Adevărata moștenire a lui Napoleon jpeg

Adevărata moștenire a lui Napoleon

Suntem ├«n toamna anului 1799. Napoleon se afla ├«n Egipt c├ónd, afl├ónd de ├«nfr├óngerile suferite de Fran╚Ťa pe continent, decide s─â se ├«ntoarc─â la Paris. Odat─â ajuns aici, este abordat de c─âtre Emmanuel Joseph Siey├Ęs (unul dintre liderii Directoratului care conducea la momentul respectiv Fran╚Ťa), care ├«i solicit─â sprijinul pentru o viitoare lovitur─â de stat. Complotul ├«i va include ╚Öi pe Lucien Bonaparte, Roger Ducos, Joseph Fouch├ę ╚Öi, bine├«n╚Ťeles, pe Talleyrand. Ceea ce Siey├Ęs nu a b─ânuit a fost c─â Napoleon avea s─â se foloseasc─â de planul loviturii de stat pentru a ob╚Ťine el ├«nsu╚Öi puterea.

Pe 9 noiembrie (sau 18 Brumar, dup─â noul calendar revolu╚Ťionar), Bonaparte ├«ntoarce lovitura de stat ├«n favoarea sa ╚Öi for╚Ťeaz─â demisia guvernului, dup─â care ├«╚Öi asigur─â alegerea ca Prim Consul. Lovitura de stat a fost ulterior legalizat─â prin ├«nlocuirea Constitu╚Ťiei anului III cu una nou─â, care punea bazele noului tip de guvern─âm├ónt, Consulatul, despre care istoricii consider─â c─â reprezint─â ÔÇ×anticameraÔÇŁ Imperiului.

S─â vedem mai ├«nt├ói care a fost contextul ├«n care Napoleon preia puterea. Suntem, deci, ├«n 1799. ├Än epoc─â, s-a acreditat ideea c─â Fran╚Ťa trecea printr-o criz─â profund─â ╚Öi c─â avea nevoie de un ÔÇ×salvatorÔÇŁ. ├Äns─â din punct de vedere economic ╚Öi militar, Fran╚Ťa nu era at├ót de slab─â precum a sus╚Ťinut ulterior istoriografia. Prin legisla╚Ťia economic─â adoptat─â, Directoratul crease o anumit─â libertate economic─â benefic─â pentru revitalizarea Fran╚Ťei, iar din punct de vedere militar, ├«n ciuda noii coali╚Ťii antifranceze, situa╚Ťia se redresase par╚Ťial. Exista, ├«ntr-adev─âr, o mare problem─â, dar la nivel politic-institu╚Ťional:Directoratul nu func╚Ťiona, el av├ónd nevoie de de armat─â pentru a se men╚Ťine.

Lovitura de stat din 18 Brumar

La momentul 1799, cea mai puternic─â opozi╚Ťie venea din partea regali╚Ötilor, care erau dispu╚Öi s─â sus╚Ťin─â coali╚Ťia antifrancez─â dac─â aceasta sprijinea restaura╚Ťia Bourbonilor pe tron. Chiar cu c├óteva luni ├«nainte de lovitura de stat a lui Napoleon, ├«n august-septembrie 1799, regali╚Ötii au ├«ncercat s─â declan╚Öeze o insurec╚Ťie cu sprijin extern, care a e╚Öuat ├«ns─â din cauza lipsei de coordonare.

559px Bouchot   Le general Bonaparte au Conseil des Cinq Cents 0 jpg jpeg

Noua conducere francez─â se na╚Öte, a╚Öadar, pe 19 noiembrie, sub forma unui Consulat condus de trei persoane, ├«ntre care Napoleon era Prim Consul, av├ónd rolul unui primus inter pares. Schimbarea a fost tratat─â cu relativ─â indiferen╚Ť─â ├«n Fran╚Ťa, iar inamicii ╚Ť─ârii, cu prec─âdere Marea Britanie, nu s-au ar─âtat ├«ngrijora╚Ťi de ascensiunea lui Napoleon.

Procesul legislativ, la cheremul lui Napoleon

Priorit─â╚Ťile lui Napoleon erau reorganizarea ╚Öi stabilizarea noului regim, motiv pentru care prima m─âsur─â pe care acesta o ia este s─â elaboreze o nou─â Constitu╚Ťie. ├Än primul r├ónd, Napoleon a c─âutat s─â evite acordarea de prea multe atribu╚Ťii legislativului, pe care ├«l sl─âbe╚Öte prin divizarea ├«n mai multe organisme:Tribunat, Corp Legislativ, Consiliu de Stat ╚Öi Senat. C├ót despre Executiv, sub forma Consulatului, acesta ia forma unei conduceri teoretic colegiale. Exist─â, a╚Öadar, trei consuli:Napoleon, care, ├«n calitate de Prim Consul, prime╚Öte atribu╚Ťii foarte extinse;Jean Jacques R├ęgis de Cambac├ęr├Ęs ╚Öi Charles-Fran├žois Lebrun, acesta din urm─â fiind ales datorit─â leg─âturilor sale cu vechea aristocra╚Ťie.

Cum func╚Ťiona procesul legislativ? Ini╚Ťiativele vin de la Primul Consul, deci din partea din executivului. Proiectele pe care acesta le sugereaz─â (sau solicit─â ├«n mod direct) sunt discutate ├«n Consiliul de Stat (ai c─ârei membri sunt numi╚Ťi), dup─â care ele sunt transmise Tribunatului. Acesta le discut─â ╚Öi, dac─â le accept─â, le trimite Corpului legislativ, care voteaz─â intrarea ├«n vigoare a noilor legi. Toate aceste camere nu au ├«ns─â drept de amendament!

Pentru Tribunat și Corpul Legislativ se organizează alegeri, însă procesul electoral e foarte complicat. Aparent, el se bazează pe votul universal masculin, dar de fapt era un vot bazat pe cens (pentru a fi membru în cele 2 camere trebuia plătit un impozit) și, mai mult decât atât, un vot indirect.

3consuls 0 jpg jpeg

Biserica refractară și tratativele cu Sfântul Scaun

Odat─â rezolvat─â problema constitu╚Ťional─â, Napoleon a trebuit s─â se ocupe de pacificarea Fran╚Ťei (existau regiuni cu diverse probleme) ╚Öi de problema financiar─â.

├Än privin╚Ťa pacific─ârii, vorbim de neutralizarea pozi╚Ťiilor puternice de╚Ťinute de regali╚Öti ├«n Vestul Fran╚Ťei;de fenomenul brigandajului, care apare sub o form─â acut─â ├«n anumite zone ├«n care autoritatea statului e precar─â;╚Öi, nu ├«n ultimul r├ónd, de pacificarea religioas─â, care era absolut necesar─â pentru a redresa politica religioas─â a Revolu╚Ťiei. Mai precis, este vorba de constitu╚Ťia civil─â a clerului, din 1790, prin care clerul era transformat ├«ntr-o categorie de func╚Ťionari, iar bunurile biserice╚Öti puteau fi confiscate ╚Öi v├óndute. Din cauza acestei constitu╚Ťii, Biserica francez─â s-a separat ├«n dou─â tabere:o minoritate care accept─â Constitu╚Ťia ╚Öi o majoritate (├«nt─ârit─â de Episcopat) care o refuz─â, transform├óndu-se astfel ├«n du╚Öman al Fran╚Ťei revolu╚Ťionare. Aceast─â majoritate, obligat─â s─â plece ├«n exil, este cunoscut─â drept Biserica refractar─â.

Napoleon ├«ncearc─â s─â rezolve problema religioas─â prin tratative cu Papa Pius al VII, tratative ├«ncheiate prin semnarea unui Concordat, ├«n iulie 1801, prin care se reglementeaz─â func╚Ťionare Bisericii franceze, stabilind atribu╚Ťiile Bisericii, ale statului fa╚Ť─â de Biseric─â ╚Öi ale Sf. Scaun fa╚Ť─â de Biseric─â. Un punct important al tratativelor a fost cel privind numirea Episcopului;├«n cele din urm─â, se ajunge la un compromis, puterea politic─â primind aceast─â atribu╚Ťie, ├«n timp ce Papalit─â╚Ťii ├«i revine investitura canonic─â. Acest concordat a fost favorabil Bisericii franceze, ea ob╚Ťin├ónd mai multe drepturi ╚Öi privilegii. Un an mai t├órziu, ├«n 1802, Napoleon adaug─â Concordatului a╚Öa-zisele ÔÇ×articole organiceÔÇŁ, recuzate de Pap─â, prin care ia na╚Ötere o legisla╚Ťie a cultelor, care ├«nt─âre╚Öte controlul statului asupra Bisericii.

Mai multe impozite pentru stat

Fran╚Ťa avea ╚Öi importante probleme financiare, care dateaz─â ├«nc─â din timpul Revolu╚Ťiei. Pentru a le rezolva, Napoleon ├«mbun─ât─â╚Ťe╚Öte modalitatea de colectare a impozitelor impuse de Directorat. ├Än 1804, este ├«nfiin╚Ťat─â institu╚Ťia Perceptorului, reprezentant al statului care c─âl─âtore╚Öte ├«n localit─â╚Ťile franceze ╚Ö cere cet─â╚Ťenilor ├«ndeplinirea obliga╚Ťiilor fiscale. Apoi, se ├«ncearc─â o centralizare a impozitelor, inclusiv a celui funciar, prin introducerea cadastrului pentru evaluarea precis─â a propriet─â╚Ťilor funciare. Sunt introduse ╚Öi noi impozite, pentru a putea sus╚Ťine efortul de r─âzboi, astfel c─â, ├«n timp, situa╚Ťia fiscal─â a Fran╚Ťei se amelioreaz─â.

La scurt─â vreme dup─â venirea la putere a lui Napoleon, la ├«nceputului lui 1800, este ├«nfiin╚Ťat─â Banca Fran╚Ťei, ├«ns─â nu ca ini╚Ťiativ─â de stat, ci ca ini╚Ťiativ─â particular─â, sub forma unei societ─â╚Ťi pe ac╚Ťiuni. Statul francez sprijin─â Banca, de╚Öi nu este ac╚Ťionar majoritar, ╚Öi ├«i controleaz─â strict politica prin intermediului unui Regent numit de guvern. Trei ani mai t├órziu, se ia decizia unific─ârii sistemului monetar. Apare astfel, ├«n aprilie 1803, francul, moneda na╚Ťional─â.

├Än privin╚Ťa administra╚Ťiei, Napoleon decide s─â schimbe organizarea statului. Preia departamentele instituite ├«n trecut, al c─âror scop fusese spargerea localismelor provinciilor istorice, ╚Öi le adaug─â arondismentele. Este ├«nfiin╚Ťat─â ╚Öi func╚Ťia Prefectului, numit ├«n fruntea departamentelor, care devine un simbol al statului centralizat. Noul sistem asigur─â o mai bun─â ├«ncadrare a societ─â╚Ťii ╚Öi o mai bun─â aplicare unitar─â a reformelor.

Poate cea mai cunoscut─â ini╚Ťiativ─â modernizatoare a administra╚Ťiei napoleoniene din aceast─â perioad─â a fost Codul Civil. Elaborat ├«n patru ani ╚Öi intrat ├«n vigoare ├«n 1804, sarcina acestui Cod Civil modern a fost de a reconstrui rela╚Ťiile sociale ├«ntr-o societate profund destructurat─â de anii Revolu╚Ťiei. Noul Cod Civil ia ├«n considerare principiile revolu╚Ťiei, Libertatea ╚Öi Egalitatea, ╚Öi reorganizeaz─â legisla╚Ťia civil─â prev─âz├ónd aproape toate situa╚Ťiile posibile. De re╚Ťinut ├«ns─â c─â acest Cod con╚Ťine totu╚Öi o mare inegalitate:exist─â cet─â╚Ťeni care nu primesc drepturi, anume femeile.

497px Bonaparte premier Consul Gerard Chantilly 0 jpg jpeg

╚ścolile sunt trecute sub controlul exclusiv al statului

O alt─â reform─â foarte important─â a fost cea din ├«nv─â╚Ť─âm├ónt. Acesta este reorganizat printr-o lege din mai 1802, care vizeaz─â toate gradele. ├Änv─â╚Ť─âm├óntul primar este pus ├«n sarcina comunelor, acestea fiind obligate s─â ├«nfiin╚Ťeze ╚Öcoli primare. ├Änv─â╚Ť─âm├óntul secundar, care forma func╚Ťionarii de care statului Napoleon avea mare nevoie, se dezvolt─â prin ├«nfiin╚Ťarea liceelor, iar ├«nv─â╚Ť─âm├óntul superior cap─ât─â o nou─â form─â prin ├«nfiin╚Ťare Universit─â╚Ťii imperiale, un sistem prin care statul supravegheaz─â ├«nv─â╚Ť─âm├óntul ├«n totalitatea lui (prin recrutarea cadrelor, elaborarea programelor ╚Öcolare etc.).  Tot acum apar ╚Öi universit─â╚Ťile standard, care trebuie s─â cuprind─â cinci facult─â╚Ťi:litere, ╚Ötiin╚Ťe, drept, teologie ╚Öi medicin─â. ├Än plus, se ├«nfiin╚Ťeaz─â ╚Öi o ╚Öcoal─â militar─â special─â, cu sediul la Saint-Cyr, care va deveni un model pentru viitoarele ╚Öcoli politehnice.

Unii istorici au argumentat c─â, odat─â cu acest nou guvern─âm├ónt, al Consulatului, se ├«ncheie oficial perioada Fran╚Ťei Revolu╚Ťionare, consider├ónd c─â ├«ntre aceasta ╚Öi Fran╚Ťa lui Napoleon exist─â o ruptur─â clar─â. Pe de o parte, Napoleon se considera pe sine drept un continuator al Revolu╚Ťiei, drept factorul stabilizator al acesteia, motiv pentru care el preia ╚Öi duce mai departe proiectele revolu╚Ťionare. Pe de alt─â parte, el pune bazele unui regim din ce ├«n ce mai autoritar ╚Öi care se va ├«ncheia prin revenirea la monarhie, sub forma imperiului.

Aceasta a fost, a╚Öadar, politica intern─â a lui Napoleon, ignorat─â de obicei de discursul istoric popular ├«n favoarea aventurilor sale militare. Aceasta este ├«ns─â principala mo╚Ötenire a lui Napoleon. Victoriile militare i-au adus lui Napoleon titlul de geniu militar, ├«ns─â opera sa pe plan intern este cea care a influen╚Ťat cu adev─ârat evolu╚Ťia Fran╚Ťei ╚Öi, ulterior, pe cea a Europei, prin r─âsp├óndirea reformelor napoleoniene.