Un dulap uitat timp de aproape 2.000 de ani, redescoperit la Pompeii, plin cu obiecte păstrate de cenușa Vezuviului
Un dulap din lemn, abandonat în timpul erupției Vezuviului din anul 79 d.Hr., a fost readus la lumină de arheologii de la Pompeii, oferind o perspectivă emoționantă asupra vieții cotidiene din orașul roman.
Printre obiectele descoperite se numără 38 de monede din bronz, produse cosmetice, greutăți din plumb și un colier cu amulete pentru copii, păstrat, cel mai probabil, ca amintire a copilăriei, informează La Brujula Verde.
Descoperirea ridică și o întrebare care rămâne fără răspuns: ce s-a întâmplat cu oamenii care au locuit în această casă?
O descoperire arheologică remarcabilă, realizată în zona din spate a unei locuințe din Pompeii, dezvăluie detalii inedite despre viața romanilor surprinși de erupția Vezuviului. Cercetătorii au identificat amprenta unui dulap din lemn, conservată în cenușa vulcanică, în interiorul căruia se aflau numeroase obiecte personale și casnice.
Lemnul s-a descompus în timp, însă cenușa întărită a păstrat forma mobilierului, după un mecanism asemănător celui care a făcut posibile celebrele mulaje ale victimelor de la Pompeii.
Dulapul era amplasat într-un colț al unei încăperi și avea două compartimente laterale, fiecare de aproximativ doi metri lungime. Prăbușirea tavanului în timpul erupției a acoperit parțial mobilierul, contribuind la conservarea unei mari părți din structura sa și a obiectelor depozitate pe rafturi.
Descoperirea a fost făcută în locuința identificată prin codul IX 11, 7, situată în Regio IX, în apropierea uneia dintre principalele artere ale orașului antic, Via dell’Abbondanza. Cercetările au scos la iveală o locuință cu o istorie arhitecturală complexă, transformată de-a lungul mai multor secole.
O locuință în renovare în momentul erupției
Arheologii au constatat că imobilul fusese modificat în repetate rânduri. O încăpere, identificată provizoriu drept sufragerie, păstra o pardoseală din var și fragmente de piatră albă datând din secolul al II-lea î.Hr. Alte spații fuseseră transformate în magazine, iar unele încăperi din spate ar fi putut deveni parte a unei taverne.
Locuința se afla în renovare în momentul erupției. Plafoanele principalelor încăperi aveau doar tencuială simplă, iar o fereastră fusese deschisă ulterior, afectând o pictură murală deja finalizată. Pereții păstrau însă decorațiuni specifice celui de-al patrulea stil pompeian, cu fundaluri galbene și reprezentări de păuni, pantere și delfini. Aceste elemente indică faptul că proprietarii investiseră în amenajarea locuinței, fără să ofere indicii certe despre identitatea lor.
Printre obiectele recuperate din dulap se numără vase ceramice, recipiente pentru gătit, un vas de sticlă, un flacon pentru parfum sau unguente, pensete din bronz și o placă de ardezie utilizată pentru măcinarea pigmenților cosmetici. Cercetătorii au identificat și opt greutăți din plumb, dintre care șase prevăzute cu mânere din fier, care ar fi putut fi folosite în activități comerciale.
Unele obiecte fuseseră deplasate în urma unei intervenții ulterioare. Cineva săpase un tunel în încăpere și adunase pe podea mai multe obiecte din bronz, aparent cu intenția de a le recupera. Printre acestea se aflau un vas, un recipient fără mâner, mai multe cupe și o lampă. Din motive necunoscute, bunurile au rămas abandonate.
Un colier cu amulete, posibilă amintire a copilăriei
Una dintre cele mai interesante descoperiri este un colier alcătuit din 24 de mici amulete, realizate din faianță, os, pastă de sticlă și cristal de stâncă. Printre reprezentări se regăsesc zeul Bes, protector al locuințelor și copiilor, și Mercur, zeul protector al comercianților și călătorilor. Alte piese au forma unor mâini, picioare, conuri de pin, mărgele și simboluri diverse.
În lumea romană, asemenea coliere erau cunoscute sub numele de crepundia și erau purtate de copii pentru protecție. Amuletele produceau zgomote în timpul mișcării, ajutându-i pe părinți să știe unde se află cei mici. Prezența unui asemenea obiect în dulapul unui adult îi determină pe cercetători să ia în considerare posibilitatea ca acesta să fi fost păstrat ca amintire a copilăriei.
Ipoteza este susținută și de alte descoperiri similare din Pompeii și din împrejurimi, unde amulete și podoabe asociate copilăriei au fost găsite în locuințe sau în mormintele unor adulți. Cercetătorii amintesc că, în societatea romană, oamenii locuiau adesea departe de familiile și locurile în care se născuseră, ceea ce ar putea explica valoarea sentimentală a unor asemenea obiecte.
Urmele unui săculeț textil în care fuseseră păstrate amuletele au permis reconstituirea parțială a momentelor de după prăbușirea tavanului: un element greu de susținere a căzut peste dulap, raftul s-a înclinat, iar săculețul a alunecat și s-a deschis, împrăștiind o parte dintre obiecte.
38 de monede și misterul dispariției proprietarilor
La mică distanță de greutățile din plumb a fost descoperit un mic depozit de 38 de monede din bronz, păstrate într-un coș. Două dintre ele erau mai vechi, una provenind din Ibiza, iar cealaltă din timpul împăratului Claudius. Celelalte 36 au fost emise în timpul domniei lui Nero, între anii 64 și 67 d.Hr.
Valoarea totală a monedelor era de cel puțin 56 de ași, suficientă, potrivit prețurilor menționate într-o inscripție descoperită într-o tavernă pompeiană, pentru achiziționarea a paisprezece cupe de vin Falernian, una dintre cele mai apreciate băuturi ale epocii.
Într-o altă încăpere, arheologii au descoperit 117 fragmente osoase provenite de la cel puțin doi șoareci tineri, în interiorul unei amfore nord-africane folosite pentru transportul uleiului de măsline. Cel mai probabil, animalele aparțineau unei specii întâlnite în grădini și zone rurale, dar care pătrundea frecvent în spațiile de depozitare în căutarea hranei. Descoperirea completează dovezile privind conviețuirea oamenilor cu rozătoarele în orașele romane.
Soarta proprietarilor locuinței rămâne necunoscută. Prezența banilor și a obiectelor personale indică faptul că aceștia nu au reușit să-și recupereze bunurile. Este posibil să fi fugit în timpul catastrofei și să nu se mai fi întors sau să fi murit în urma erupției. O altă ipoteză face referire la preluarea bunurilor persoanelor decedate fără moștenitori, în cadrul măsurilor de refacere a orașelor afectate, inițiate de împăratul Titus.
Cercetătorii avertizează însă că nu există suficiente dovezi pentru a confirma vreuna dintre aceste explicații. Identitatea celor care au locuit în casă și povestea din spatele colierului cu amulete rămân, deocamdată, necunoscute.
Dincolo de valoarea sa arheologică, descoperirea oferă o perspectivă rară asupra universului personal al romanilor. Așa cum subliniază directorul Parcului Arheologic Pompeii, Gabriel Zuchtriegel, trecutul nu este reprezentat doar de monumente și opere de artă, ci și de obiectele obișnuite care păstrează urmele vieții oamenilor.
În acest caz, un dulap, câteva monede și un colier de amulete readuc în atenție destinele unor oameni ale căror nume s-au pierdut în istorie, dar ale căror obiecte personale au supraviețuit aproape două milenii.
Mai multe pentru tine...
