Secrete din fântâna Cetății Neamț, descoperite de arheologi
Arheologii din județul Neamț au efectuat un diagnostic arheologic pentru a afla mai multe detalii despre fântâna Cetății Neamț.
Cu acest prilej, arheologii au descoperit că fântâna Cetății Neamț avea formă dreptunghiulară și a fost săpată în stânca dealului, cu foarte mari eforturi, , anunță arheologul Vasile Diaconu.
„Despre fântâna din Cetatea Neamț se cunosc relativ puține date istorice. Lucrările de restaurare realizate la această fortificație medievală, la finalul anilor '60 și începutul anilor '70, au permis golirea parțială a fântânii din curtea interioară, până la adâncimea de - 8 m. S-a considerat atunci că fântâna avea formă ovală, pereții fiind consolidați cu zidărie de piatră. Pentru că ne-am dorit să aflăm mai multe detalii despre fântână, am făcut un diagnostic arheologic, care ne-a oferit date foarte interesante. Am observat cu acest prilej că fântâna avea formă dreptunghiulară și a fost săpată în stânca dealului, cu foarte mari eforturi. Deși am coborât până la adâncimea de -9,5 m, nu am ajuns la baza ei. Am identificat și o nișă în peretele sudic, al cărui rol încă nu-l cunoaștem. Am avut surpriza să identificăm și un fragment masiv din ancadramentul unei uși, realizat din piatră. Cu ajutorul unei carote am mai făcut un mic foraj, dar încă mai există multă umplutură, deci fântâna este mult mai adâncă. Am prelevat probe de sol pentru analize viitoare”, scrie arheologul Vasile Diaconu, pe pagina personală de Facebook.
Cetatea care l-a înfruntat pe Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului
Situată aproape de vârful cel mai înalt al culmii Pleșului, Cetatea Neamț străjuia Valea Moldovei și a Siretului, ca și drumul care trece peste munte în Transilvania, de la Târgu-Neamț la Pipirig, peste Petru Vodă, prin Poiana Largului spre Pasul Tulgheșului. Cetatea a fost construită în timpul lui Petru I Mușat (1375-1391), în perioada de consolidare a statului medieval Moldova.
La construcția ei au fost folosiți meșteri care mai lucraseră probabil și la alte fortificații;stilul gotic, evident, la porți și la ferestre, demonstrează prezența unor meșteri din afara Moldovei, probabil de la Bistrița și Rodna.
Prima atestare documentară a cetății datează din 1395, anul în care regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, înainte de a fi înfrânt de oștile lui Ștefan I Mușat la Hindău, emite un act de cancelarie „Ante Castrum Nempch“. Confruntarea trupelor celor doi a constituit și primul botez al focului pentru Cetatea Neamțului, care a rezistat cu succes în fața oștilor dușmane.
Epoca de glorie a cetății corespunde domniei lui Ștefan cel Mare, care, înțelegând bine rolul fortificațiilor pentru creșterea capacităților de apărare a țării, a întărit cetățile moștenite de la înaintașii săi și a construit altele noi, întreaga Moldovă fiind străjuită de un puternic sistem defensiv.
Lucrările întreprinse în vremea sa au constat în supraînălțarea vechilor ziduri, ridicarea celor patru bastioane ale curții exterioare și construirea podului în formă de arc, sprijinit de 11 piloni din piatră. În partea de nord-est a fortului s-a săpat un nou șanț de apărare, mult mai adânc și mai larg, flancat de patru bastioane semicirculare cu ziduri groase și rezistente, cu înălțimi de până la 30 de metri. Zidăria era prevăzută cu creneluri și ferestre înguste prin care apărătorii puteau să lovească dușmanii.
Astfel întărită, în 1476, Cetatea Neamț a făcut față asediului impus de Mohamed al II-lea după luptele de la Războieni. Aplicând tactica atragerii dușmanilor într-un loc favorabil oștirii sale, Ștefan cel Mare va opune, în iulie 1476, o dârză rezistență în fața armatei otomane de circa 200.000 de ieniceri și spahii, condusă de însuși sultanul Mohamed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului.
La Valea Albă-Războieni, la circa 25 de kilometri de Cetatea Neamț, oastea moldovenească de numai 12.000 de oșteni s-a apărat cu încăpățânare, utilizând fortificațiile pregătite cu puțin timp înainte de sfârșitul lunii. Cu trupele împuținate, Ștefan cel Mare a oprit înaintarea turcilor, iar la căderea nopții s-a retras spre pădurile seculare învecinate. Crezând că domnitorul Moldovei s-a adăpostit în Cetatea de la Neamț, sultanul a decis asedierea acesteia.
Sperând să intimideze mica garnizoană prin numărul impresionant al trupelor, turcii n-au reușit s-o cucerească;mai mult, a trebuit să facă față atât arcașilor, care au răspuns prin lovituri sigure din spatele meterezelor, cât și tunarilor, care au lovit în plin oastea otomană.
Mănăstire în timpul lui Vasile Lupu
În afară de funcția sa militară, Cetatea Neamț a avut de-a lungul întregului Ev Mediu un important rol în privința protejării drumurilor comerciale și ocrotirea schimburilor de produse din zonă, care aducea venituri semnificative vistieriei țării Moldovei.
Pază puternică instaurată pe văile râurilor din preajmă, de-a lungul cărora existau puncte de vamă și locuri de popas, târguri și centre meșteșugărești, cetatea a garantat pentru perioade relativ îndelungate dezvoltarea vieții economice, în ciuda deselor incursiuni ale armatelor străine și a unor vicisitudini de ordin natural sau molime.
Pe măsura înăspririi dominației turcești și a progresului realizat în tehnica de luptă, rolul cetăților moldovene va scădea începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea. După distrugerea parțială a unor construcții interioare, în vremea lui Alexandru Lăpușneanu (1564), și după refacerile ordonate de Ieremia Movilă, în anul 1600, Cetatea Neamț își va deschide porțile în fața armatelor celui care a realizat prima unire a tuturor românilor: Mihai Viteazul.
Prefăcută în mănăstire de Vasile Lupu (1646) și apoi distrusă parțial de Dumitrașcu Cantacuzino în 1675, Cetatea Neamț va mai avea forța de a scrie o ultimă pagină de eroism în 1691, când, apărată de un grup mic de plăieși, va rezista asediului armatei polone conduse de regele Ioan Sobieski. După distrugerea ordonată de Mihai Racoviță în 1717, cetatea își pierde total importanța militară.
Mai multe pentru tine...
