Secretul construcției Cetății Feldioara, dezvăluit de datarea cu radiocarbon
Timp de secole, ruinele Cetății Feldioara din sud-estul Transilvaniei s-au aflat în centrul unei îndelungate dezbateri istorice. Mulți istorici au considerat că situl sediul Cavalerilor Teutoni în perioada scurtei lor stăpâniri asupra regiunii, între 1211 și 1225.
De-a lungul anilor, arheologii au descoperit ziduri medievale, arme, ceramică și vestigii ale unei biserici, însă niciuna dintre aceste descoperiri nu a oferit dovezi directe care să lege primele fortificații din piatră de ordinul cruciat, informează Archaeology News.
Un nou studiu publicat în revista Archaeological and Anthropological Sciences a furnizat acum dovezi mai solide. Cercetători români au folosit datarea cu radiocarbon asupra mortarului de var prelevat din zidurile și fundațiile cetății. Analiza lor a arătat că cele mai vechi structuri defensive au fost construite în aceeași perioadă în care Cavalerii Teutoni controlau zona.
Feldioara, cunoscută în documentele medievale sub numele de Marienburg, se află în regiunea numită Țara Bârsei. În Evul Mediu, teritoriul aparținea Regatul Ungariei. Ordinul Teutonic a primit aceste pământuri de la regele Ungariei în 1211 și a fost însărcinat cu apărarea frontierei împotriva atacurilor cumanilor.
Documentele istorice arată că, în scurt timp, cavalerii și-au extins activitatea dincolo de apărarea graniței și au început construirea unor fortificații din piatră. Coroana ungară i-a alungat în 1225, pe fondul temerilor legate de independența lor tot mai mare.
Cercetătorii au considerat mult timp Feldioara drept unul dintre cei mai puternici candidați pentru identificarea unui centru teutonic în Europa de Est. Cetatea avea două incinte fortificate. Una proteja așezarea din apropiere și biserica parohială.
Cea de-a doua era amplasată pe un deal izolat, separat printr-o râpă naturală. Apărările medievale de pe deal includeau turnuri orientate către punctele cardinale și o poartă de acces fortificată.
Săpăturile efectuate în anii 1990, precum și cele desfășurate între 2013 și 2017, au scos la iveală urme de locuire umană vechi de mii de ani, inclusiv vestigii neolitice, din Epoca Bronzului și din perioada Hallstatt.
Arheologii au identificat, de asemenea, sub fortificațiile mai târzii, un zid medieval masiv construit cu mortar compact de var. Acest zid părea mai vechi decât structurile învecinate și a devenit principalul obiectiv al noii cercetări.
Datarea mortarului medieval reprezintă o provocare, deoarece varul se întărește lent pe măsură ce materialul absoarbe dioxid de carbon din atmosferă. În funcție de condițiile de mediu, acest proces poate dura ani sau chiar secole. Pentru a depăși această dificultate, cercetătorii au izolat particule microscopice de calcit din treisprezece probe de mortar colectate din cetate. Oamenii de știință au verificat puritatea acestor particule prin spectrometrie FT-Raman înainte de a efectua datarea cu radiocarbon prin spectrometrie de masă cu accelerator.
Cercetătorii au comparat rezultatele de laborator cu dovezile arheologice, stratigrafia și sursele istorice scrise. Cercetătorii au folosit și programul statistic OxCal pentru a corela valorile radiocarbonului cu intervalul istoric restrâns al ocupației teutonice dintre 1211 și 1225.
Mai multe probe de mortar provenite din cele mai vechi ziduri defensive au fost datate la începutul secolului al XIII-lea.
Rezultatele susțin puternic teoria conform căreia Cavalerii Teutoni au construit prima cetate de piatră de la Feldioara. Alte probe au aparținut unor faze ulterioare de construcție, asociate extinderilor realizate în secolele al XIII-lea, al XIV-lea și al XVII-lea.
Studiul a ridicat și noi întrebări privind istoria sitului
O probă de mortar prelevată de sub absida bisericii indică o activitate constructivă anterioară sosirii Cavalerilor Teutoni, posibil legată de coloniști occidentali stabiliți mai devreme în regiune. O altă probă sugerează că anumite părți ale bisericii datează din secolul al XIII-lea și ar putea fi asociate cu Ordinul Cistercian, care a primit Feldioara în anul 1240.
Cercetătorii consideră că proiectul demonstrează modul în care metodele arheometrice moderne pot îmbunătăți datarea structurilor medievale din piatră, în situațiile în care dovezile arheologice tradiționale oferă răspunsuri limitate. Prin combinarea analizei cu radiocarbon, a testelor chimice și a modelării statistice, echipa a reconstituit o cronologie care se întinde din secolul al XII-lea până la începutul secolului al XIX-lea.
Concluziile studiului pun capăt unei dezbateri care a durat aproape opt secole. Feldioara oferă acum o dovadă științifică a existenței unei fortărețe teutonice în Transilvania și conturează o imagine mai clară asupra modului în care arhitectura militară a cruciaților s-a răspândit în Europa de Est în Evul Mediu.
Cetatea Feldioara, înainte de restaurare (© A. Ioniță / Marcu-Istrate et al., Archaeological and Anthropological Sciences (2026); CC BY 4.0)
Mai multe pentru tine...
