O casă veche de 1.600 de ani, descoperită la câțiva pași de un debarcader antic, pe coasta Corsicăi
O locuință construită în urmă cu aproximativ 1.600 de ani, la câțiva pași de un debarcader antic, ar putea dezvălui existența unei mici așezări maritime în nordul insulei Corsica.
Descoperirea, făcută în timpul unor săpături preventive la Meria, aduce noi indicii despre viața cotidiană, comerțul mediteraneean și transformările istorice care au marcat insula în Antichitatea târzie, informează La Brujula Verde.
O descoperire ascunsă sub viitoarea construcție
Înainte ca o nouă locuință să fie ridicată pe litoralul localității Meria, autoritățile regionale au impus efectuarea unor cercetări arheologice. Decizia s-a dovedit inspirată: în mai și iunie 2026, specialiștii Institutului Național Francez pentru Arheologie Preventivă (Inrap) au identificat ruinele unei case datând din perioada romană târzie.
Clădirea se afla la mai puțin de 100 de metri de mare și la aproximativ 30 de metri de un debarcader antic, descoperit în urma unor săpături desfășurate în 2025. Cele două vestigii, amplasate de o parte și de alta a unui mic promontoriu stâncos, ar putea face parte din același ansamblu de locuire și activitate maritimă.
Cercetarea recentă, desfășurată pe o suprafață de 150 de metri pătrați, reprezintă doar a doua săpătură arheologică preventivă realizată în peninsula Cap Corse, o fâșie de uscat lungă de aproximativ 40 de kilometri, situată în extremitatea nordică a insulei.
O locuință adaptată reliefului stâncos
Casa avea o suprafață de cel puțin 50 de metri pătrați și era împărțită în două încăperi. Construcția se remarcă prin integrarea atentă a materialelor locale: fundațiile au fost săpate direct în șistul întunecat al terenului, iar pereții au fost ridicați din blocuri de piatră fasonate și îmbinate pentru a asigura stabilitatea.
În unele zone, stânca naturală forma chiar fața interioară a pereților. Compartimentările erau realizate cu plăci mari de șist așezate vertical și fixate cu pietre și stâlpi de lemn. Gropile identificate în podea ar putea indica existența unor stâlpi care susțineau acoperișul, din care s-au păstrat numeroase fragmente de țigle romane.
Obiectele recuperate oferă indicii clare despre funcția clădirii. Printre descoperiri se numără fragmente de vase de gătit, recipiente din sticlă, unelte din fier și piatra superioară a unei râșnițe manuale, cunoscută în lumea romană sub numele de catillus. Aceste artefacte indică faptul că aici se desfășurau activități domestice obișnuite, nu doar operațiuni de depozitare.
Urme ale comerțului mediteraneean
Descoperirile de la Meria capătă o importanță suplimentară prin asocierea cu materialele identificate în 2025. Prima campanie arheologică a scos la iveală peste o mie de fragmente ceramice din Antichitatea târzie, inclusiv un fragment de vas nord-african decorat cu figura titanului Oceanus.
Analiza celor două loturi de descoperiri a evidențiat tipuri de ceramică rar documentate până acum în Corsica și un număr considerabil de obiecte importate. Aceste indicii arată că localitatea era conectată la rutele comerciale ale Mediteranei. Obiectele din metal, sticlă și piatră oferă, la rândul lor, informații despre meșteșuguri, viața personală și activitățile maritime.
Cercetătorii analizează și sedimentele conservate în apropierea debarcaderului. Resturile de moluște și polenul păstrat în aceste depozite pot ajuta la reconstituirea peisajului de coastă și a schimbărilor suferite de cursul de apă în perioada în care instalația portuară era utilizată.
A existat un mic sat pe litoralul Corsicăi?
Aceasta este întrebarea centrală a cercetării. Arheologii nu știu încă dacă locuința avea propriul punct de acostare sau dacă făcea parte dintr-o așezare mai amplă. Directorul săpăturilor, Brice Chevaux, consideră că exploatarea unui debarcader presupunea suficientă activitate pentru a necesita mai mulți oameni, ceea ce face plauzibilă existența altor case pe versant.
Ipoteza este aceea a unui mic sat apărut în epoca romană și dezvoltat în Antichitatea târzie. Totuși, amploarea așezării și momentul abandonării sale nu au fost stabilite.
Debarcaderul a fost datat în secolele IV–V d.Hr. Analiza completă a artefactelor ar trebui să contribuie la clarificarea cronologiei. Perioada a coincis cu schimbări politice majore: după dominația romană, Corsica a trecut sub controlul vandalilor în secolul al V-lea, iar în secolul următor a intrat în sfera de influență bizantină.
Meria era cunoscută cu mult înaintea acestei descoperiri. Geograful grec Ptolemeu menționa Cap Corse drept „Promontoriul Sacru” și amintea populația vanacinilor, precum și un oraș numit Clunium, identificat ipotetic de cercetători cu actuala localitate.
Foto sus: Cercetare arheologică la Meria (© Jean-Baptiste Jamin, Inrap)
Mai multe pentru tine...
