Aderarea României la Carta Națiunilor Unite

La 9 iulie 1947, Consiliul de Miniștri a hotărât să trimită Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite declarația de intrare a României în forul mondial și de aderare la Carta Națiunilor Unite.

În cadrul ședinței, Gheorghe Tătărescu, Vice-Președintele Consiliului de Miniștri și Ministru al Afacerilor Străine, a cerut aprobare pentru a face cererea de înscriere a României ca membră în Organizația Națiunilor Unite precizând:

„Este inutil să vă fac o expunere asupra importanței acestui act. România trebuie să reintre în circuitul internațional.”

Tătărescu a citit în întâlnirea din 9 iulie și cererea pe care urma să o trimită Secretarului General al ONU „cel mai târziu până în noaptea aceasta la ora 12”, notează Arhivele Naționale al României, pe pagina de Facebook a instituției.

„Domnule Secretar General,

Guvernul Român a manifestat, încă în timpul lucrărilor pentru întocmirea Tratatului de Pace cu Puterile Aliate și Asociate, hotărârea sa de a adera la principiile înscrise în Charta Națiunilor Unite și dorința sa de a vedea România, cât mai curând membră a acestei organizațiuni.

Astfel, în declarația făcută în numele Guvernului Român în ședința plenară din 13 August 1946 a Conferinței dela Paris, primul delegat al României declara:

«În această oră solemnă, când România caută colaborarea tuturor popoarelor dornice de pace și libertate, ea înțelege să aducă fără întârziere adeziunea ei totală la principiile Chartei Națiunilor Unite, principii pe care ea le-a și tradus în fapt asigurând tuturor persoanelor supuse jurisdicției ei, fără deosebire de rasă, origine etnică și religie, folosința deplină și întreagă a drepturilor omului și a libertăților sale fundamentale.»

Deasemenea, în ultimele observațiuni de care au ținut să întărească semnarea Tratatului de Pace, Plenipotențiarii României declarau în numele Guvernului lor:

«România va semna Tratatul de Pace, dornică să-și reia, cu un ceas mai curând, locul în mijlocul celorlalte popoare libere ale lumii. După ce și-a reorganizat în interior întreaga viață a Statului, prin realizarea unui mare program de reforme democratice, România dorește să-și aducă contribuția la organizarea păcii și colaborării internaționale.

Această contribuție se va desfășura în cadrul idealurilor și principiilor Chartei Națiunilor Unite și acțiunea noastră va fi îndrumată numai de comandamentul permanent care cere azi tuturor popoarelor, mari și mici, organizarea conviețuirii lor prin practica concilierii și prin respectful dreptului.»

Guvernul Român fără a mai aștepta intarea în vigoare a Tratatului de Pace voește să utilizeze termenele utile fixate de regulamentul Organizației, pentru a prezenta cererea formală de admitere a României în Organizația Națiunilor Unite.

În consecință, am onoarea a vă adresa în baza articolului 4 al Chartei, cererea de admitere a României la calitatea de membră a Națiunilor Unite declarând că ea acceptă toate obligațiunile cuprinse în Charta Națiunilor Unite.

Primiți, vă rog, Domnule Secretar General, asigurarea înaltei mele considerațiuni.

Vice-Președintele Consiliului de Miniștri și Ministru al Afacerilor Străine

Gh. Tătărescu”

Stenogramele ședinței din 9 iulie 1947 se găsesc în fondul Consiliul de Miniștri. Cabinetul, dosar 7, și în fondul consiliul de Miniștri, dosar 148 din 1947, pe care le puteți studia la Sala de studiu a Arhivelor Naționale Centrale.

_{Foto sus: Arhivele
Naționale al României, Bibliotecă, ziarul Scânteia, Seria III,
Anul XVI, nr. 867, 11 iulie 1947}