Spionii sovietici din SUA, în „Historia” de aprilie
În iulie 1995, Guvernul SUA a dezvăluit în mod oficial existenţa unui program secret denumit VENONA. Proiectul era așa de sensibil pentru securitatea naţională americană, că în primii ani nici CIA și nici chiar președintele Harry Truman nu au fost informaţi de existenţa sa. Despre el puteți citi în Dosarul de luna aceasta. Începând de mâine, 15 aprilie, „Historia” poate fi găsită la toate punctele de vânzare a presei, dar și online, pe platforma paydemic.
Programul VENONA a debutat pe 1 februarie 1943, fiind iniţiat de Serviciul de interceptare a comunicaţiilor - SIS (Signal Intelligence Service), un predecesor al NSA. Scopul iniţial al programului VENONA era să examineze și, dacă este posibil, să exploateze informativ comunicaţiile diplomatice cifrate sovietice. Mii de mesaje cifrate transmise între Washington și Moscova au fost interceptate și păstrate de SIS (rebotezat ulterior Signal Security Agency) din 1939, fără a fi iniţial analizate și exploatate.
Analiștii americani au descoperit în scurt timp că aceste comunicaţii sovietice se refereau nu numai la activităţi diplomatice, ci și la operaţiuni de spionaj. Ulterior, criptanaliștii americani au descoperit unele „fisuri“ în cifrarea mesajelor – erori sau anomalii care permit părţii adverse să exploateze aceste vulnerabilităţi ale cifrului. În cazul acesta, „fisura“ a fost cauzată de reutilizarea de către sovietici a unor pagini cu chei de criptare/ decriptare de unică folosinţă (teoretic, imposibil de decriptat), violând o regulă strictă a criptologiei.
Cheile de unică folosinţă (one-time pads) utilizate pentru criptarea/decriptarea mesajelor reprezintă un set de pagini, fiecare pagină având tipărite o serie de numere și cuvinte generate aleatoriu și câteva rânduri de numere în „grupuri“ separate. Regula era ca niciun grup sau cheie de pe o pagină să nu fie reprodusă în altă pagină, cu excepţia setului identic aflat în posesia destinatarului. Paginile se foloseau doar o singură dată și apoi erau distruse. Dacă era utilizat regulamentar, setul asigura practic un cifru impenetrabil.
Despre cele mai semnificative cazuri de spionaj dezvăluite graţie programului VENONA veți citi în dosarul scris de Carol Sabin Florea.
Cetatea tăcută a credinţei și a supravieţuirii
Vreți să savurați în continuare lentoarea zilelor din vacanța de Paște? Atunci vă invităm într-o excursie imaginară în inima domoală a Colinelor Transilvaniei. Acolo unde Târnava Mare curge lent și dealurile sunt îmbrăcate în viţă-de-vie, se află Valea Viilor – un sat în care timpul pare să fi făcut un pact cu memoria. Nu te izbește prin spectaculos, nu se impune prin monumentalitate ostentativă. Te cucerește încet, prin liniște, prin echilibru, prin sentimentul rar că ai pășit într-un loc care nu s-a grăbit niciodată.
„Deasupra caselor aliniate ca într-o cetate rurală, dominând satul fără aroganţă, se ridică biserica fortificată. Pare solidă, de neclintit. Dar această aparenţă ascunde o realitate mai fragilă decât arată zidurile ei groase”, notează Ciprian Plăiașu.
Ultimii curteni ai Casei Regale
La 5 ianuarie 1948, ziarul „Scânteia“ publica o fotografie cu un pictor de firme care lucra la înlăturarea însemnelor monarhice de pe frontispiciul atelierului fotografic „Julietta“. Titlul, Foștii „furnizori ai Curţii regale“ trag concluziile..., era în concordanţă cu propaganda oficială, care anunţase „falimentul unei instituţii profund reacţionare, care se opunea dezvoltării democratice a României“.
Înlăturarea monarhiei, prin lovitura de stat din 30 decembrie 1947, a răsturnat peste noapte statutul celor care-și legaseră reputaţia de instituţia Coroanei. Unii au luat calea exilului, iar alţii au ajuns în închisori, în timp ce marea majoritate a oamenilor Palatului au încercat să supravieţuiască sub noua orânduire, urmăriţi de vina de a fi servit „ fosta familie regală“, precum și de umbra Securităţii.
Povestea lor o veți descoperi în textul scris de Tudor Vișan-Miu.
Vremuri tulburi, văzute în roz
În vremurile acestea tulburi, cu războaie în plină desfășurare, dacă spui că „vezi lucrurile în roz“ vei crea impresia că ești cel puţin inconștient, dacă nu mai rău... Dar dacă o spui la propriu, și nu la figurat?
Lucian Muntean povestește, prin text, fotografii și acuarele, despre ceaiul de fasolea fluturilor, cumpărat din Bangkok, care creează o infuzie albastră. Și, dacă adaugi un strop de lămâie…
O istorie subterană a Madridului
Rămânem în atmosfera de vacanță? Haideți! La Madrid. Metroul său, unul dintre cele mai dense și extinse sisteme urbane din lume, nu este doar o reţea de transport. Este o arhivă în mișcare. O succesiune de epoci comprimate în tuneluri, peroane și rame de tren. Cu peste 226 de kilometri de linii și aproape 300 de staţii, reţeaua madrilenă a crescut mai repede decât orașul de la suprafaţă, ca și cum Madridul ar fi avut permanent nevoie de un al doilea corp, sub-
teran, pentru a se putea susţine. „Această istorie nu a fost lăsată să se dizolve în uzură. Una dintre cele mai inteligente decizii ale companiei Metro de Madrid a fost să își transforme propriul trecut într-un spaţiu public și vizitabil de către turiști și localnici”, subliniază Ciprian Plăiașu.
***
La final de revistă, vă invităm să răsfoiți recomandările noastre de filme, cărți și expoziții.
Lectură cu plăcere și cu folos!
