Vila Minovici și frumusețea românească privită prin ochii istoricului american David Muzzeyp

David Saville Muzzey (1870-1965) a fost un istoric, profesor universitar și autor american de referință, recunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la dezvoltarea educației istorice în Statele Unite, în prima jumătate a secolului XX. Născut la 9 octombrie 1870, în Lexington, Massachusetts, Muzzey a urmat studiile superioare la Universitatea Harvard, unde și-a format o solidă pregătire intelectuală în domeniul științelor umaniste.

La începutul carierei sale, a manifestat un interes pentru teologie, studiind la Union Theological Seminary din New York. Ulterior, și-a orientat activitatea către educație și cercetare istorică, alegere care avea să-i definească întreaga carieră. Experiențele academice din Europa, în special din Germania și Franța, au avut o influență importantă asupra perspectivei sale metodologice și pedagogice, scrie Muzeul Nicolae Minovici, pe pagina de Facebook a instituției.

În iunie 1927 poposea pe tărâm românesc timp de o lună de zile. Mai târziu, în 1929 într-o conferință avea să vorbească de impresiile sale din România.

„Am întrat în lunie 1927 prin Oradea Mare. Acolo am fost aduși de un tren special decorat cu steaguri române și americane, sub arcuri de flori și în sunetul imnului național american. La Sibiu un cor majestuos ne-a întâmpinat cântând „The Star Spangled Banner” în engleză, de ni s-au umezit ochii cum nici odată nu s-au mai umezit ochii unui american. Știau perfect cuvintele, versurile, melodia; iar vocile erau splendide. Pe trenul nostru au pus o plancardă: „Intelectuali americani vizitând România” și acest tren ne-a dus de la un capăt la altul al României. Spuneau unele guri rele, că ne plimbă prin țară, în vreme ce sunt alegerile, ca să nu le vedem la București. Am vizitat Clujul, Universitatea din Cluj, Iașii și Universitatea de acolo, Cernăuți și Universitatea, am văzut echipamentul, laboratoarele, am vorbit cu profesorii români, am fost primiți cu flori, banchete și muzici pretutindeni. Niciodată n-am vorbit mai mult la banchete ca în clipele acelea. Sălile unde vorbeam erau înțesate, toată lumea dorea să ne cunoască. Și toți ne spuneau cât de mult admiră democrația noastră americană. Mărturie remarcabilă pentru un American, pentru patria lui. Am ajuns până la frontiera Poloniei, ne-am dus apoi în Basarabia, la Cetatea Albă. Am coborît apoi spre Constanța, până aproape de Bulgaria. Am fost bucuroși de acest „detour”.

Am văzut toată țara, de la mândra Transilvanie, prin Moldova, până în ținutul basarabean, cu frumoasele case văruite în albastru. Am văzut peisaje neîntrecute, am întâlnit cei mai ospitalieri oameni. Eu care n-am mai dansat de multă vreme, m-am trezit jucând hora și sârba cu poporanii de prin ținuturile vizitate.

Trenul care ne ducea era cu adevărat magnific, cu vagoane de dormit, în care am locuit de fapt toată vremea pe tot parcursul călătoriei. Dar ni s-a pus la dispoziție și un alt tren deschis, ca să putem admira priveliștile. Ne opream des căci pretutindeni ne așteptau cu muzici și banchete. La Constanța am admirat pescăriile și multele feluri de păsări de acolo. Ni s-a pus la dispoziție Yachtul Regal cu care am făcut o lungă excursie de-a lungul litoralului, până la Balcic. La Mamaia am admirat plaja, care e una din cele mai frumoase din lume. O altă plajă mi-a adus aminte de Lido, Deauville. Regina Maria are un palat de vis la Balcic. Marea Neagră nu e neagră, e albastră, de o frumusețe rară. Unii spun că devine neagră din pricina nourilor; alții, din cauza unor plante, algii; iar alții din cauza tristeții adânci ce sugerează. Noi am văzut-o albastră și fericită”.

David Saville Muzzey (© Wikimedia Commons)

Pe parcursul conferinței, a descris vizita de la București și Sinaia.

„După alegeri am sosit la București. Vila d-lui Minovici a fost prima pe care am văzut-o acolo. În adevăr, impresia a fost una din cele mai frumoase. Am locuit în casa d-nei Sihleanu, care a pus la dispoziția noastră un apartament foarte luxos. Doamna Sihleanu e o doamnă energică, plină de viață și entuziasm. Ospitalitatea d-sale ne-a mișcat adânc. Soția mea a avut prilejul ca prin d-na. Sihleanu să cunoască mai bine poporul, femeile.

La București am vorbit la Academia Română, am fost împreună cu oameni de stat la banchete am făcut cunoștința cu dr. Lupu, dl. Titulescu, Duca, Vintilă Brătianu, și alți înalți demnitari ai statului. Apoi am fost primiți la Sinaia de Regina Maria, care ne-a primit cu o amabilitate și simplitate care ne-a mișcat profund. Am vizitat apoi școala Profesorului Iorga, la Vălenii de Munte. Sinaia e o localitate minunată. Palatul Regal de acolo de o frumusețe rară”.

Istoricul David Muzzey a mai descris apoi detaliile unei călătorii prin localități interesante, vorbind mai ales de Silistra. A amintit de frumusețea femeilor române, de mândrețea munților, de o mânăstire unde au fost găzduiți și unde cântăreți de la Opera Română i-au cântat arii neuitate. A mai pomenit de Petroșani, din regiunea minelor de cărbuni, care l-a impresionat adânc. Nu a uitat nici de darul unei femei din popor care a oferit d-nei Muzzey o maramă pentru o „dama americană”.