Ziduri din Evul Mediu, descoperite în timpul lucrărilor de restaurare a Castelului Huniade
Ziduri de incintă ce datează din perioada lui Iancu de Hunedoara, dar şi ziduri din secolul al XIV-lea, din vremea lui Carol Robert de Anjou, au fost descoperit în timpul lucrărilor de consolidare şi restaurare a Castelului Huniade din Timişoara.
„Echipele de constructori care consolidează și restaurează clădirea au descoperit în patru încăperi de la parter tronsoane din zidul de incintă al castelului medieval ce datează din perioada lui Ioan (Iancu) de Hunedoara. Mai mult, au fost găsite și fragmente de ziduri care datează din secolul al XIV-lea, care făceau parte din reședința regală a lui Carol Robert de Anjou, cel care a și ridicat, de altfel, primul castel”, a scris Alfred Simonis, președintele Consiliul Judeţean Timiş, pe pagina personală de Facebook.
Conform sursei citate, săpăturile arheologice vor continua, iar vestigiile descoperite vor fi puse în valoare chiar în locurile în care au fost găsite.
„Descoperirile făcute acum le completează pe cele realizate între 2004 și 2012, când au fost scoase la lumină în curtea interioară mai multe elemente de fortificații ale castelului medieval și donjonul. Aceasta demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că actuala clădire, în care va funcționa din nou Muzeul Național de Istorie a Banatului, este ridicată exact pe ruinele vechii reședințe regale” a mai spus Simonis.
În Castelul Huniade a funcționat Muzeul Național al Banatului cu toate secțiile, până în anul 2007, când a fost închis pentru șantier.
Castelul a fost construit în secolul XIV, din ordinul regelui Carol Robert de Anjou, impunătoarea clădire servind inițial ca reședință regală. Ulterior, între 1441-1456, Iancu de Hunedoara, comite de Timiș, a locuit aici cu familia sa, de unde provine numele de Huniade. În anul 1443, el dispune reconstrucția edificiului, grav avariat de un cutremur ce a avut loc în acel an. În perioada ocupației otomane (1552-1718), edificiul a servit ca sediu al Pașei de Timișoara, transformat ulterior în cazarmă pentru ca destinația acestuia să fie aceea de depozit de arsenal. În 1849, clădirea a fost afectată de asediul trupelor ungare, fiind refăcută în 1856 în forma actuală.
