Aproape 2.000 de ani sub pământ: arheologii au găsit locul în care a lovit „fulgerul lui Summanus” în Vila lui Hadrian
O inscripție romană dedicată zeului fulgerelor nocturne a fost descoperită intactă la Vila lui Hadrian, lângă Tivoli. Placa de marmură se află încă în structura în care a fost montată în Antichitate, oferind o perspectivă rară asupra unui ritual religios roman legat de locurile lovite de fulger.
Într-un colț al vastei Vile a lui Hadrian, o placă de marmură de aproximativ 40 pe 35 de centimetri a păstrat timp de aproape 1.900 de ani o mărturie neobișnuită a religiei romane. Pe suprafața ei sunt gravate două rânduri de litere: „FVLGVR SVBMANIVM” – „fulgerul lui Summanus”. Descoperirea a fost făcută de arheologi ai Universității Urbino Carlo Bo, în colaborare cu Institutul Villa Adriana e Villa d’Este și cu autoritățile italiene pentru patrimoniu, relatează La Brujula Verde.
Placa nu a fost găsită izolată. Ea este încă încastrată în fațada unei mici construcții pătrate din blocuri de tuf vulcanic și mortar. Cercetătorii cred că monumentul ar putea marca exact locul în care un fulger a lovit pământul în Antichitate și că ar putea fi o incintă sacră destinată protejării unui teren considerat atins de divinitate.
Pentru romani, un fulger nu era doar un fenomen natural. Era un semn al voinței divine. În funcție de momentul în care apărea, fulgerul putea aparține unor divinități diferite: Jupiter era asociat fulgerelor din timpul zilei, în timp ce Summanus era zeul celor produse noaptea. Deși aproape uitat în prezent, Summanus avea propriul său cult la Roma, inclusiv un templu în apropierea Circului Maximus.
Locul lovit de fulger devenea, în concepția romană, religiosus: un spațiu separat de lumea obișnuită și consacrat zeului. Pentru ca această situație să fie gestionată corespunzător, romanii practicau ritualul numit fulgur conditum (fulgerul îngropat). Resturile arse sau afectate de fulger erau adunate, depuse într-o groapă împreună cu ofrande și formule rituale, iar locul era apoi închis și marcat printr-o construcție sacră.
Sursele antice oferă detalii despre aceast obicei. În Pharsalia, poetul Lucan descrie un haruspiciu etrusc care adună resturile lovite de fulger, le îngroapă și rostește formule rituale înainte de a sacrifica un animal.
La rândul său, gramaticianul Festus numea terenul lovit de fulger fulguritum, considerându-l un spațiu revendicat de divinitate. Ritualul își avea originile în tradiția etruscă, ai cărei specialiști erau considerați autorități în interpretarea fulgerelor.
Ceea ce face descoperirea de la Vila lui Hadrian deosebit de importantă este contextul său. În multe situri, vestigiile ale acestor ritualuri au supraviețuit fragmentar: o groapă, o incintă sau o inscripție reutilizată ulterior. În acest caz, însă, placa se află încă în monumentul pentru care a fost creată. Arheologii pot analiza astfel împreună inscripția, construcția și locul în care aceasta a fost ridicată.
Vila lui Hadrian, construită între anii 118 și 138 d.Hr. la aproximativ 28 de kilometri de Roma, este unul dintre cele mai importante complexe arheologice romane. Întinsă inițial pe aproximativ 120 de hectare și inclusă în patrimoniul mondial UNESCO din 1999, Vila lui Hadrian reunește palate, băi, grădini, teatre și spații ceremoniale.
Mai multe pentru tine...
