Muzeul Theodor Pallady, închis temporar

Muzeul Theodor Pallady este închis temporar pentru lucrări de reorganizare și amenajare, începând cu data de 4 februarie, anunță Muzeul Național de Artă al României (MNAR), într-o postare pe Facebook.

Muzeul Theodor Pallady adăpoștește colecția soților Serafina şi Gheorghe Răut și conține un nucleu substanțial de pânze semnate de Theodor Pallady şi peste 800 de desene şi gravuri din perioada sa pariziană, precum și picturi de școală franceză, olandeză, engleză și spaniolă din secolele XVI-XIX, sculptură mică antică și renascentistă, textile, piese de mobilier, ceramică orientală şi alte obiecte de artă decorative.

Superba Casă Melik

Clădirea în care funcționează muzeul, cunoscută sub numele de Casa Melik, a fost construită în a doua jumătate a secolului XVIII și este una dintre cele mai vechi şi frumoase case negustorești din Bucureşti.

Datorită amplasării sale într-o zonă seismică activă, astfel de construcţii sunt extrem de rare în Capitală. În plus, de multe ori, refacerea unei locuinţe private însemna demolarea celei vechi şi ridicarea uneia după moda vremii respective. 

Casa Melik, aflată în mijlocul cartierului armenesc, datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, fiind construită pe la 1750-1760. Ridicată după planul unui conac de ţară, casa a aparţinut iniţial unui boier cu rang de spătar.

La momentul în care a fost construită, ea se afla la bariera de răsărit a Bucureştiului (la marginea oraşului). În 1815, casa este cumpărată de către Chevorc Nazaretoglu şi lăsată moştenire lui Agop Nazaretoglu. Acesta o lasă moştenire fiicei sale, Ana Nazaretoglu, care se mărită cu Iacob Melik în 1847.

Melik participă la Revoluţia de la 1848 şi chiar îi ascunde în podul casei pe Ion Heliade Rădulescu, C.A. Rosetti şi Ion C. Brătianu, ce fugeau de oamenii agiei. Clădirea a fost reabilitată şi restaurată de mai multe ori, la intervale regulate, fapt ce i-a prelungit viaţa.

De asemenea, norocul ei a fost să nu fie chiar într-o zonă vizată de demolările regimului comunist sau în apropierea liniilor de tramvai. O amplă renovare completă a fost între anii 1970 şi 1994, sub supravegherea Direcţiei de Monumente Istorice din Ministerul Culturii, iar clădirea adăposteşte astăzi colecţia de artă Serafina şi Gheorghe Răuţ, director în perioada interbelică a filialei Băncii Marmorosch Blank din Paris.