Vulcan - Marele centru minier din România comunistă, aproape dispărut
Municipiul Vulcan din Valea Jiului se pregătește să renunțe definitiv la minerit, ocupația tradițională a comunității timp de peste un secol și jumătate. Marile uzine miniere au ajuns, între timp, ruinate sau în prag de dispariție.
Minele din Vulcan înființate în secolul al XIX-lea
Povestea orașului Vulcan a început la mijlocul secolului al XIX-lea, când aici au fost deschise primele exploatări miniere din Valea Jiului. În deceniile următoare zona bogată în resurse naturale, locuită de o populație arhaică ocupată cu creșterea animalelor, avea să atragă numeroși coloniști din Transilvania, Muntenia și din mai multe ținuturi ale Imperiului Austro-Ungar.
În urmă cu un secol și jumătate au fost construite șoseaua Petroșani – Vulcan și calea ferată a cărbunelui Simeria – Petroșani, menită să scoată din izolare așezarea care care avea să devină primul mare centru minier din Valea Jiului.
Mai multe colonii muncitorești au fost înființate în vecinătatea satelor de munte Crivadia și Vaidei, componente ale comunei de la poalele Pasului Vulcan. Cartierele se numeau Cocoșvar, Eternit, Colonia de jos și Roter și au fost înființate de austriecii care conduceau minele de cărbune.
„Cine a văzut Vulcanul numai cu 10 – 15 ani în urmă, acum nu-l mai cunoaște. Căci azi nu mai este un sat sărac de români cu opincile gurguiate, cu cojocul zburlit sau cu țolul în loc de șubă pe spate și căciula cât un stog îndesată pe pletele lungi și unsuroase. Ci este un oraș în cea mai rapidă dezvoltare. Un centru industrial de proporții uimitoare, unde pe banii cei mulți ai cocietății miniere și ai particularilor așezați ca negustori și meșteșugari, se zidesc în tot anul sute de case, între care unele chiar palate, școli și biserici pompoase pentru mulțimea lucrătorilor de tot neamul, care află aici adăpost bun și câștig frumos, care se risipește însă cu atât mai neînțeleasă ușurătate, cu cât mai grea eși mai primejdioasă este munca prin care se ajunge la el”, arăta, la începutul secolului XX, preotul Jacob Radu, în volumul „Istoria vicariatului greco catolic al Hațegului” (Lugoj, 1913).
Prima uzină electrică din Valea Jiului
Așezarea se transformase în numai câțiva ani, la începutul secolului XX într-un mic orășel, cu 5.000 – 6.000 de locuitori, iar cei mai mulți lucrau în minerit. Prima uzină electrică din Valea Jiului a fost construită în vecinătatea minei de cărbune din Vulcan. Ruinele sale mai pot fi văzute pe malul Jiului de Vest.
„Centrala electrică urma să acopere necesităţile de alimentare cu energie a întregii zone dinspre Vulcan spre estul Văii Jiului. Lucrările de construcţii au început în anul 1909, pe malul drept al Jiului. În luna februarie a anului 1910, noua centrală a fost inaugurată”, informa publicistul Marian Boboc, autor al mai multor cărţi despre istoria Văii Jiului.
Lagăr de prizonieri sovietici
Mina de cărbune din Vulcan a fost închisă în preajma celui De-al Doilea Război Mondial. Atunci, doar patru mine de cărbune mai funcționau în Valea Jiului, la Lonea, Petrila, Aninoasa și Lupeni. La Vulcan a fost înființat însă, cel mai mare lagăr de prizonieri de război din Hunedoara.
Peste 3.000 de prizonieri sovietici au fost cantonaţi la începutul anilor ´40 în Lagărul 9 Vulcan, înfiinţat pe valea pârâului Crividia, în vecinătatea actualei mine de cărbune.
Ostaşii sovietici capturaţi de armata română au fost aduşi aici pentru a lucra în mineledin Valea Jiului. Alţi peste 2.000 de prizonieri se aflau în acea vreme în sublagărele înfiinţate în Valea Jiului, la Lonea, Aninoasa, Petrila, Petroşani şi Lupeni. La 23 august 1944, ziua în care România devenise aliata URSS în Al Doilea Război Mondial, 3.000 de prizonieri sovietici încă se mai aflau în Valea Jiului, urmând să părăsească lagărul 9 Vulcan.
În primii ani după război, regimul comunist a accelerat extinderea orașelor Văii Jiului. Au fost înființate ori reactivate exploatări miniere la Vulcan, Uricani, Paroșeni, Dâlja și Câmpa, au fost înființate Termocentrala Paroșeni, Preparația de cărbune din Coroiești, Uzina de utilaj minier din Petroșani, o țesătorie la Vulcan, fabrici alimentare, carierele de calcare de la Peștera Bolii și Bănița, au fost deschise mai multe exploatări forestiere, iar uzina de fibre textile Vâscoza din Lupeni a devenit una dintre cele mai mari din România.
În Vulcan a început construcţia primelor cartiere de blocuri, iar exploatarea minieră a atras mii de noi angajaţi, mulți dintre ei proveniți din regiuni îndepărtate ale României.
Alte două mai unități industriale au fost înființate la Vulcan, alături de mina de căbune din Vulcan Termocentrala Paroșeni și Preparația Coroiești.
Citește mai multe amănunte pe adevarul.ro
