Cum au făcut față soldații lui Alexandru cel Bun puternicilor cavaleri teutoni?
Voievodul Alexandru cel Bun (1400-1432) este remarcat de istoriografia noastră drept unul dintre cei mai pașnici voievozi. În mai bine de 30 de ani de domnie de foarte puține ori corpurile de oaste moldovenească au intrat în conflict cu cineva. Mai mult domnia lui Alexandru se caracterizează ca una de mare prosperitate, cu definirea identității ordodoxe și dezvoltarea economică și culturală a țării. Totuși în anul 1410, polonezii, sprijiniţi de moldoveni şi lituanieni, au atacat Castelul Marienburg al Cavalerilor Teutoni, unul dintre bastioanele acestui ordin cavaleresc. Asediul s-a soldat cu un eşec, însă în timpul bătăliilor care au durat mai bine de două luni, moldovenii lui Alexandru cel Bun s-au dovedit a fi foarte curajoşi şi bine pregătiţi.
Bătălia de la Marienburg din anul 1410 a reprezentat un asediu organizat de regele polon Vladislav II Iagello împotriva castelului din Malbork (Polonia) al Cavalerilor Teutoni. Luptele s-au desfăşurat între 18 iulie 1410 şi 19 septembrie 1410. La această bătălie au participat şi moldovenii conduşi de domnitorul Alexandru cel Bun, care erau de partea polonezilor.
Cu câteva zile înainte de a începe asediul asupra Castelului Marienburg, cavalerii teutoni au fost învinşi de poloni în bătălia de la Grunwald. Lupta decisivă a avut loc la data de 15 iulie 1410. La sfârşitul bătăliei, cele două părţi au încheiat o pace de trei zile pentru a-şi putea îngropa morţii ce şi-au găsit sfârşitul pe câmpul de luptă.
În bătălia de la Grunwald şi-a pierdut viaţa conducătorul teutonilor, Ulrich von Jungingen, noul lider al cavalerilor devenind Heinrich von Plauen cel Bătrân. Conform istoricilor, regele polon Vladislav II Iagello a greşit când a fost de acord cu armistiţiu de trei zile, considerat a fi prea lung. În zilele în care a fost pace, Cavalerii Teutoni au putut să se reorganizeze şi să reziste asediului organizat de polonezi, care erau spijiniţi de lituanieni şi moldoveni.
Asediul asupra Castelului Marienburg a durat mai bine de două luni de zile, perioadă în care ambele părţi au suferit pierderi însemnate. Polonii şi aliaţii lor au fost hărţuiţi continuu de către teutoni.
„Întâiu au dat a fugi de i-au înşirat gonindu-i spre o pădure, şi aceiaş pedestrându-se, au săgetatu-le caii de le-au căutat a da dos Nemţi”, se arată în Letopiseţul Ţării Moldovei.
Alexandru cel Bun a trimis în sprijinul polonezilor un corp de oaste format din 400 de arcaşi, care însă s-a descurcat destul de bine în faţa atacurilor venite din partea Cavalerilor Teutoni.
„Văzându-i puţini la număr, Cavalerii teutoni îi atacară. Moldovenii se reped la o pădure, în care descalecă şi se adăpostesc de vedere. Cavalerii se iau după dânşii. Moldovenii îi primesc cu o ploaie de săgeţi, care culcă la pământ primul rând al Cavalerilor; restul se împrăştie. Moldovenii se întorc, în tabără, cu pradă şi cu prizonieri”, a menţionat cronicarul polonez Jan Dlugosz.
La data de 19 septembrie 1410, atacatorii au încercat un asediu decisiv asupra castelului, însă cum nu au reuşit să-l cucerească s-au retras înspre est. Polonii au pierdut undeva la 10.000 de soldaţi, în timp ce pierderile Cavalerilor Teutoni s-au rdiciat la 5.000 de ostaşi.
Deşi au reuşit să reziste asediului de la Marienburg, înfrângerea de la Grunwald a fost una destul de grea pentru Cavalerii Teutoni. Aceştia au suferit pierderi financiare însemnate, bătălia de la Grunwald fiind considerată de foarte mulţi istorici începutul sfârşitului cavalerilor teutoni.
