Ofensiva din Carelia - Finlanda, nevoită să semneze un armistiţiu separat cu URSS

Din considerente logistice și operaționale, Înaltul Comandament al Forțelor Armate ale URSS, STAVKA, a planificat în vara anului 1944 executarea a nu mai puțin de cinci operațiuni ofensive strategice majore într-o succesiune neobișnuită, începând din partea nordică și coborând treptat către zona de sud a frontului.

După declanșarea unei ofensive împotriva forțelor finlandeze în Istmul Carelia la începutul lunii iunie 1944, ofensivele se vor extinde spre sud la finalul lunii iunie pentru a elibera Belarus, zona centrală și sudică a Poloniei la mijlocul lunii iulie 1944 și România spre sfârșitul lui august 1944.

Prin declanșarea și executarea acestei serii de ofensive, Înaltul Comandament sovietic intenționa să încercuiască și să anihileze forțele Grupului de Armate Centru (Heeresgruppe Mitte), să nimicească Grupurile de Armate Ucraina de Nord (Heeresgruppe Nordukraine) și de Sud (Heeresgruppe Suedukraine) și să captureze Riga, Minsk, Lvov și București până la sfârșitul lunii august 1944.

Finlanda iese din război. Ofensiva din Carelia (10-20 iunie 1944)

Prima dintre aceste ofensive a fost declanșată pe 10 iunie de către trupele Frontului Leningrad, sprijinite de navele Flotei din Marea Baltică, după eșecul mai multor runde de negocieri politice cu guvernul finlandez legate de retragerea țării din război. Ulterior, acestor forțe s-au alăturat trupelor Frontului Carelia, care urmau să atace la nord de Lacul Ladoga începând cu 21 iunie.

Conform lucrărilor sovietice, sovieticii dispuneau de 450.000 de militari, 10.000 de tunuri și aruncătoare de bombe, 800 de blindate și 1.547 de avioane, cărora Finlanda le opunea 268.000 de militari, 1.930 de tunuri și aruncătoare de bombe, 110 blindate și 248 de avioane.

Operațiunile din Carelia, prima fază a campaniei de vară, aveau ca obiective scoaterea Finlandei din război, să distragă atenția structurilor de cercetare și informații adverse de la pregătirile intense în vederea declanșării celorlalte ofensive din zona centrală și de sud a frontului și, nu în ultimul rând, să afecteze moralul și credibilitatea Germaniei prin pierderea unei țări aliate.

Înaltul Comandament finlandez a fost luat prin surprindere, chiar dacă a primit numeroase avertizări cu privire la pregătirea unei ofensive încă din 1 iunie, când serviciul de informații militare a prezis declanșarea unei operațiuni majore în următoarele zece zile. Șeful Direcției Operații a forțelor terestre finlandeze nu a fost însă convins de această avertizare, iar concluziile sale au avut o influență majoră asupra deciziilor mareșalului Mannerheim, comandantul suprem al forțelor finlandeze.

Beneficiind de o superioritate copleșitoare la toate capitolele, în special tancuri și artilerie, Armatele 21 și 23 sovietice din componența Frontului Leningrad au atacat prin surprindere pe 10 iunie 1944, penetrând trei linii de fortificații finlandeze și capturând orașul Vîborg (Viipuri, în finlandeză) pe 20 iunie 1944, evacuat cu o zi înainte. Forțele finlandeze nu planificaseră apărarea Vîborgului, iar căderea acestui vechi oraș a afectat considerabil moralul finlandezilor. În zonele Maaselka și Aunus (Svir), finlandezii dispuneau de patru divizii și de două brigăzi, în timp ce trupele sovietice din componența Frontului Carelia cuprindeau 11 divizii și șase brigăzi. După lupte grele, finlandezii au evacuat orașul Petrozavodsk, pe 30 iunie, și Salmi, două zile mai târziu.

Harta liniilor defensive finlandeze din Istmul Carelian în vara anului 1944 (© Wikimedia Commons)

La solicitările insistente ale finlandezilor, germanii au trimis Divizia 122 Infanterie, Brigada 303 Tunuri AT autopropulsate, 9.000 de lansatoare AT portative fără recul cal. 44 mm Panzerfaust și 5.000 de aruncătoare de grenade AT cal. 88 mm Panzerschreck, avioane de vânătoare și de bombardament în picaj. Sprijinul german a ajuns însă destul de târziu pentru a influența deznodământul luptelor. Începând cu 11 iulie, frontul s-a stabilizat, iar de pe 15 iulie sovieticii au început să retragă o parte a unităților experimentate. Pierderile finlandeze s-au ridicat la 32.000 de morți, răniți și dispăruți.

După aceste succese sovietice, în septembrie 1944, Finlanda a fost nevoită să semneze un armistițiu separat cu URSS. Forțele germane dislocate în nordul Careliei și în zona orașului Murmansk au fost nevoite să se retragă, majoritatea pe jos, în Norvegia. În urma presiunilor făcute de sovietici, finlandezii au fost siliți să întoarcă armele împotriva foștilor aliați germani și să-i alunge dincolo de frontiera cu Norvegia.

În afara succeselor strategice, marele bonus al ofensivelor împotriva Finlandei a fost că a atras atenția germanilor departe de zona Grupului de Armate Centru.

În timpul ofensivei din Carelia (mai cunoscută și sub denumirea Operațiunea Vîborg-Petrozavodsk), din cei 450.000 de militari angajați în lupte, sovieticii au pierdut peste 96.000 de militari (23.000 de morți, 73.000 de răniți), 294 de tancuri, 489 de tunuri și aruncătoare de bombe și 311 avioane.

Acest text este un fragment din articolul „Liniștea dinaintea furtunii. Preludiu la Operațiunea Iași – Chișinău”, publicat în numărul 47 al revistei Historia Special (revista:special/47) este disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 28 iunie - 27 septembrie 2024, și în format digital pe paydemic.com.