Românii din războiul civil spaniol, în „Historia” de ianuarie
Repetiția generală pentru Al Doilea Război Mondial a avut loc în Spania, care era sfâșiată de conflicte interne. Din ambele tabere au făcut parte și voluntari veniți din România. Cine au fost ei și ce i-a mânat în luptă? Aflați în Dosarul de luna aceasta. Revista „Historia” vă îmbie la început de an și cu o excursie imaginară în palatul și grădinile regilor Franței: Versailles. Vă încurajăm deci să vizitați cel mai apropiat punct de vânzare a presei începând de azi, 16 ianuarie, dacă locuiți în București; de mâine revista poate fi cumpărată peste tot în țară. Vă place lectura în format digital? Atunci nu mai înfruntați frigul, intrați cu un click pe platforma paydemic.
La 17 iulie 1936, s-a dat semnalul declanşării loviturii de stat prin fraza codată „În toată Spania, cerul este senin“. Însă ceea ce ar fi trebuit să fie o lovitură de stat rapidă s-a transformat într-un război de durată, extrem de sângeros…
Propaganda i-a împărţit în „roşii“ (comunişti) şi „albi“(fascişti sau franchişti) şi apoi istoricii, din motive mai degrabă pedagogice, în republicani (sau loialişti), respectiv naţionalişti (insurgenţi). Fiecare tabără a avut „simpatizanţii“ ei. Germania nazistă şi Italia fascistă, precum şi regimul Estado Novo din Portugalia (regimul dictatorial al lui António de Oliveira Salazar) le-a furnizat suport naţionaliştilor, în vreme ce Mexic şi URSS (contra cost) i-au susţinut pe republicani.
Atât Germania lui Hitler, cât şi Italia lui Mussolini au trimis efective militare importante în ajutorul lui Franco, mascate sub denumirea de legiuni de voluntari. Din Germania au venit nu doar armament de calitate, ci şi soldaţi de elită precum Legiunea Condor – poate una dintre cele mai titrate, care i-a asigurat supremaţia aeriană lui Franco.
Povestea românilor în conflictul civil din Spania include două personaje destul de cunoscute şi asociate des cu acest război, mai ales grație popularizării de după Revoluţie. Deşi nu au făcut parte din cel mai numeros contingent românesc în acest război și nu au realizat fapte de arme deosebite, numele lor apare azi pe multe afişe şi graffiti prin Bucureşti şi oraşele ţării: Ion Moţa şi Vasile Marin. Cum au ajuns să lupte în Spania şi de ce sunt consideraţi de unii martiri?
Descoperiți în Dosarul de ianuarie, scris de Ciprian Plăiașu.
Conferințele lui Racoviță
După mărturiile despre războiul din Spania, vă împărtășim niște impresii „la cald” de la… Polul Nord. Știaţi că Emil Racoviţă (celebrul biolog, explorator, participant la prima expediţie care a consemnat iernarea în Antarctica) a fost și un speaker carismatic, care a vrăjit publicul cu relatările despre prizonieratul în banchiza polară și cu informaţiile despre animalele pe care foarte puţini oameni le văzuseră până atunci?
La 23 februarie 1900, Racoviţă a vorbit, de la catedra sălii de conferinţe a Sorbonei pariziene, despre expediţia antarctică, generând unele reacţii ale mass-media ce nu necesită vreun comentariu. Ziarul „Le Matin“ scria: „Ieri, la Sorbona, în amfiteatrul Richelieu, a conferenţiat dl. Emil Racoviţă, naturalistul expediţiei antarctice belgiene. O mulţime imensă a luat literalmente cu asalt amfiteatrul şi multe sute de oameni nu au mai găsit loc. Într-o atmosferă de adevărat entuziasm şi în ovaţiuni ce nu mai încetau, doctorul Racoviţă a povestit întâmplările faimoasei expediţii la care a luat parte.“
Dacă v-a plăcut articolul lui Paul Zaharia, atunci citiți pe îndelete despre Expediţia Antarctică Belgiană, din anii 1897-1899, în ediţia de iarnă a Historia Special. E disponibilă la punctele de difuzare a presei din toată ţara, dar şi în format digital, pe platforma Paydemic.
O cale ferată de vis
Cum ar fi să ajungi cu trenul direct la Brașov, plecând din București și trecând prin Bran? Ideea acestei traversări feroviare a Carpaţilor pare seducătoare și astăzi, iar pentru asta e nevoie de un tronson de cale ferată, de doar câteva zeci de kilometri, care să lege Câmpulung Muscel de Zărnești. Acesta este un alt proiect de infrastructură ratat, deși planuri se fac de mai bine de un secol și jumătate!
Citiți despre proiectul visat și astăzi în textul lui Sterian Pricope.
Excursie la Versailles
La final de revistă, ca să pășiți cu dreptul în vacanțele de anul acesta, vă invităm într-un tur (ghidat de Dan Popescu) al palatului și al grădinilor de la Versailles – o călătorie regală punctată de oglinzi cu rame aurite, candelabre de cristal și de argint, fresce inspirate din mitologie, sculpturi și ţesături scumpe.
Știați că, din 1666 și până la Revoluţia Franceză, aici a fost reședinţa oficială a regilor, adică locul în care s-a făcut istoria? În 1801 a primit statut de muzeu, fiind deschis publicului, iar în 1979 a fost inclus pe lista celor 1000 de minuni ale lumii, a patrimoniului cultural universal UNESCO.
Ca bonus, vă dezvăluim ritualul trezirii Regelui Soare:
„După ce ușile dormitorului s-au deschis, intră pajii. Unul dintre ei îl anunță pe marele șambelan și pe primul gentilom al camerei, un al doilea anunță bucătarii să pregătească micul-dejun, cel de-al treilea se postează în dreptul ușii pentru a lăsa să intre doar pe cei care se bucură de acest privilegiu. Marele șambelan și primul gentilom al camerei au deja pregătită haina de casă. Regele se ridică din pat, iar maître de la garderobe îl ajută să scoată cămașa de noapte, trăgând de mâneca dreaptă, în timp ce primul valet al garderobei trage de cea stângă. Marele șambelan sau unul dintre fiii regelui îi aduce cămașa de zi, cu dantele.”
***
După ce vă treziți din reveria lecturii, consultați și recomandările redacției pentru filme, cărți și expoziții, numai bune pentru zilele friguroase de ianuarie. Nu uitați nici de varianta online a revistei, la doar un click distanță, pe platforma paydemic.
Lectură cu plăcere și un început de an cu bucurii!
