A fost masoneria o societate pur ezoterică? jpeg

A fost masoneria o societate pur ezoterică?

Relaţia dintre francmasonerie şi ezoterism este problematică. Pentru a le descrie, trebuie ca în prealabil să definim însăşi natura instituţiei masonice:este ea, înainte de toate, o instituţie ezoterică, o societate iniţiatică, sau un fel de cenaclu intelectual? În funcţie de loc şi de epocă, masoneria a oferit răspunsuri diferite, iar specialiştii care studiază, din exterior, istoria şi sociologia acestei instituţii nu se pun de acord cu privire la această controversă.

Polisemia cuvântului „ezoterism” pune ea însăşi probleme. Totuşi, se pare că utilizarea sa în cercurile masonice oscilează între două sensuri privilegiate. Pe de o parte, secretul, noţiunea unor cunoştiinţe ascunse pentru a fi decriptate, o învăţătură codificată pentru a se sustrage profanului;pe de altă parte, ezoterismul masonic nu se poate separa de dimensiunea iniţiatică a instituţiei, fiind vorba de o experienţă intimă, o eliberare interioară. În acest sens, ezoterismul masonic se referă mai mult la o gnoză, la cunoştiinţe bazate pe raţiune.

«Pour le public un franc-maçon, Sera toujours un vrai problème...»

În celebra sa definiţie a masoneriei, un ilustru francmason englez de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, William Preston (1742-1818) spune că masoneria este „un sistem particular de morală, învăluit în alegorii şi ilustrat prin simboluri.”Nimeni nu poate contesta faptul că masoneria se foloseşte în mod abundent de imagini şi figuri cărora încearcă să le dea un sens intelectual sau spiritual mai mult sau mai puţin precis. Putem vorbi, în cazul acestor simboluri, de ezoterism? Sursele simbolismului masonic ne-ar putea ajuta în înţelegerea naturii presupusului lor ezoterism. Şi, dacă vorbim de surse, referirea la construcţiile masonice, în special catedralele, este inevitabilă.

Totuşi, nu există nicio mărturie care să susţină supoziţia conform căreia constructorii de catedrale beneficiaseră de o învăţătură de natură ezoterică. Corporaţiile transmiteau secretele meseriei, dar asta nu înseamnă că putem vorbi, sigur, de ezoterism. De asemenea, preceptele morale asociate constructorilor de catedrale nu sunt neapărat rezultatul unei doctrine ezoterice. Simbolismul masonic, în toată diversitatea sa, cu toate conotaţiile ezoterice, poate fi şi o creaţie posterioară constructorilor de catedrale.

all seeing eye  gif gif

În lucrarea Livres de l’architecture, semnată de Philibert De l’Orme în 1648, este creionat un portret al arhitectului ideal, portret care prefigurează imaginea masonilor de secol XVIII:cunoştiinţe de istorie antică şi de arhitectură, dar şi de filosofie, teologie, ştiinţe şi chiar şi medici. Această lucrare este una din multele surse cărora li s-au atribuit, ulterior scrierii sale, un conţinut misic sau chiar iniţiatic fără a fi însă strict legat de simbolismul masonic;este însă vorba de o reinterpretare posterioară, o încercare de a găsi cât mai departe în trecut urme ale masoneriei.

Prima informaţie referitoare în mod direct la masonerie datează din 1744, în nişte versuri imprimate la Paris, înLe Secret des francs-maçons:«Pour le public un franc-maçon / Sera toujours un vrai problème / Qu'il ne saurait résoudre à fond / Qu'en devenant maçon lui-même» .

Am putea vorbi de ezoterism în legătură cu ritualurile de iniţiere, dar natura exactă a acestei experienţe intime este prea puţin cunoscută pentru a trage nişte concluzii pertinente. De aceea, ne este încă greu să definim locul ezoterismului în instituţia masoneriei. Este, sigur, unul dintre componentele universului msaonic, care este însă prea complex din punct de vedere moral şi intelecual pentru a fi rezumat la un singur lucru.

Sursa:http://www.historia.fr/