Diadema hunică de la Gherăseni aparținea unei femei cu craniul puternic deformat artificial
Una dintre cele mai spectaculoase mărturii ale puterii hunice și a elitelor conducătoare asociate acesteia este reprezentată de diadema hunică de la Gherăseni, exponat aflat în patrimoniul Muzeului Județean Buzău.
Pe malul drept al râului Călmățui, în punctul Grindul Cremenea, la aproximativ 3 km N-N-V de satul Gherăseni, în luna aprilie a anului 1965, doi localnici descopereau întâmplător un mormânt de inhumație din inventarul căruia făcea parte și o diademă din aur.
Arheologii chemați la fața locului au constatat importanța descoperirii și au recuperat în totalitate piesele depuse în mormânt alături de defunct, printre acestea numărându-se o oglindă din bronz, un fragment dintr-o greutate din lut și câteva fragmente provenite de la un vas din lut.
De asemenea, pe baza inventarului arheologic, au putut stabili și perioada în care avusese loc această înmormântare, momentul fiind plasat în prima parte a secolului al V-lea. Piesa centrală din cadrul mormântului era diadema, o piesă de podoabă a capului care, în afara datelor de ordin istoric, oferea și informații suplimentare despre statutul social al purtătorului ei. Descoperirea de la Gherăseni devenea și mai importantă din momentul în care analiza antropologică efectuată asupra scheletului stabilea că mormântul aparținea unei femei cu craniul puternic deformat artificial.
O piesă remarcabilă
Diadema de la Gherăseni este un exemplu spectaculos al nivelului la care ajunsese meșteșugul orfevrăriei în prima jumătate a secolului al V-lea. Realizată dintr-un miez de bronz acoperit cu o foiță subțire de aur decorată cu pietre semiprețioase (almandine) de diverse forme prin tehnica à cabochon, piesa de podoabă este una tipică pentru așa-numitul stil policrom.
Deși de dimensiuni relativ reduse (19,5 x 4,5 cm), ceea ce atrage atenția privitorului este modul în care a fost ornamentată suprafața vizibilă a piesei. Decorată cu 143 de almandine cu forme diferite (dreptunghiulare, triunghiulare, alungite), dispuse în patru șiruri paralele și fixate în casete proprii, avea partea centrală marcată prin prezența unei almandine convexe de dimensiuni mai mari, de formă rotundă, și dedesubtul ei un grupaj de patru pietre triunghiulare dispuse în jurul uneia rombice. Marginile diademei erau marcate prin două, respectiv trei șiruri perlate, lucrate prin presare de pe revers. În cele patru colțuri și la mijlocul laturii de sus se aflau cinci orificii, care, probabil, au folosit la prinderea piesei pe un capișon.
Cercetarea arheologică a identificat podoabele de acest tip ca fiind în strânsă legătură cu mediul nomad hunic, alte circa 25 de diademe asemănătoare cu cea de la Gherăseni fiind găsite în complexe funerare răspândite pe un real geografic întins între Kazakhstanul de astăzi și Europa Centrală.
Alături de frumoasa podoabă a capului, ceea ce individualizează mormântul în contextul descoperirilor epocii hunice de pe teritoriul județului Buzău este și puternica deformare artificială a craniului defunctei. Relatările izvoarelor vremii, confirmate și de descoperirile arheologice, susțin faptul că în rândul populației hunice deformarea artificială a craniului la femei era considerat un semn de frumusețe și distincție, fiind practicat mai ales în cadrul famiilor de rang înalt. La forma alungită a craniului se ajungea după un proces care începea din copilărie și care consta din aplicarea constantă a unor bandaje strâns legate, obiceiul acesta fiind cunoscut mai întâi la populațiile sarmatice și preluat ulterior de către huni.
În cadrul descoperirilor arheologice de pe teritoriul județului Buzău, diadema de la Gherăseni, alături de o parte din piesele componente ale Tezaurului de la Pietroasele cu care este contemporană și înrudită stilistic, rămâne una dintre cele mai spectaculoase mărturii ale puterii hunice și a elitelor conducătoare asociate acesteia.
Muzeul Județean Buzău este o instituție de cultură și cercetare ce a luat ființă sub forma unei colecții muzeale încă de la finele secolului XIX-începutul secolului XX. Instituția muzeală își are astăzi sediul central în clădirea Școlii de Fete construită în anul 1920, unul dintre imobilele emblematice pentru arhitectura începutului de secol XX.
De-a lungul timpului, instituția s-a dezvoltat armonios, astăzi având mai multe colecții externe precum: Tabăra de Sculptură în aer liber Măgura, Colecția de Etnografie și Artă Populară „Vergu Mănăilă”, Colecția Muzeală a Chihlimbarului Colți, Casa Memorială „Vasile Voiculescu”, Pârscov.
Patrimoniul instituției conține aproape 70.000 de obiecte de interes arheologic, istoric, etnografic și artistic. Structurat pe diverse colecții, patrimoniul Muzeului Județean Buzău cuprinde mai multe obiecte din categoria juridică Tezaur. Muzeul Județean Buzău este inițiatorul și gazda primului festival anual al muzeelor din România, MuseumFest.
Acest articol a fost publicat în numărul 218 al revistei Historia, disponibil în format digital pe paydemic.com.
