Activitățile industriale România Mare, conform datelor recensământului din anul 1930

Formarea statului național-unitar român a generat o dezvoltare rapidă a economiei și a început să se pună accent pe industrie. Au fost identificate la recensământul din 1930. 140.948 de firme care extrăgeau, rafinau și prelucrau până la nivel de mașini din ce în ce mai complicate metalele obținute în furnale și topitorii. Chiar mâncarea cea de toate zilele începea să fie prelucrată la nivel de fabrică pentru aprovizionarea centrelor urbane cu o populație în creștere zilnică. Economia era pe calea cea bună din moment ce 57,9% dintre firme au fost înființate după 1918.

Structura socială începea să fie modificată prin creșterea numărului de muncitori, efectivul acestora ajungând la 616.743, 10.915 fiind totuși cetățeni străini. Dacă se face referire la întreaga populație a țării, deja un om din circa 30 era angajat în procesul de producție industrială. Istoricii comuniști susțineau că industrializarea a fost ceva specific epocii generate de tancurile sovietice, dar deja România burgheză se angajase ferm pe calea modernizării după model occidental.

Au fost incluse în statistică și atelierele meșteșugărești cu un număr limitat de angajați, dar au apărut și uzinele mari cu peste 501 angajați. Au fost identificate și înregistrate 101 cu 115.743 angajați. Acestea erau urmate în clasamentul importanței de cele ce aveau între 201 și 500 de salariați și erau 244 cu 77.264 de oameni în rândurile personalului muncitor sau de dirijare a activității. Industria metalurgică avea deja 25 de firme mari cu un total de 33.594 de lucrători și personal administrativ și de conducere. Se resimțea și o foame de materii prime și 17 companii cu 23.408 angajați sfredeleau adâncurile României pentru a aduce la lumină petrol, gaze naturale, cărbune, sare, plumb, cupru, aur, argint și materiale de construcție.

Istoricii contemporani au cam rămas atașați de ideile vechi privind slaba dezvoltare economică în timp ce România Mare făcea salturi de la o zi la alta. Industria dispunea din ce în ce de mai multă forță motrice, totalul puterii instalate fiind de 1.186.011 C.P. Se simțea chiar o foame de mașini și utilaje din ce în ce mai sofisticate și mai mari. Au fost achiziționate în anul 1930 34.949 t de aparatură industrială și aceasta era adusă la un nivel calitativ înalt. N-a fost suficient și importurile au continuat. Numai din Germania au fost aduse în anul 1931 8.290 t de mașini și motoare industriale și 6.409 t de vehicule.

Unii contemporani erau nemulțumiți că nu se mișcă mai nimic prin țară, dar populația simțea deja furtuna schimbării sub presiunea căreia se spărgeau familiile din mediul rural. Mai erau de înfruntat multe tradiții ce țineau în loc progresul, dar acumularea de bunuri de prestigiu și consumul de mărfuri industriale era în creștere și în mediul rural. Era mult de construit și de dezvoltat în patria română, dar a venit Al Doilea Război Mondial și munca de două decenii a fost distrusă prin bombardamente și prin jaf. Uniunea Sovietică a practicat din anul 1940 un jaf sistematic în regiunile anexate în urma ultimatumului lui Molotov. A fost apoi ușor să se spună și apoi să se creadă că numai după 1945 s-a industrializat țara.