Regina-Mamă Elena, alungată din România, dar mereu aproape fiului ei, în „Historia” de martie

Martoră a trei abdicări (a tatălui ei, Regele Constantin I, a fostului soţ, Regele Carol al II-lea, şi a fiului ei), Elena a reușit să depăşească toate obstacolele şi să devină, în cele din urmă, Regina-Mamă Elena, cel mai important sprijin pentru fiul său, tânărul rege Mihai I al României. Cum a reușit acest lucru? Aflați în noua ediție a „Historia”, pe care o găsiți începând de azi, 15 martie, la toate punctele de vânzare a presei, dar și online, pe platforma paydemic.

Principesa Elena s-a căsătorit cu Carol în martie 1921, la Atena. Au revenit acasă, în România, în luna mai, când ea era deja însărcinată. Elena era a treia principesă moștenitoare care intra oficial în ţară – după Elisabeta, soţia primului rege al României, Carol, și după Maria, soacra sa, soţia Regelui Ferdinand. 

Cumpără acum!

Vara care a urmat a fost perioada cea mai fericită a mariajului lor, principesa afirmând că „începeam să simt că îl iubesc pe Carol“. Principele Carol era încântat de soţia sa și de liniștea vieţii de familie, Elena amintindu-și mai târziu: „Aveam multe gusturi comune pe atunci și viaţa era tare plăcută. Dar pentru că educaţia și înclinaţiile lui Carol erau fundamental deosebite de ale mele, armonia dintre noi a început să se destrame încet, încet. Şi astfel am început să bănuiesc că temperamentele noastre nu erau așa de potrivite cum crezusem la început“. 

La 25 octombrie 1921, la ora 19:30, prinţesa moștenitoare a dat naștere unui băiat. Au trecut câțiva ani, timp în care Elena s-a ocupat de educația lui Mihai, dar a și călătorit alături de soțul său, în Franța și Italia. Regele Ferdinand și Regina Maria o admirau mult, pentru că era frumoasă, inteligentă, educată și cu un extraordinar simţ al umorului, care nu a părăsit-o toată viaţa.

Părea că lucrurile merg strună în sânul familiei. Dar – dată fiind slăbiciunea, cunoscută de acum, a lui Carol pentru sexul frumos – era doar o chestiune de timp până când acesta avea să o întâlnească pe următoarea femeie fatală.

În 1925 principele a cunoscut-o la unul dintre evenimentele Fundaţiei Regele Carol I, al cărei președinte onorific era, pe Elena Lupescu… 

Istoria se complică, din nou. Nu ratați continuarea poveștii în Dosarul de martie, scris de istoricul Ștefania Dinu.

Mitologizarea iubirii și lupta pentru patrimoniu

Dar stați, căci încă n-am terminat cu poveștile de iubire. De la cea regală, de început de secol XX, trecem la o iubire de secol XVII, dintre Rembrandt și Saskia van Uylenburgh, care s-au căsătorit în 1633. 

Saskia a născut patru copii, dintre care trei pierduţi în primele săptămâni de viaţă (Rombertus în 1635, Cornelia în 1638 și din nou Cornelia în 1640). Titus, născut în 1641, a fost singurul supravieţuitor, stins însă prematur, în 1668, cu un an înaintea tatălui său. Saskia însăși a murit, în 1642, la aproape 30 de ani, probabil de tuberculoză, pe când soţul ei lucra la Rondul de noapte, iar trăsăturile ei par să se regăsească în făptura spectrală, intens luminată, care traversează misterios scena acestui tablou. 

În deceniul căsniciei lor, artistul o înfăţișase în nenumărate lucrări, atât în pictură, cât și în gravură, în cele mai felurite roluri, dar și în ipostaze cotidiene, mai cu seamă surprinzându-i, în numeroase desene, suferinţa prelungită din ultimii ani de viaţă. 

Descoperiți o iubire „ca-n tablouri”, nu ca-n filme, în articolul lui Cosmin Ungureanu.

Iar apoi reveniți cu picioarele pe pământ în discuția cu Irina Bossy-Ghica despre salvarea patrimoniului, importanța familiei și supunerea față de putere a românilor „cu totul inexplicabilă și unică în Europa”. Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în timpul liceului, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluţia“ pe care ţine s-o scrie cu ghilimele.

A devenit apoi consilier cultural și de cooperare la Ambasada Franţei și directoare a Institutului Francez din București. În posesia domeniilor familiei sale, Ghergani și Florești, a intrat de-abia în 2009-2010 și de atunci se luptă pentru restaurarea lor, „ca să nu rămână doar ruine din două familii care au reprezentat o parte importantă a istoriei acestei ţări“. Ultimii 20 de ani au fost funești pentru patrimoniul României, iar nepăsarea pe care Irina a observat-o în 1990 pare că se accentuează și se transformă într-o acceptare, din nou, ca și în vremea comunistă. Oare ce ar zice stră-străbunicii? Aflați din interviul realizat de Adina Scorțescu.

Excursie în Antarctica

Rămânem pe meleaguri românești, dar doar un pic, cât să ne luăm hainele groase și să plecăm într-o explorare a Antarcticii, prin grupajul scris de Paul Zaharia.

Știați că cest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populaţie nativă și nici locuire permanentă, exceptând cercetătorii știinţifici și angajaţii pentru servicii-suport în staţiile de cercetare? „Opusul arcticului“ (de la grecescul antarktikos) are o suprafaţă de 14.200.000 km2, 98% însemnând gheaţă și 2% pământ, care cuprinde „văi uscate“ sau „oaze antarctice“ unde nu a nins de peste două milioane de ani.

Antarctica reprezintă unicul continent care nu găzduiește vreo ţară, deși nu mai puţin de șapte ţări emit revendicări teritoriale, recunoscute de Tratatul Antarctic, dar care nu pot evolua în direcţia anexării teritoriale. 

Nașterea modei moderne

Spre final, vă invităm la o felie de istorie a modei, decorată cu panglici, dantele sau perle și strânsă bine într-un corset. La capătul unui secol marcat de etichetă sub domnia Regelui Soare, moda franceză începe o etapă mai puţin ceremonioasă. Somptuozitatea și pompa sunt înlocuite cu proporţiile mai reduse. Moda răspunde astfel noului stil de viaţă parizian, dar continuă să păstreze prestigiul estetic de la Curtea regală până la Revoluţia Franceză din 1789.

Descoperiți robe volante, robe à la française și robe à l’anglaise (popularizată de Maria Antoaneta) în textul semnat de Dan Popescu.

Nu uitați de recomandările noastre pentru cărți, filme și expoziții și de faptul că suntem mereu la un click distanță. De atât e nevoie ca să citiți „Historia” în format digital, pe platforma paydemic.

Lectură cu plăcere și cu folos!