescu, cel care era inima regimului, din 21 septembrie 1939, n-a schimbat stilul de viață regal și a urmat dezastrul din 1940. Regele rezolva problemele amantei în timp ce sovieticii concentrau mase de tancuri spre Nistru.

Aparatul birocratic mondial uimește prin deciziile luate în trecut și în prezent.

Bibliografie minimală

Carol al II-lea, Însemnări zilnice. 1937 – 1951, vol. II, ediție Nicolae Răuș, Editura Scripta, București, 1997.
Scurtu, Ioan, Istoria României în anii 1918 – 1940, Editura Didactică și Pedagogică, R. A., București, 1996.
Suvorov, Victor, Umbra Victoriei, Polirom, Iași, 2013.