Katyn – oroarea de la graniţa Rusiei cu Ucraina (1940), în Historia de mai
În jur de 250.000 de soldaţi polonezi au devenit prizonieri de război după invadarea și ocuparea Poloniei de către Germania nazistă și Uniunea Sovietică în septembrie 1939, dintre care aproximativ 22.000 au fost asasinaţi sistematic, cu maximă discreție, în primăvara anului 1940. Masacrul din pădurea Katyn are și o latură mai puțin cunoscută: cea a investigărilor și dezvăluirilor, deloc simple, la care a participat și un medic legist român, care s-a dovedit a fi incoruptibil. Mai multe despre destinul neobișnuit al lui Alexandru Birkle aflați din numărul de mai al revistei „Historia”, pe care în găsiți de azi la chioșcuri și – în varianta digitală – pe platforma paydemic.
În vara lui 1941, Smolensk-ul a fost ocupat de trupele germane. Primele informaţii despre Katyn au ajuns atunci la urechea naziștilor din relatările localnicilor ruși, dar au fost tratate cu indiferenţă. În primăvara lui 1942, prizonieri polonezi, aduși acolo la muncă forţată de către nemţi, au aflat de masacru și au început să caute pe cont propriu, în pădure, după victime.
În aprilie 1942 au găsit un prim cadavru în uniformă poloneză și au alertat autorităţile germane. Din nou, aceeași indiferenţă inumană din partea naziștilor. În fond, atât pentru sovietici cât și pentru naziști, polonezii nu au reprezentat altceva decât un balast, o „masă umană de manevră“ pecetluită de pactul Molotov-Ribbentrop.
A urmat, în decembrie 1942, Stalingradul, iar în februarie 1943, după ce germanii au demarat o investigaţie eficientă, pornind de la relatările polonezilor, ei au descoperit și expus primele gropi comune în locurile indicate de aceștia. Agenţia de știri germană „Transocean News Service“, care transmitea în engleză, a anunţat pentru prima dată la 11 aprilie 1943 știrea masacrului. Două zile mai târziu, Radio Berlin răspândea știrea în Germania nazistă. Dezvăluirea crimelor abominabile comise de sovietici în pădurea Katyn a constituit începutul unei ample campanii de presă.
Autorităţile poloneze au cerut imediat declanșarea unei ample anchete independente a Crucii Roșii Internaţionale. Numai că, la momentul respectiv, Polonia dublu ocupată nu putea iniţia pe cont propriu un astfel de demers, astfel că la solicitarea, de data asta interesată a Germaniei naziste, s-a instituit în primăvara lui 1943 o comisie internaţională de experţi în domeniul medicinei legale din 12 state aflate la acea vreme sub influenţă germană.
Experiții au ajuns la Katyn la sfârșitul lui aprilie 1943. La 3 iunie, peste 4.100 de cadavre fuseseră deja exhumate (peste 90%), dintre care circa 3.000 au fost identificate de către legistul polonez. Fără îndoială, identificarea victimelor a fost cea mai înfiorătoare parte a acestei anchete, în condiţiile în care interacţiunea reprezentanţilor Crucii Roșii Poloneze cu naziștii a fost una extrem de tensionată. Activitatea comisiei s-a întrerupt la 7 iunie 1943, odată cu revenirea trupelor sovietice la porţile Smolenskului. Pădurea din jurul Katynului a redevenit teatru de război…
Octavian Buda dezleagă ițele unei istorii complicate, cu epilog tragic, în Dosarul de mai.
Tot în 1943, Armata Insurecţională Ucraineană (UPA) era pregătită să înceapă lupta armată pe scară extinsă. Implicarea naţionaliștilor ucraineni în război în perioada 1941-1945 este una complexă și nu ușor de deslușit.
Sursele precare și existenţa numeroaselor facţiuni și grupări, unele acţionând deseori în contradictoriu, sunt câteva dintre cauzele acestei situaţii care complică cercetarea pe această temă, subliniază Manuel Stănescu în articolul despre UPA și despre controversatul subiect al înrolării ucrainenilor în formaţiunile Waffen SS.
Protestul studenților din Iași – mărturii în premieră
La 17 februarie 1987, frigul şi întunericul i-au scos pe studenți din cămine. Deși scandările lor reprezentau revendicări de ordin social şi nu erau îndreptate, în mod direct, împotriva regimului (nu s-a strigat „Jos comunismul“ sau „Jos Ceauşescu“), protestul a sute de studenţi a arătat că tinerii prindeau curaj să-și exprime în mod public nemulţumirile, că nu toată lumea prefera să tacă.
După 35 de ani, pentru prima dată, mărturiile unor participanţi la marşul de protest și documente ale PCR sunt coroborate cu informaţii inedite din arhivele Securităţii, de către Oana Ionel Demetriade.
În plus, documente din arhiva postului de radio „Europa Liberă“, care a făcut cunoscută ieşirea în stradă a studenţilor ieşeni, sunt publicate în premieră în această ediție a revistei „Historia”.
De la lupta pe front, la lupta pe teren: „La Divine”
Mai sunt doar câteva pe zile până la începutul ediției de anul acesta (pe 16 mai) a turneului de la Roland-Garros. Una dintre cele patru arene se numește „Suzanne Lenglen“, după numele celei supranumite „La Divine”.
Născută în 1989, a participat în 1919 la Wimbledon, a jucat finala cu Dorothy Lamber Chambers (care nu avea în palmares decât șapte victorii la Wimbledon...), a câștigat și a devenit astfel prima franţuzoaică deţinătoare a trofeului turneului englez. Lenglen adunat 241 de titluri pe parcursul carierei, a câștigat 181 de meciuri succesiv și a fost înfrântă o singură dată în perioada 1919-1926.
În oceanul de victorii al tenismenei franceze se strecura adesea și câte o picătură de coniac… Mihaela Simina ne prezintă povestea din spatele unei vieți spectaculoase.
Istoria de pe ziduri
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul? Iată întrebarea la care încearcă să răspundă oamenii obișnuiţi, curatorii de artă și artiștii deopotrivă. În unele ţări, această formă de artă care își revendică rădăcinile din Preistorie, conform descoperirilor arheologice, este considerată de către instituţiile statului drept vandalism, fiind tratată ca o infracţiune. Există însă voci puternice care îi iau apărarea, considerând-o pe nedrept blamată și neapreciată la adevărata valoare.
Într-un articol colorat, numai bun de citit la o cafea sau pe o bancă, în parc, Nicoleta Zaharia ne invită la o incursiune în lumea graffiti-ului, de pe la noi și din alte părți. Sunteți pregătiți pentru Banksy, Pixnit, Jean-Michel Basquiat, dar și pentru AEUL, Pisica Pătrată și Cage? Dacă da, atunci „Historia” vă așteaptă la chioșcuri și online.
Lectură incitantă!
