Povestea impresionantă a evreicelor care au imigrat în Marea Britanie. „Proprietara casei mi-a zis că mă trimite înapoi la HITLER”
BBCpublică un reportaj despre zecile de mii de femei de origine evreiască din Germania şi Austria, ajunse în Marea Britanie în anii '30, când naziştii erau la putere.
Cele aproximativ 20.000 de femei s-au angajat ca servitoare şi, chiar dacă acest lucru le-a salvat viaţa, ele au fost şocate de condiţiile de lucru.
"Prima mea slujbă în Anglia a fost foarte, foarte grea. Lucram de la 8 dimineaţa la 11 noaptea, cu o singură oră de pauză şi o jumătate de zi liberă pe săptămână. Curăţam, spălam şi aveam grijă de casă, dar, după câteva săptămâni, am început să mă plâng. Proprietara casei mi-a spus că, dacă mi se pare prea greu, mă trimite înapoi la Hitler", a povestit Natalie Huss-Smickler, care lucra ca secretară în Viena înainte să plece în Marea Britanie.
Natalie era să cadă în mâinile naziştilor înainte să ajungă în Marea Britanie. Trenul în care se afla a fost oprit la graniţa dintre Germania şi Belgia, iar prin staţie s-a făcut un anunţ conform căruia toţi evreii trebuiau să coboare. Femeia a vrut să coboare, dar a fost oprită de un grup de călugăriţe din compartimentul ei. "Călugăriţa de lângă mine m-a îmbrăţişat şi mi-a spus: "Stai jos, nu pleci". I-am spus că sunt evreică, dar mi-a zis că sunt de-a lor şi m-a forţat să stau jos", povesteşte Natalie.
BBC scrie că momentul care a urmat i-a schimbat viaţa lui Natalie pentru totdeauna. "Un ofiţer SS a venit în inspecţie şi, când m-a văzut alături de celelalte călugăriţe, mi-a zâmbit, mi-a făcut cu ochiul şi a plecat. Am fost probabil singura evreică salvată din tot trenul", spune Natalie.
În Anglia, a ajuns să lucreze în casaunui doctor. Era recunoscătoare pentru faptul că aceştia i-au salvat viaţa, dar simţea că doctorul şi familia lui o privesc de sus. "Bărbaţii nu se uitau la mine, nu vorbeau cu mine. Nu-mi dădeau voie să stau cu ei la masă şi, dacă voiau copiii ceva, trebuia să mă duc imediat să le îndeplinesc dorinţa. M-am simţit umilită", povesteşte femeia.
Nemulţumită de jobul ei, Natalie şi-a dat demisia şi ulterior a lucrat ca dădacă. După terminarea războiului, femeia a decis să rămână în Londra, unde locuieşte şi astăzi, la vârsta de 99 de ani.
Edith Argy (92 de ani) a venit în Anglia în 1938 şi s-a angajat tot ca servitoare. "Am ştiut ce urmează să muncesc, aşa că am făcut un curs la Viena. Uram să fac treabă prin casă, când am fost mică am fost răsfăţată şi n-am făcut nimic", spune femeia.
Totul s-a schimbat când a ajuns la Portsmouth, scrie BBC. Deşi familia pentru care lucra o trata bine, Edith ura noul ei stil de viaţă şi mâncarea din Anglia şi spune că îi era frig chiar şi noaptea, în pat. Era atât de nefericită încât a încercat să se sinucidă, ironia sorţii, prin gazare.
După terminarea războiului, femeia s-a întors în Germania şi a lucrat ca translator pentru armata americană, dar ulterior s-a căsătorit cu un egiptean, iar cei doi s-au stabilit în Londra.
Anthony Grenville, de la Asociaţia refugiaţilor evrei din Marea Britanie, spune că majoritatea femeilor ca Natalie sau Edith proveneau din familii bune, fiind "complet nepregătite psihologic" pentru o viaţă ca servitoare.
"Britanicii nu aduceau evrei ca să le salveze viaţa, ci pentru că reprezentau o forţă de muncă ieftină. Femeile deveneau servitoare, iar bărbaţii - majordomi sau grădinari", a declarat Grenville. El spune că unele evreice erau tratate bine, dar majoritatea întâmpinau probleme din cauza limbii, a obiceiurilor şi a standardului vieţii mult mai scăzut decât înainte.
sursa:gandul.info
