Un nou început: reluarea cercetărilor arheologice la Gherăseni-Grindul Cremenea
Muzeul Județean Buzău a reluat cercetările arheologice sistematice în situl de la Gherăseni-Grindul Cremenea, un loc cu o importanță deosebită pentru cunoașterea istoriei comunităților care au locuit de-a lungul văii Călmățuiului.
Situl este cunoscut, în special, datorită descoperirii unei diademe datate în secolul al V-lea d. Hr., o piesă de o valoare arheologică remarcabilă. Dincolo de această descoperire spectaculoasă, însă, Grindul Cremenea păstrează numeroase alte informații despre comunitățile umane care au trăit în această zonă, din preistorie și până în perioada medievală, notează Muzeul Județean Buzău, pe pagina de Facebook a instituției.
Primele cercetări sistematice au fost desfășurate aici în 1961 și 1965, fiind reluate în perioada 1989–2008. Rezultatele acestor campanii au fost doar parțial valorificate, astfel că cercetările actuale își propun, totodată, să reconstituie planul săpăturilor arheologice de până acum și să reconsidere materialele și informațiile rămase încă inedite.
Reluarea cercetărilor reprezintă, astfel, un nou început. Echipa Muzeului Județean Buzău, în colaborare cu specialiști de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și Facultatea de Geografie din cadrul Universității din București, își propune să aprofundeze cunoașterea comunităților care au locuit în această zonă și să reconstituie modul în care acestea s-au adaptat și au evoluat de-a lungul timpului.
Pentru atingerea acestor obiective, metodele clasice de cercetare arheologică, precum săpătura, sunt completate de metode și tehnici moderne, printre care magnetometria și analiza modelului digital al terenului, datarea cu radiocarbon, analize antropologice și arheozoologice.
Diadema de la Gherăseni
Diadema de la Gherăseni este un exemplu spectaculos al nivelului la care ajunsese meșteșugul orfevrăriei în prima jumătate a secolului al V-lea. Realizată dintr-un miez de bronz acoperit cu o foiță subțire de aur decorată cu pietre semiprețioase (almandine) de diverse forme prin tehnica à cabochon, piesa de podoabă este una tipică pentru așa-numitul stil policrom.
Deși de dimensiuni relativ reduse (19,5 x 4,5 cm), ceea ce atrage atenția privitorului este modul în care a fost ornamentată suprafața vizibilă a piesei. Decorată cu 143 de almandine cu forme diferite (dreptunghiulare, triunghiulare, alungite), dispuse în patru șiruri paralele și fixate în casete proprii, avea partea centrală marcată prin prezența unei almandine convexe de dimensiuni mai mari, de formă rotundă, și dedesubtul ei un grupaj de patru pietre triunghiulare dispuse în jurul uneia rombice. Marginile diademei erau marcate prin două, respectiv trei șiruri perlate, lucrate prin presare de pe revers. În cele patru colțuri și la mijlocul laturii de sus se aflau cinci orificii, care, probabil, au folosit la prinderea piesei pe un capișon.
Cercetarea arheologică a identificat podoabele de acest tip ca fiind în strânsă legătură cu mediul nomad hunic, alte circa 25 de diademe asemănătoare cu cea de la Gherăseni fiind găsite în complexe funerare răspândite pe un real geografic întins între Kazakhstanul de astăzi și Europa Centrală.
Alături de frumoasa podoabă a capului, ceea ce individualizează mormântul în contextul descoperirilor epocii hunice de pe teritoriul județului Buzău este și puternica deformare artificială a craniului defunctei. Relatările izvoarelor vremii, confirmate și de descoperirile arheologice, susțin faptul că în rândul populației hunice deformarea artificială a craniului la femei era considerat un semn de frumusețe și distincție, fiind practicat mai ales în cadrul famiilor de rang înalt. La forma alungită a craniului se ajungea după un proces care începea din copilărie și care consta din aplicarea constantă a unor bandaje strâns legate, obiceiul acesta fiind cunoscut mai întâi la populațiile sarmatice și preluat ulterior de către huni.
Mai multe pentru tine...
