22 iunie 1941 și planurile ofensive sovietice

Anul 1941 a rămas în istorie prin începerea marii încleștări ideologice între trupele sovietice și cele naziste, forțele de invazie ajungând destul de repede să controleze vaste regiuni ale imperiului roșu și să amenințe cele două centre fundamentale din punct de vedere industrial, Moscova și Leningrad. Căderea lor ar fi adus poate prăbușirea operei staliniste și istoricii au încercat să explice cum a fost posibil acest uimitor succes militar dat cu divizii slab înarmate și, mai ales, cu puține mijloace motorizate.

Cea mai bună explicație a fost găsită de cei care au scris că a fost un atac prin surprindere și apărătorii n-au avut timp să se desfășoare și să construiască fortificații de campanie. S-a dat vina și pe Iosif Stalin, cel care n-a luat în calcul avertismentele primite din partea spionilor și nici din partea viitorilor aliați occidentali.

Nu s-a știut mai nimic despre pregătirile germane și așa a fost posibilă ofensiva în adâncimea teritoriului sovietic. Istoricii din lagărul comunist au tot dat înainte cu poveștile despre surprindere, dar această repetiție începe să fie suspectă. Oare nu cumva ascunde ceva, minciuna fiind adorată de cei ce au crescut cu ideile staliniste?

Este interesant că veteranii sovietici au publicat multe volume de memorii și textele au fost controlate de către aparatul de propagandă până la ultima virgulă. Cartea scrisă de ofițerul de aviație G. K. Zimin a văzut lumina tiparului în anul 1988 la Moscova și în 1990 a fost lansată și varianta românească sub titlul Piloți de vânătoare.

Partea despre primele luni de război este cea mai interesantă și trebuie să dispară ideea de atac prin surprindere. Autorul era încadrat într-un regiment de aviație ce primea tehnică de ultimă oră și în prima lună de război a primit o broșură despre pregătirile armatei germane de invazie.

Erau incluse informații despre perioada ianuarie – iunie 1941 și erau date amănunțite despre concentrările de forțe, ceea ce înseamnă că agenții sovietici au acționat intens în spatele liniilor inamice și n-a fost vorba de neștiință.

Se poate spune că Zimin a văzut acest text până cel târziu la 22 iulie 1941 și datele nu mai erau de actualitate. Nu acest aspect contează. Se știe că în Uniunea Sovietică domnea o secretomanie ieșită din comun și orice faptă se putea pedepsi cu un glonț fierbinte. Broșura a început să fie redactată cu acordul conducerii de partid, personal a tovarășului Stalin, și cuprindea date strânse din diferite surse.

Trebuie să fi fost scurtă și clară, poate în forme diferite pentru fiecare categorie de armă. A fost imprimată numai după ce a fost văzută de responsabili din armată și din serviciile secrete.

S-a muncit intens și Stalin a fost de acord cu ceea ce era inclus în material. Era o informare despre ce fapte au comis germanii și se putea justifica strategia sovietică de răspuns. Apoi coletele au plecat spre regimentele risipite ale Armatei Roșii, dar a venit ziua de 22 iunie și datele din document nu mai aveau decât valoare istorică. Este evident că a început munca în tipografii înainte de 22 iunie și cărticica se adăuga ghidurilor de conversație rus – german, rus – român și hărților cu teritoriul de vest de Prut și Brest.

Pilotul Zimin a fost uimit de acuratețea informațiilor și n-a putut să înțeleagă cum a fost posibil ca liderii de la Moscova, primii care au ajuns în contact cu datele care au stat la baza broșurii n-au luat măsurile ce se impuneau pentru apărare. Era aparent sincer revoltat. Erau suficiente informații pentru lunile aprilie și mai, deci ar fi fost timp pentru realizarea unor simple fortificații de campanie măcar pentru infanterie. ,

Dacă lucrările de pe Linia Molotov ar fi fost greu de ascuns pentru a nu da de bănuit adversarului și pentru a nu-l provoca, se putea reactiva Linia Stalin și trupele proaspăt aduse din adâncime ar fi fost capabile să se concentreze la adăpost de tirul artileriei și de raidurile aviației de bombardament. N-a putut să înțeleagă că diviziile sovietice au fost amplasate ofensiv și cu mari cantități de armament la dispoziție pentru a realiza revoluția mondială. Apărarea a fost aproape complet uitată, doar unele fortificații izolate fiind ridicate pentru înșelarea atenției germanilor.

Moscova știa că 130 de divizii germane erau aduse la frontieră

Se știa la Moscova în aprilie 1941 că erau aduse la frontieră 130 de divizii germane, ceea ce înseamnă o uriașă armată. O scuză că sunt ascunse de frica bombardierelor britanice nu poate să convingă nici măcar un copil naiv. Avioanele de bombardament strategic abia dacă nimereau un oraș și nu erau resurse pentru țintirea oricărei concentrări de trupe de pe teritoriul Germanei sau fostei Polonii.

Această carte a pilotului Zimin contribuie în mod decisiv la consolidarea teoriei că s-a conceput un plan de mare ofensivă împotriva Europei pentru a aduce steagurile roșii până la Atlantic și conducerea de la Moscova numai pe acest scenariu a acționat. Ofensiva germană a dereglat tot mecanismul militar sovietic și a anulat munca depusă de cei din serviciile de informații, avioane cu stele roșii zburând fără să fie doborâte pe deasupra României în primele șase luni ale anului 1941.

Pilotul Zimin a ajuns la concluzia că Germania n-a reușit să realizeze vreo pregătire prin surprindere în primăvara anului 1941, mișcările de trupe au fost analizate cu grijă de către serviciile secrete, dar conducerea de partid a avut alte calcule strategice și n-a dat semnalul de începere a ostilităților. Au atacat primii germanii și astfel toate trupele aflate la vest de Linia Stalin au fost puse într-o situație extrem de dificilă și au fost pierdute cele mai bune mari unități, formate din militari antrenați. A urmat apoi un drum lung până la refacerea dispozitivului și, mai ales, până la obținerea supremației pe câmpul de luptă.

_{Foto sus: Șeful de Stat Major al Armatei Roșii notează instrucțiunile lui Iosif Stalin (© Wikimedia Commons)}