Misterul mumiilor din mlaștină: 60 de trupuri vechi de 2.000 de ani rescriu istoria triburilor germanice
În liniștea mlaștinilor din nordul Germaniei, istoria a fost conservată nu în piatră sau pergament, ci în turbă. Aproximativ 60 de corpuri vechi de aproape două milenii, descoperite în aceste medii umede, oferă astăzi indicii tulburătoare despre viața – și mai ales despre moartea – triburilor germanice din Epoca Fierului, potrivit turismistoric.ro
Mediul bogat în turbă, sărac în oxigen și extrem de acid, a oprit descompunerea. Pielea, părul, uneori chiar și îmbrăcămintea au supraviețuit. Așa au apărut ceea ce specialiștii numesc „mumiile din mlaștină” – corpuri care par suspendate între viață și moarte, între arheologie și medicină legală.
Moartea în mlaștină: crimă, pedeapsă sau ritual?
Fiecare descoperire ridică aceeași întrebare: de ce au ajuns acești oameni în mlaștină?
Arheologii iau în calcul mai multe scenarii – execuții, pedepse publice, sacrificii religioase, accidente sau încercări de a ascunde o crimă. Poziția corpului, urmele de violență și obiectele asociate devin probe într-o anchetă veche de 2.000 de ani.
Un caz emblematic este cel al Omului din Rendswühren, descoperit în 1871, în timpul exploatării turbei. Bărbatul, estimat la 40–50 de ani, avea o rană triunghiulară deasupra ochiului drept și fracturi severe ale craniului. Abia în 2005, o tomografie computerizată a arătat că o parte din craniu lipsea – probabil îndepărtată chiar în timpul examinării din secolul al XIX-lea.
Datarea pe baza hainelor și a analizelor ulterioare a plasat moartea sa în secolele II–III d.Hr. Cauza exactă rămâne, însă, incertă.
„Fata din Windeby” care a devenit „Windeboy”
Poate cel mai cunoscut corp din mlaștină din Germania a fost descoperit la 19 mai 1952, în Domslandmoor. Corpul, remarcabil conservat, a fost inițial identificat drept o adolescentă din Epoca Fierului și a intrat în istorie sub numele de „Fata din Windeby”.
Datarea cu radiocarbon a indicat o moarte petrecută între 41 î.Hr. și 118 d.Hr. Poziția corpului, o bucată de pânză care îi acoperea ochii și partea stângă a capului rasă au alimentat ipoteza unei pedepse pentru adulter. Descoperirea ulterioară a unui alt corp masculin, aparent strangulat, a întărit teoria.
Dar știința modernă a schimbat povestea. În 2006, noi analize antropologice au arătat că „fata” ar fi fost, de fapt, un băiat de aproximativ 16 ani, cu o constituție fragilă, probabil marcată de malnutriție. Antropologul Heather Gill-Robinson a propus numele „Windeboy”, rescriind astfel o interpretare acceptată timp de decenii.
Este un exemplu grăitor despre cum tehnologiile moderne – de la imagistică medicală la analize izotopice – pot corecta concluzii considerate cândva definitive.
Comori fragile într-un peisaj amenințat
Astăzi, multe dintre aceste corpuri sunt expuse în muzee din nordul Germaniei, Danemarca și Țările de Jos. În contextul modernizării Castelului Gottorf din Schleswig, o parte dintre ele au fost transferate în Danemarca.
La Muzeul Silkeborg, expoziția deschisă din octombrie 2025 reunește cea mai amplă colecție de corpuri din mlaștină bine conservate din lume. Directorul instituției, Ole Nielsen, le-a descris drept „comori unice”, subliniind cooperarea dintre muzee și țări pentru protejarea acestui patrimoniu excepțional.
Ironia istoriei este însă amară. Potrivit datelor oficiale, peste 90% dintre mlaștinile Germaniei au fost drenate. Pe lângă pierderea ecosistemelor, uscarea turbei contribuie la eliberarea dioxidului de carbon, amplificând schimbările climatice.
Mlaștinile care au conservat timp de două milenii urmele unei lumi dispărute sunt astăzi ele însele amenințate.
