VIDEO Dezbatere Historia: Cum a ajuns Ucraina în razboi civil? jpeg

VIDEO Dezbatere Historia: Cum a ajuns Ucraina în razboi civil?

În ultimele zile, Kiev-ul a devenit un adevărat câmp de luptă între protestatarii pro-europeni şi forţele de ordine coordonate de preşedintele Ianukovici.

Dacă la început, au fost mitinguri de protest cu câteva sute de oameni care manifestau împotriva deciziei preşedintelui Viktor Ianukovici de a nu semna tratatul de asociere a Ucrainei cu Uniunea Europeană, acum pe străzile din Kiev şi-au pierdut viaţa în confruntări violente zeci de oameni. Cum s-a ajuns ca Ucraina să intre într-un război civil sângeros? De ce este poporul ucrainean divizat între Europa Occidentală şi Rusia?

La aceaste întrebări, dar şi la multe altele, au răspuns istoricul Vadim Guzun, Octavian Milevschi, cercetător independent în relaţii internaţionale, specializat în spaţiul postsovietic, Ileana Racheru, cercetător la Institutul Diplomatic Român, şi Ciprian Plăiaşu, editor „Historia”, într-o ediţie specială, moderată de Ion M. Ioniţă, transmisă live pe site-ul adevarul.ro.

Cristian Unteanu

Prima dezvoltare este semnalul venit de la Kiev-faptul că s-ar putea semna un acord între Ianukovici, opoziţie şi participanţii la negocieri (UE, SUA şi Rusia). Toată lumea îl aştepta pe vicepremierul Rogozin, dar a fost trimis Vladimir Lukin, un negociator foarte abil, fost ambasador şi actual Ombudsman-ul guvernului rus.

Sunt două semnale de la Moscova, prin această decizie a Rusiei:faptul că s-ar putea invoca împotriva responsabililor ucraineni, acuzaţii de crimă împotriva umanităţii, inclusiv pentru preşedintele Ianukovici. Acesta pare să devină o problemă reală chiar şi pentru Putin. Încep să fie nuanţe, iar în această noapte aceste nuanţe au servit pentru impulsionarea pozitivă a demersurilor pentru soluţionare.

Sunt şi negociatori ai UE, neoficial trimişi, din România însă nimeni.

Interesantă este şi alegerea pentru delegaţia UE-Polonia, Germani, Franţa. De ce oare diplomaţia română nu a fost prezentă în aceste discuţii? Este bine să ai aproape de tine zonele vecine, mai ales în cazul în care se poate contagia regiunea.

Octavian Milevschi

Lucrurile sunt foarte dinamice, nu neapărat în sensul bun. La 12 ar trebui să intre în discuţie anumite norme adoptate de Parlament, dar nu ştim încă dacă au fost semnate:întoarcerea trupelor de Interne în barăci. Nu e clar ce se întâmplă în următoarele ore:manifestanţii sunt la fel de radicali ca  şi ieri, dar măcar de la 2 noaptea nu s-a mai tras, ceea ce a fost un semnal pozitiv.

Mesajele miniştrilor de Externe transmise pe Twitter au fost totuşi rezervate, nu părea foarte optimişti.

Sunt oameni în funcţii foarte importante devotate lui Ianukovici.

UE şi SUA au ajuns la un acord pentru a sancţiona oamenii care s-au dovedit capabil să comită crime împotriva civililor. Mai sunt şi sancţiuni simbolice de ordin tehnic, dar sunt derizorii. Ucraina produce armament, este exportator, nu are nevoie de importuri.

Cristian Unteanu

Principalul punct de negocieri a fost deja anunţat ca fiind acceptat de preşedinte:organizarea de alegeri în 2014. S-ar putea fi primit ca o victorie majoră în marile capitale, dar nu şi la Kiev. Un acord politic care să îi permită administraţie lui Ianukovici să păstreze controlul, înseamnă luni de zile în care situaţia poate exploda oricând. Cum vor accepta manifestanţii acest lucru? Contează faptul că trupele nu mai au voie să utilizeze muniţie de război, dar ameninţarea de acum este dincolo de ce au decis miniştrii de Externe. E vorba de o posibilă acuzaţie de genocid la Haga. 

Octavian Milevschi

Ianukovici este clar lipsit de credibilitate şi mai ales de legitimitate. Inclusiv oameni din partidul său au dezertat din PR, unii au şi fugit cu familiile. Piramida lui se destructurează în acest moment. Dar acest animal încolţit nu se ştie cum poate reacţiona...violenţele au spiralat după luni de acalmie. Lipseau doar tancurile în stradă. S-a tras direct în oameni. 

Vadim Guzun

Prăbuşirea imperiului rus a deschis drumul către independenţă şi pentru Ucraina. În 1918 au avut următoarele opţiuni:colaborarea cu sovietelor sau independenţa. Există un precedent pentru că ei s-au declarat evident independenţi de Moscova, s-a organizat Rada de stat, diplomaţii ucraineni s-au declarat deschişi către valorile europene. Dar acest drum a durat foarte puţin, doar 3 ani. În jurul anului 1920, generalii albi-pro-independenţă au fost înfrânţi, iar Crimeea, ultimul bastion împotriva bolşevicilor, a căzut. Occidentul se implicase militar, dar devenise clar că trupele sovietice nu pot fi înfrânte. Astfel, la frontiera României cu Ucraina-pe Nistru, lungă de 1000km-au avut loc acţiuni dramatice. Atunci s-au refugiat aproximativ 100.000, între 1920-1930. Ei au încercat să se salveze în Occident, prin România, dar mulţi au rămas şi aici.

Ileana Racheru

Relaţiile cu Rusia se deteriorează sau se îmbunătăţesc, în funcţie de orientarea guvernelor de la Kiev. Dar Rusia exercită chiar şi atunci, în vremuri bune, presiuni pentru semnarea unor acorduri controversată – cum este cazul bazei militare ruse de la Sevastopol.

Ianukovici probabil nu s-a aşteptat ca protestele să continue atât de mult timp.

Cristian Unteanu

Iată o formă de presiune a UE:ratingul de ţară a fost retrogradat pentru a treia oară în ultimele săptămâni, deşi Rusia a anunţat livrarea următoarei tranşe din imprumut. Decizia este motivată prin faptul că Ucraina este posibil să intre în incapacitate de plată fără o perspectivă de evoluţie pozitivă a evenimentelor. O reacţie interesantă pentru alţi parteneri, investitori.

Reuters spune că protestatarii au deschis focul împotriva forţelor de ordine. Intenţia lor este aceea de a-şi crea drum spre Parlament, unde se desfăşoară o sesiune permanentă până la noi soluţionări. 

Ciprian Plăiaşu

Ucraina este un stat enorm. Dar trebuie să observăm faptul că ea a fost tot timpul la marginea unor imperii, asta înseamnă şi numele ei. Avem o populaţie foarte diversificată, ca etnie, dar şi religie. Vedem şi în piaţa din Kiev, că şi protestatarii sunt divizaţi, uneori violenţele încep din partea lor. Dacă privim harta, observăm că în perioada interbelică, Polonia avea o bună parte din teritoriul ucrainean şi restul era în URSS. Liovul este o capitală a protestatarilor şi nu întâmplător, pentru că în ceea ce ne priveşte nouă acest oraş ne aminteşte întotdeauna de Polonia, şi prin istorie, prin religie, prin componenţa etnică.

Vadim Guzun

Dincolo de stereotipul divizării Ucrainei, trebuie să ne gândim că din perspectiva experimentului sovietic partea estică a suferit cel mai mult. Spaţiul estic-considera filorus-este afectat profund de mijloacelor de exterminare, cum au fost cele sovietice-înformetarea din anii 30-a rămas în mentalul colectiv. Mentalitatea acestor oameni este foarte afectată de politicile îndreptate împotriva lor foarte mult timp. 

Cristian Unteanu

Apare o ştire ciudată dată de Ministerul de Externe al Poloniei care spune că „negocierile vor fi reluate la prânz“, ori până acum se vorbea de semnarea unui acord. Mai rămâne foarte puţin timp. Între timp în RAdă a fost o bătaie reală, după ce preşedintele Radei Supreme a anunţat că a semnat rezoluţia Parlamentului. S-au bătut parlamentarii opoziţiei cu cei din Partidul Regiunilor.  

Octavian Milevschi

Cred că cea mai fermă voce a fost Canada, care nu a aşteptat şi a acţionat de una singură faţă de ucraineni. Ea are şi o comunitate mare de 3 milioane de oameni. Incidentul cu Victoria Nuland este foarte sugestiv pentru ce coordonare a exista între SUA şi UE. S-a ajuns acum la un acord – sancţiunile individual-dar nu se ştie foarte clar cum se va impune acest lucru. Steinmeier este foarte hotărât, mai determinat oricum decât Merkel. Avem o Franţă care abia în ultimele zile a sărit în „coaliţia Poloniei“, care lucrează de câteva săptămâni pentru luarea unor măsuri concrete în cazul Ucraina.

Avem în continuare incertitudini din parte Bruxelles-ului.

UE a fost clar timorată, încă este. Nu se poate spune că nu a făcut nimic, dar a fost pe ultimul loc faţă de alţi actori-să ne gândim cum a coordonat Rusia interesul ei în Ucraina.

România nu păcate nu este acceptată ca un actor credibil prin Ucraina. Prin canalele diplomatice nu au existat luări concrete de poziţii-MAE nu avut comunicate, nu a avut declaraţii în tot acest timp. Ocazional s-a mai auzit ceva de la Cotroceni, dar şi acolo sporadic.

România a greşit pentru că s-a concentrat numai pe Moldova, în condiţiile în care dacă ai o Ucraină stabilă, Moldova urmează şi ea by default.

Noi abordăm prea istoric-UE a fost creat pentru a nu ne mai gândi la teritorii. Dacă începem să istoricizăm discursurilor, unde ajungem? Desfinţăm Ucraina şi ne trezim numai cu războaie în jur. Suntem un stat mediu, am trecut prin şocuri istorice şi am ieşit decent din ele. E timpul să abordăm Ucraina din punct de vedere post-modern şi să ne creăm un partener solid. 

Avem un parteneriat strategic cu Polonia şi puteam să creăm un culoar de intrare în adevăratele discuţii ale Parteneriatului Estic. Dar nu s-a întâmplat asta şi iată-ne excluşi de la masa deciziilor. Noi nu avem conexiuni elementare cu Ucraina, cel mai mare vecin al nostru-de la poduri, la linii de electricitate samd. Noi organizăm la MAE 5 ani de la câştigarea procesului pe Insula Şerpilor-ucrainenii văd acest lucru şi nu se vede aşa bine din punct de vedere diplomatic. Ei au acceptat medirea în cazul Insulei Şerpilor.

La kiev sunt acum acele state care au graniţe cu Ucraina+Franţa. Noi avem frontiere lungi şi totuşi nu suntem acolo. Este trist. 

Vadim Guzun

Trebuie avut în vedere faptul că spre deosebire de numeroase capitale europene importante-care au recunoscut regimul sovietic în 1924, România a fost printre ultimele care au recunoscut URSS-ul, zece ani mai târziu. Deci informaţiile pe care noi le aveam despre Ucraina în perioada aceea nu veneau direct, se pierduse contactul.

Cristian Unteanu

E limpede că ce se întâmplă şi acum-punerea sub semnul întrebării a acordului, reacţia străzii-arată cu UE nu are nici acum o voce unică în relaţia cu lumea. O voce unică de politică externă şi de securitate. Această troikă de la Kiev nu ar fi trebuit să se afle acolo, în condiţii normale. Trebuie să fie Ashton, care acum este la Viena, în alte negocieri. UE nu reuşeste să îşi sincronizeze vocile naţionale. 

Iar România este un stat esenţial în zonă, dar care nu este chemat nicăieri. 

Vadim Guzun

Trebuie avut în vedere faptul că spre deosebire de numeroase capitale europene importante-care au recunoscut regimul sovietic în 1924, România a fost printre ultimele care au recunoscut URSS-ul, zece ani mai târziu. Deci informaţiile pe care noi le aveam despre Ucraina în perioada aceea nu veneau direct, se pierduse contactul.

Cristian Unteanu

E limpede că ce se întâmplă şi acum-punerea sub semnul întrebării a acordului, reacţia străzii-arată cu UE nu are nici acum o voce unică în relaţia cu lumea. O voce unică de politică externă şi de securitate. Această troikă de la Kiev nu ar fi trebuit să se afle acolo, în condiţii normale. Trebuie să fie Ashton, care acum este la Viena, în alte negocieri. UE nu reuşeste să îşi sincronizeze vocile naţionale.

Toată lumea a vrut să ia o decizie în prezenta emisarului rus, mai ales după lecţia de la Vilnius.

Octavian Milevschi

Rusia are o influenţă foarte mare în evenimentele din Ucraina, inclusiv în modul de abordare a UE. Rusia nu a trecut peste faza ei imperială. Uniunea Eurasiatică este o construcţie piramidală, cu centrul la Moscova. Nu ştim unde vrea să ajungă Putin cu acest proiect.

Este mai degrabă o poziţie neo-imperială a Rusiei, nu există prezenţă militară de tip clasic, aşa cum se făcea pe tipul URSSului. Vom vedea unde vrea Putin să ajungă, cât de departe. Vorbim de elemente economice, energetice, teritoriale. Trebui să luăm în calcul toţi aceşti factori.

UE cred că nu înţeleg faptul că oamenii mor în Ucraina pentru ideea occidentală. UE este obligată, şi trebuia să facă înainte acest lucru, să ofere perspectiva aderării pentru Ucraina. E o greşeală fundamentală făcută înainte de Vilnius. 

Cristian Unteanu

Dacă acest val pro-european va reuşi, atunci Putin înregistrează o imensă pierdere politică, de credibilitate, dar şi putere. Deocamdată este perceput ca un negociator esenţial şi joacă cu ştiinţa diplomaţiei ruseşti, bine cunoscută. S-ar putea ca ideea parteneriatului estic să revină, mai rapidă şi reformulată pentru aceste state. Prima ofertă ar fi libertatea vizelor, cum s-au oferit deja cele patru ţări din Grupul Vişegrad să pună la dispoziţia. Atunci ar însemna că episodul Ucraina reprezintă o nouă oportunitate pentru acest spaţiu. Iar România trebuie să se implice în această chestiune. 

Octavian Milevschi

În ceea ce priveşte SUA, aceasta este un actor esenţial. Dar eforturile lor din acest moment sunt concentrate spre alte zone:zona Asia-Pacific, Orientul Mijlociu, problemele cu datoriile interne.