Memoria ca formă de solidaritate și de rezistență
Poate exista o cultură comună a memoriei istorice europene? Este posibil să construim o narațiune istorică europeană în secolul al XXI-lea?
Sunt întrebări tulburătoare, ținând cont de faptul că istoria secolului trecut este în continuare subiect de controverse, dar și teren de manipulare și de dezinformare, ceea ce poate duce la tensiuni și la noi conflicte pe continentul european, ceea ce, din nefericire, realitatea a dovedit-o.
Secolul XX a fost marcat de două războaie mondiale, de regimuri totalitare genocidale, de războaie civile și de un război rece. Dar memoria națiunilor care au trecut prin tragediile secolului trecut este diferită, la fel și percepțiile asupra trecutului. Soluția pentru a cunoaște mai bine aceste experiențe și pentru ca noi să ne cunoaștem mai bine nu pot fi decât dialogul și dezbaterea. Înțelegând mai bine cum societățile noastre au suferit și au încercat să reziste în fața dictaturii, putem deveni mai rezilienți astăzi, când manipularea istoriei e folosită, din nou, ca armă pentru a controla mintea oamenilor.
Repetarea marilor tragedii ale trecutului poate fi evitată doar prin cunoaștere. Istoricii, specialiștii, cercetătorii, oamenii de cultură au nevoie de platforme și de cadre de dezbatere în care să poată discuta cele mai sensibile probleme ale istoriei noastre comune.
Rețeaua Europeană Memorie și Solidaritate, European Network Remembrance and Solidarity, este o organizație internațională care își propune un asemenea scop: să-i aducă împreună pe toți cei interesați în construirea unei narațiuni istorice europene comune pentru a evita, astfel, marile tragedii ale trecutului.
Simpozionul Memoriei Europene, Barcelona 2023
Rețeaua Europeană Memorie și Solidaritate organizează în fiecare an Simpozionul Memoriei Europene, ediția din 2023 fiind găzduită de Universitatea din Barcelona. Timp de trei zile, sute de reprezentanți ai instituțiilor implicate în studiul istoriei și în politicile memoriei au discutat despre importanța solidarității și rezistenței în contextul conflictelor trecute și prezente, cu convingerea că dialogul este singura modalitate pentru a găsi o cale comună între atâtea percepții și sensibilități diferite.
Universitatea și orașul Barcelona s-au dovedit locurile ideale pentru o asemenea întreprindere. Experiența istorică, martoră atât a geniului local care a transformat capitala catalană într-un reper cultural de nivel mondial, dar și a celor mai întunecare momente ale istoriei secolului trecut, a marcat spiritul locului până în zilele noastre. Istoricii și oamenii de cultură dezbat felul în care trebuie să se raporteze la trecut, iar orașul caută în consiliul local metodele cele mai bune de păstrare a vestigiilor istorice legate de războiul civil sau de dictatura franchistă.
Închisoarea „La Model”, simbol al represiunii politice, ridică numeroase dezbateri. Construită pe baza ideilor filozofului englez Jeremy Bentham, închisoarea a început să funcționeze în 1904 și a fost desființată în 2017. Gândită inițial ca un penitenciar modern, pe baza conceptului panopticum, un turn central de unde toți deținuții pot fi supravegheați de o singură persoană, închisoarea a devenit o oglindă a istoriei tragice a Spaniei secolului trecut, un simbol al represiunii.
În celulele închisorii au fost deținuți infractori de toate felurile, dar și condamnați politic. În timpul războiului civil, suporterii lui Francisco Franco au fost închiși în număr mare în penitenciarul „La Model”.
Închisoarea a fost proiectată pentru 800 de deținuți, dar în timpul războiului civil populația penitenciarului a ajuns la 13.000 de oameni, tocmai pentru că aici au fost încarcerați mulți dintre suporterii lui Francisco Franco. Când Franco a câștigat războiul și trupele sale au intrat în Barcelona, închisoarea a fost golită. Unii dintre foștii deținuți au ocupat poziții importante în regimul franchist. Dar noul regim a umplut din nou închisoarea, de data asta cu cei care au luptat împotriva lui Franco. În timpul dictaturii, „La Model” a devenit notorie pentru represiunea asupra oponenților regimului, unii fiind executați.
Cazul „La Model”. Memoria, chiar dureroasă fiind, trebuie păstrată
Consiliul local a închis în cele din urmă penitenciarul, în 2017, după decenii de discuții, dar a rămas problema valorificării acestui patrimoniu istoric din mijlocul orașului.
Locuitorii din cartier și-ar dori proiecte de dezvoltare urbană, școli, grădinițe, spații verzi pe locul fostei închisori. Unii au susținut că trecutul ar trebui uitat. Dar închisoarea a fost deschisă publicului și, spre surpriza multora, s-au format cozi, oamenii dovedindu-și interesul pentru memoria propriului oraș, indiferent dacă este vorba despre momente fericite sau despre epoci întunecate ale istoriei.
În prezent, cea mai mare parte a închisorii este în curs de restaurare și se poate vizita. Pe lângă memorial, se proiectează, în următorii ani, transformarea spațiului într-un mare parc urban, cu școli, teren de sport, locuințe pentru tineri și spații expoziționale.
Cam așa arată viitorul pentru un vestigiu al istoriei, un subiect de dezbatere pentru comunitatea orașului care a ajuns la concluzia că memoria, chiar dureroasă fiind, trebuie păstrată. Iar discuția despre memorie și importanța ei nu putea fi mai bine ilustrată în practică decât printr-o vizită la închisoarea „La Model”, ceea ce organizatorii simpozionului Memoriei Europene au avut inspirația să o facă.
Adăpostul antiaerian „Refugi 307”
Cum la fel de inspirată a fost vizitarea altui monument al trecutului, adăpostul antiaerian „Refugi 307”.
Săpat sub străzile Barcelonei pentru a proteja populația în timpul bombardamentelor, în principal din partea aviației fasciste a lui Mussolini, la care a fost supus orașul pe durata Războiului Civil Spaniol, „Refugi 307” putea adăposti 2.000 de persoane, fiind unul dintre cele mai mari din metropolă.
Surprinzător, nu a fost construit după proiecte inginerești, ci de localnici, care au creat un adăpost format din peste 200 de metri de tuneluri, cu lumină electrică, apă curentă și o mică infirmerie. Este o nouă dovadă a importanței istoriei pentru un oraș care se află în topul destinațiilor la nivel mondial, dar care nu se raportează numai la marile sale monumente de patrimoniu universal, ci încearcă să-și păstreze memoria nealterată.
La fel cum, în Aula Magna a Universității din Barcelona, participanții la Simpozionul Memoriei Europene au vorbit despre mecanismele prin care societățile supuse represiunii în regimurile dictatoriale au găsit forme de rezistență și de solidaritate. Rezistența și solidaritatea au avut numeroase niveluri de exprimare, precum și diferite grade de succes. Dar cunoașterea lor a devenit esențială pentru apărarea valorilor democratice în fața provocărilor secolului al XXI-lea.
Rețeaua Europeană Memorie și Solidaritate
După mai mulți ani de discuții și negocieri, declarația de înființare a Rețelei Europene Memorie și Solidaritate a fost semnată în aprilie 2005 de miniștrii culturii din Germania, Ungaria, Slovacia și Polonia, stabilindu-se ca secretariatul organizației să funcționeze la Varșovia. În 2014, are loc lărgirea organizației prin aderarea României. Pe lângă cele cinci state, în prezent participă la activitățile organizației, cu statut de observator, Austria, Cehia, Albania, Georgia, Lituania, Estonia.
Rețeaua este condusă de un comitet director din care face parte câte un reprezentant din cele cinci state membre. România este reprezentată de către profesorul și istoricul Florin Abraham, director al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului. Președinția Comitetului se asigură prin rotație, în prezent postul fiind ocupat de profesorul polonez Jan Rydel, specialist în istoria Europei Centrale și de Est și în relațiile polono-germane din secolele al XIX-lea şi XX.
„Scopul activității Rețelei este dat de analiza, documentarea, și propagarea istoriei secolului XX, un secol de războaie, dictaturi totalitare și suferințe ale populației civile, victimă a războaielor, persecuțiilor, cuceririlor, expulzărilor forțate și represiunii motivate pe considerente naționaliste, rasiste și ideologice”. (Declarația de înființare a Rețelei Europene Memorie și Solidaritate)
Textul a fost publicat în numărul 257 al revistei „Historia”, disponibil în format digital pe platforma paydemic.
Foto: Simpozionul Memoriei Europene, Barcelona 2023 (© European Network Remembrance and Solidarity)
