Facerea și refacerea Europei: 1919-2019
Amfiteatrele istorice ale Universităţii Sorbona din Paris au găzduit ediţia din acest an a prestigiosului eveniment „European Remembrance Symposium”. În ultima sută de ani, ordinea internaţională a fost distrusă, făcută și refăcută de mai multe ori, iar în câteva momente cruciale Parisul a fost capitala europeană unde au fost luate decizii cu impact până în ziua de astăzi.
În 1919-1920, Conferinţa de la Paris a construit o nouă ordine internaţională și o Europă Nouă, după Primul Război Mondial. Noi state au apărut pe ruinele fostelor imperii, noi frontiere, dar și noi tensiuni, contestări și noi tendinţe hegemoniste. Pacea s-a dovedit fragilă și, după un alt război devastator, cu pierderi nemaiîntâlnite în istorie, Europa a fost din nou reașezată, de data asta, pe principiile acordurilor de la Yalta și Potsdam, consfinţindu-se, prin a doua Conferinţă de la Paris, divizarea Europei, noile sfere de influenţă, separate prin Cortina de Fier.
Căderea comunismului și reconstrucţia unităţii europene, cu noile state care și-au recăpătat independenţa, au marcat deceniile care au urmat, Parisul find în continuare o scenă politică unde s-au configurat hotărâri definitorii pentru continentul european. Sunt motivele pentru care organizatorii au decis ca ediţia 2019 a simpozionului „European Remembrance” să se desfășoare la Paris. Zeci de membri ai mediului academic, autori, experţi în istorie, politică, economie, artă, cultură au participat, încercând să răspundă unei întrebări fundamentale.
Cum putem noi, ca europeni, să avem o viziune integratoare despre momentele care au schimbat istoria continentului – 1919, 1945, 1989? Cum ne referim la aceste evenimente, cum le rememorăm, cum le spunem mai departe? Timp de trei zile, participanţii au discutat teme ca „Refacerile Europei”, „Traumă și recuperare”, „Secolul schimbării, unde ne aflăm acum”.
Ieșite dintr-un secol traumatizant, naţiunile europene s-au anagajat în procesul integrării, dar, în același timp, diferitele experienţe istorice trăite și moștenirea acestora creează o multitudine de percepţii pe paliere diferite. De aceea, abordarea nu poate fi lăsată numai în seama istoricilor, ci trebuie o viziune interdisciplinară, ceea ce European Network Remembrance and Solidarity reușește să facă în fiecare an într-o altă capitală europeană. Ediţia Paris a fost cea de-a opta, precedentele fiind la Gdansk, Berlin, Praga, Viena, Budapesta, Bruxelles și, anul trecut, la București.
European Network Remembrance and Solidarity (ENRS) este o organizaţie interguvernamentală, înfiinţată în 2005 printr-o declaraţie semnată de miniștrii Culturii din Polonia, Germania, Ungaria și Slovacia. În textul declaraţiei se precizează că „scopul organizaţiei este să analizeze, să documenteze și să facă cunoscută istoria Secolului XX, un secol al războaielor, al dictaturilor totalitare și al suferinţelor îndurate de populaţia civilă, victimă a conflagraţiilor, persecuţiilor, cuceririlor, deportărilor și represiunilor pe baze naţionaliste, rasiste și ideologice”. România s-a alăturat ca membru deplin în 2014, în prezent alte patru state participând cu statut de observator Republica Cehă, Letonia, Austria .i Albania. ENRS are ca organism de conducere un Consiliu format dintr-un reprezentant al fiecărei ţări membre. Istoricul Florin Abraham este reprezentantul României.
Foto sus: Semnarea Tratatului de la Versailles în 28 iunie 1919, Sala Oglinzilor (Wikipedia)
Acest articol a fost publicat în numărul 210 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de difuzare a presei, în perioada 15 iulie – 14 august 2019, și în format digital pe paydemic.com.
