Un erou de război, executat de Securitate, a fost deshumat

Osemintele unui bărbat executat de Securitate, în august 1950, în localitatea Gâlgău, judeţul Sălaj, au fost deshumate pentru a fi mutate de urmaşi în cimitirul din localitate, acţiunea fiind făcută de Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (CICCR).

Operaţiunea a fost primul de acest fel din Sălaj şi a fost efectuată de o echipă specializată în acest sens, coordonată de către dr. Gheorghe Petrov, arheolog expert la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca.

Arheologul Gheorghe Petrov, care, alături de CICCR, coordonează acţiunile de căutare şi deshumare a persoanelor ucise de Securitate, a declarat că acuzaţiile care i-au fost aduse sălăjeanului Aurel Ionac de către Securitate au fost că acesta a sprijinit o grupare de partizani care a încercat să treacă Munţii Ţibleşului.

"Osemintele lui Aurel Ionac, executat de Securitate în noaptea de 21 spre 22 august 1950, au fost deshumate marţi pentru a fi mutate spre odihna veşnică în cimitirul din localitate. Locul unde sălăjeanul a fost îngropat, din dispoziţiile Securităţii, a fost cunoscut de localnici şi de urmaşii defunctului, dar osemintele nu au putut fi dezgropate legal până acum, când cazul a fost rezolvat în urma cercetărilor efectuate de Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România", a spus Petrov.

Cercetările în acest caz au fost începute de CICCR, în urma sesizărilor pe care le-au făcut Szervaczius Elena şi Szervaczius Laszlo, fiica şi nepotul celui ucis.

Executat din gelozie

Motivul oficial pentru care securiştii l-au executat cu sânge rece cu un pistol mitralieră este acela ca Ionac ar fi făcut parte dintr-un grup de partizani refugiaţi în Munţii Ţibleşului, judeţul Maramureş.În realitate, bărbatul a fost trădat de un aume Chindrean, bun prieten cu el, din răzbunare pentru faptul că Ionac se iubea cu soţia lui. Soţia lui Chindrean era o femeie frumoasă, telefonistă în Gâlgău, râvnită de mulţi bărbaţi. Din declaraţiile oamenilor, aceasta era iubită chiar şeful Securităţii din Dej, Nicolae Briceag, ceea ce l-a făcut pe ofiţerul de Securitate să îşi înlăture inamicul în dragoste. Din dispoziţia personală a acestuia, Ionac Aurel a fost ridicat de acasă în ziua de 21 august 1950, fiind executat în cursul nopţii, prin împuşcare, la marginea localităţii Gâlgău.Se pare că crima a fost înfăptuită de către securistul Vieru Constantin, alături de care s-au aflat şi Dobondi Ludovic şi Tomşa Augustin. Crima a fost săvârşită cu premeditare, la ordin, fără să existe vreo sentinţă judecătorească de condamnare în privinţa victimei.

Cadavrul a fost îngropat în dimineaţa de 22 august, sau, după unele surse, în ziua următoare, de către trei localnici-Bobos Carol, Ioan Suian şi Alexandru Ionac (unchiul celui decedat-n.r.), care au fost luaţi cu forţa de acasă pentru «a îngropa nişte câini». Groapa de înhumare a fost făcută la câţiva metri de locul unde Ionac a fost împuşcat.

Osemintele deshumate după aproximativ patru ore de săpături arheologice au fost analizate de către un medic legist din cadrul Institutului de Medicină Legală Cluj, care a stabilit exact cauzele şi împrejurările în care s-a produs decesul şi apoi au fost redate familiei.

Criminalul, în libertate

Nicolae Briceag nu a răspuns penal pentru fapta de care se face vinovat şi că, deşi s-a făcut o anchetă în acest caz, în 1968-1969, sancţiunile au fost doar de formă şi au vizat înlăturarea lui Briceag de la şefia Serviciului Securităţii Poporului pentru fostul judeţ Someş.

Bobos Carol şi Ioan Suian au dat fiecare, în anul 1993, o declaraţie autentificată, la cererea soţiei victimei, în care relatează despre împrejurările în care a fost îngropat cadavrul lui Ionac. Certificatul de deces a fost eliberat abia în anul 1968, în urma unei cereri pe care soţia bărbatului a trimis-o Procuraturii Generale a RSR, care a aprobat înregistrarea decesului.

Acesta a fost consemnat în Registrul Stării Civile de la Primăria Gâlgău în data de 12 aprilie 1968, data morţii fiind 22 august 1950. Certificatul de deces a fost eliberat în 23 aprilie 1968 de Consiliul Popular al comunei Gâlgău.

Fiica lui Aurel Ionac, Szervaczius Elena, a declarat că, după ce tatăl ei a fost executat de Securitate, soţia lui nu a primit pensie timp de 18 ani, iar ea a fost supusă unor repetate persecuţii, în timpul anilor de facultate, de către securişti.

„Duşmanul poporului”, fost soldat medaliat în război

Aurel Ionac s-a născut în 26 ianuarie 1907 în localitatea Gâlgău şi a urmat şcoala primară de şapte clase în satul natal. La 1 februarie 1927 a intrat în armată ca voluntar pentru satisfacerea stagiului militar obligatoriu. În august 1928 a fost trimis la Şcoala de Subofiţeri de Infanterie de la Braşov şi înaintat la gradul de sergent major după absolvire.

Aurel Ionac a fost unul din românii decoraţi cu mai multe medalii şi ordine militare pentru faptele săvârşite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când a fost inclus în Regimentul 34 Infanterie din Constanţa, cu stagii de participare în campania din URSS, dar şi în campaniile din Ardeal, Ungaria şi Cehoslovacia.