Căpușele, Lyme și misterul bolii Lyme: ce spun documentele declasificate
În arhivele Războiului Rece continuă să apară documente care ridică întrebări incomode despre experimentele biologice ale marilor puteri. Unele dintre acestea sugerează că programele militare americane care studiau insectele ca vectori ai bolilor ar putea avea o legătură indirectă cu apariția și răspândirea bolii Lyme în Statele Unite – una dintre cele mai frecvente infecții transmise de căpușe în prezent, potrivit turismistoric.ro
Ipoteza a fost readusă în atenția publicului de biochimistul Robert Malone, cunoscut pentru contribuțiile sale timpurii la dezvoltarea tehnologiei vaccinurilor mRNA. Analiza sa, bazată pe documente declasificate și arhive științifice din perioada Războiului Rece, sugerează că experimentele secrete cu insecte purtătoare de agenți patogeni ar fi putut contribui, direct sau indirect, la extinderea bolilor transmise de căpușe în America de Nord.
Experimentele militare cu insecte
În anii ’60, cercetările militare americane privind armele biologice nu se limitau doar la bacterii sau virusuri cultivate în laborator. Insectele – capabile să transporte agenți patogeni și să se răspândească natural – erau considerate un potențial vector strategic.
Potrivit documentelor analizate de Malone, în unele experimente desfășurate în statul Virginia au fost eliberate peste 282.000 de căpușe pentru a studia modul în care acestea se deplasează și colonizează mediul natural. Pentru a fi urmărite, insectele au fost marcate cu Carbon-14 radioactiv, iar cercetătorii le monitorizau ulterior cu contoare Geiger.
Aceste teste ar fi fost parte a programului militar secret Project 112, autorizat în 1962 de secretarul Apărării Robert McNamara. Programul includea 134 de experimente menite să analizeze comportamentul agenților biologici și chimici în condiții reale. Unele instalații implicate în proiect puteau produce milioane de insecte pe săptămână, semn al amplorii cercetărilor.
Plum Island și originea bolii Lyme
Un alt punct sensibil al dezbaterii îl reprezintă laboratorul federal de pe Plum Island Animal Disease Center, situat pe o insulă din largul statului New York. Institutul, înființat în anii 1950, avea misiunea de a studia bolile infecțioase la animale.
Coincidența geografică a atras atenția cercetătorilor: insula se află relativ aproape de localitatea din Connecticut unde, în anii 1970, a fost identificată pentru prima dată boala Lyme. Agentul patogen responsabil, bacteria Borrelia burgdorferi, a fost descoperit de microbiologul Willy Burgdorfer.
În spațiul public au apărut periodic suspiciuni că experimentele desfășurate în zonă ar fi putut influența răspândirea bacteriei. Totuși, autoritățile americane au respins constant această ipoteză. Departamentul pentru Securitate Internă al SUA, care administrează în prezent laboratorul, a declarat în repetate rânduri că boala Lyme nu a fost studiată acolo.
„Agentul elvețian” și controversele științifice
Un element mai puțin cunoscut al poveștii îl reprezintă o bacterie denumită informal „Swiss Agent”, identificată ulterior drept Rickettsia helvetica. Aceasta este înrudită cu bacteria care provoacă Rocky Mountain spotted fever și poate produce simptome similare gripei: febră, oboseală, dureri de cap și musculare.
Potrivit analizei lui Malone, note nepublicate ale lui Burgdorfer sugerează că acest agent patogen ar fi fost detectat în căpușe în timpul cercetărilor asupra bolii Lyme. Prezența simultană a mai multor agenți infecțioși în același vector ar fi putut complica diagnosticul și tratamentul bolii.
În interpretarea biochimistului, cercetătorului elvețiano-american i s-ar fi cerut să nu includă mențiuni despre această bacterie într-un studiu publicat în 1982. Dacă ipoteza este corectă, aceasta ar indica o posibilă omisiune deliberată a unor informații relevante pentru sănătatea publică.
Interes politic reînnoit
Subiectul a revenit recent și în dezbaterea politică americană. În 2025, congresmanul Chris Smith a propus analizarea programelor guvernamentale desfășurate între 1945 și 1972 care au implicat bacterii din ordinele Spirochaetales și Rickettsiales, asociate bolilor transmise de căpușe.
De asemenea, secretarul american al sănătății Robert F. Kennedy Jr. a sugerat public că boala Lyme ar putea avea legătură cu un program militar eșuat din anii 1970.
Operațiuni biologice și Războiul Rece
Experimentele cu insecte nu erau destinate doar cercetării defensive. Unele programe explorau și utilizarea lor în operațiuni externe.
Un exemplu este Operation Mongoose, inițiat în 1962 împotriva Cubei comuniste. Potrivit unor surse citate în analiză, aeronave asociate companiei Air America ar fi aruncat cutii cu căpușe infectate deasupra plantațiilor cubaneze de trestie de zahăr, cu scopul de a sabota economia adversarului.
Deși existența programelor americane de cercetare a armelor biologice din perioada Războiului Rece este confirmată de documente declasificate, nu există dovezi definitive că acestea au generat epidemia modernă de Lyme.
O ipoteză încă disputată
Astăzi, boala Lyme este una dintre cele mai răspândite infecții transmise de insecte în Statele Unite. Potrivit Centers for Disease Control and Prevention, între 30.000 și 40.000 de cazuri sunt raportate anual, însă estimările reale ar putea ajunge la aproximativ 476.000 de infecții pe an.
Malone estimează că există aproximativ 45% probabilitate ca experimentele militare cu căpușe și posibila omitere a unor agenți patogeni din cercetările timpurii să fi contribuit la răspândirea bolii. Ipoteza rămâne însă contestată în comunitatea științifică.
La peste jumătate de secol de la experimentele Războiului Rece, misterul persistă: au fost aceste programe doar studii defensive sau au lăsat în urmă consecințe neașteptate asupra sănătății publice?
