1 mai - o zi americană sărbătorită de comuniști

Tradiția zilei de 1 Mai începe încă din secolul XIX și nu la Moscova, ci la mii de kilometri distanță, în Chicago.

Industria luase un avânt vertiginos, iar lucrătorii munceau în condiții grele, ore în șir, fără pauză de masă. Treptat au apărut și diverse uniuni ale acestor muncitori, în funcție de tagma din care făceau parte. Astfel, aceștia au început să își ceară drepturile, iar în 1872 are loc în New York o mare demonstrație cu 100.000 de lucrători, majoritatea din industria construcțiilor, care militau pentru reducerea normei de lucru la 8 ore pe zi.

Câțiva ani mai târziu, pe 1 mai 1886, sute de mii de lucrători care făceau parte din Federația Sindicatelor din Statele Unite și Canada au ieșit pe străzi și au militat pentru introducerea unei rezoluții care stipula reducerea normei de lucru pe zi la 8 ore. Cea mai mare demonstrație a avut loc în Chicago, unde au participat 90.000 de persoane, aproape jumătate dintre acestea aflându-se în grevă.

Incidentul care avea să facă cunoscută în întreaga lume ziua de 1 Mai urma să aibă loc două zile mai târziu, pe 2 mai, când au avut loc incidente violente în Piața Haymarket din Chicago. La acel moment, numărul celor aflați în grevă crescuse la 65.000.

O coloană de muncitori s-a alăturat unui protest al angajaților de la o întreprindere de prelucrare a lemnului, iar poliția a intervenit, ceea ce s-a soldat cu moartea a patru protestatari și rănirea a mulți alții. În aceeași zi, o nouă demonstrație a fost organizată în Piața Haymarket, unde la un moment dat o bombă a fost aruncată spre polițiști, 67 dintre aceștia fiind răniți și 7 decedând ulterior.

Răspunsul forțelor de ordine s-a tradus în focuri de armă și rănirea a 200 de protestatari, mulți dintre aceștia murind din cauza rănilor. După evenimentele din această zi, opt protestatari au fost trimiși în judecată, ceea ce a dat naștere unei ample mișcări. Mai multe asociații muncitorești din Marea Britanie, Olanda, Rusia, Italia, Franța și Spania i-au sprijinit financiar pe cei acuzați prin strângerea de fonduri pentru apărarea lor.

Scindarea

Doi ani mai târziu, în 1890, Federația Americană a Muncii a stabilit ca ziua de 1 Mai să fie una dedicată manifestațiilor și grevelor pentru susținerea zilei de muncă de 8 ore. De cealaltă parte, social-democrații afiliați Internaționalei a II-a au stabilit ca ziua de 1 Mai să fie Ziua Internațională a Muncii. În cele din urmă, pentru a se separa de această mișcare, Federația Americană a Muncii a decis ca Ziua Muncii să fie celebrată în prima zi de luni din septembrie.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, și în România Ziua Muncii a început să fie celebrată cu ample manifestații în cinstea regimului și conducătorului, mascându-se de fapt semnificația acestei zile care, ironic, pornise chiar din Statele Unite ale Americii. Odată cu căderea regimului, manifestațiile au dispărut, însă tradiția serbărilor câmpenești a continuat sub o formă sau alta: local se mai organizează concerte și târguri.

Unii preferă să ia calea muntelui sau a litoralului, mai ales dacă data de 1 Mai pică în apropierea weekendului, alții ies la iarbă verde cu familia, rudele sau prietenii. De asemenea, în ultimii ani au luat amploare și festivalurile muzicale la malul mării, 1 Mai rămânând ziua de deschidere a sezonului estival.

„În perioada comunistă, distracțiile erau mult mai sărace decât cele din zilele noastre. S-au produs niște «revoluții» între relațiile dintre oameni. Înainte, erau aceste petreceri tradiționale, care la sorginte erau motivate religios, apoi a venit regimul comunist care a translatat interesul pe coeziunea colectivului de muncă, pe comunitate, apoi s-a generalizat televizorul, iar petrecerile s-au restrâns la familia adunată în jurul lui. Acum petrecerile au cam dispărut și a rămas fiecare cu smartphone-ul în față“.

Citește mai multe amănunte pe adevarul.ro